2,409 matches
-
tragică a unui roman." Idee neconcretizată scriptic. Sintagma Anii de ucenicie, întâlnită în 1908, devenea, în 1944, titlu de volum memorialistic. File de jurnal (11august 2 septembrie 1906) rezumă experiența ofițerului de rezervă de la Fălticeni, în marș istovitor (prin Probota, Lespezi, Hârlău) spre tabăra de la Șipote, în nordul Moldovei. Efort fizic istovitor pentru cineva corpolent (103 "chilograme") în uniformă militară. "Marșul mi-a ars tălpile așa de tare și mi-a rănit un picior"; până la "scheletul negru" al mănăstirii Probota, "două sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
copaci și prin crâng, zgomotele împrejurimilor parcă tac, și rămâne numai sunetul de ape în răscoală a vântului toamnei. 11 August 1906 ["LUNGI CONCENTRĂRI"]* [Tabăra de la Șipote] 11 aug.-4 sept. Patru zile de marș spre tabăra Șipote, prin Probota, Lespezi, Hârlău, Plugari, Onești. Ziua întăia drum obositor de 32 de km. pe frumos drum, printre lanuri de păpușoi și fânețe, pe lângă iazuri, printre înmlădierile Somuzului, prin Dolheștii mari și mici, prin pădurea Probotei pe înserate. La Preutești o fată privea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de o boală destul de obișnuită și destul de urâtă. Doctorul Rizescu cu fața-i ca luna plină, mulțămit și vesel, săltându-și deseori de râs, respectabila-i burtă, face onorurile ospeției: mâncăm cu destulă poftă un harbuz pe când trecem prin târgul Lespezi, printre două rânduri de curioși, plăcuți surprinși în sabășul lor de trecerea armatei, printre două rânduri de curioase gătite, cu părul lucitor de gaz și pomadă, plăcut surprinse de trecerea ofițerilor. Cum trecem de Lespezi, încep a rămânea în urma coloanei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
harbuz pe când trecem prin târgul Lespezi, printre două rânduri de curioși, plăcuți surprinși în sabășul lor de trecerea armatei, printre două rânduri de curioase gătite, cu părul lucitor de gaz și pomadă, plăcut surprinse de trecerea ofițerilor. Cum trecem de Lespezi, încep a rămânea în urma coloanei soldați osteniți, pe când șiragul lung și negru, se înmlădie după cutele pământului cu tremurătoare luciri metalice în soarele fierbinte. Doctorul răcnește la cei ce rămân șchiopătând în urmă, adaogă la răcnete o dialectică cazonă destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
hotarul țării. Bucovina, Fălticenii, împrejurimile stau în ceață, o ceață ciudată pătrunsă de o slabă lumină, ca prin fumul cu răsfrângeri de flăcări al unui incendiu nevăzut. S. Teodorescu-Kirileanu Broșteni Ion Teodorescu Broșteni Al. Vasiliu Tătăruși N. Catrinici Hârtoape (Com. Lespezi) V. Cornescu Sodomeni N. Stoleru Baia Gorovei G. Teodorescu-Kirileanu Sadoveanu T. Radu Rotopănești În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea-mi am lăsat În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea Ca o palidă fecioară a intrat. Și departe Curcubeul cel sinistru-n zori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mari. Capre și oi, și vite bune. Drumurile de țărână foarte proaste. La Teliș am trecut peste calea ferată. 10 Iulie. Eri marș prin Lucovitz la Blesnicevo. Intrăm în regiune muntoasă, mai sărăcăcioasă decât până-acum. Casele leproase acoperite cu lespezi de piatră. Munți goi, pietroși, fără vegetație. 12 Iulie. Plecăm la 4 1/2 de la Blesnicevo și ajungem la 6 1/2 Mișcovo, alaltăeri prin Ablanița, lângă Ischer. Acelaș caracter satele. Eri, dela Mircovo plecăm la 10 1/2 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
clădirile autorității, justiției, primăria, biblioteci, muzee, institut oceanografic, mănăstiri admirabile cu întreit stil suprapus bizantin-roman, gotic, rococo. Herțegnovi și Cotor. Cotor în fundul golfurilor adânc săpate în munte. Sus zăpezi; jos grădini înflorite. Orice petec de pământ e organizat întărit între lespezi în terase, agonisit de unde putea fi găsit, plantat cu legume, vie și pomi roditori (măslini, castani, smochini, migdali, castani, cireși, piersici etc., palmieri. Coastele muntelui au un amestec sărac de conifere, dintre care se înalță chiparoși lănci negre. Piatră, pietrării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Apoi l-au scos din sat. În turburarea lor care creștea învățătorul a intrat cu vorbe de împăciuire; le-a citit manifestul regal; și oamenii s'au potolit, mai ales că Evreul lor nu s'a mai întors. I. Neculau, Lespezi (mutat la Topile) Nu a luat parte nici într-un fel la potolirea oamenilor. Petru Niculescu, Sirițel Răzvrătiții, furioși, se pregăteau să devasteze conacul Ovreiului arendaș.Învățătorul s'a îndreptat spre ei, însoțit de doi jandarmi. Dar în fața mâniei oamenilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale celor care trăiesc după tipare dinainte stabilite. În cazul meu nu aș spune că simt altfel prezentul, ci, mai ales În ultimii ani, acesta, Prezentul, prin simplul fapt că fac continuu efortul de a-l disocia de cele două lespezi uriașe care-l sufocă - Trecutul și Viitorul! -, așa cum un histolog separă cu pensete foarte fine un anume strat de materie din altele mai evidente, pentru a-l pune sub observație și pentru a-i observa caracteristicile și, În primul rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
real. Deoarece, s-a observat acest lucru, nu numai că el „ocupă” un timp infinitezimal Între trecut și viitor, un timp virtual, dar și atunci când, printr-un anume efort sau Întâmplare, el „apare”, substanța sa este otrăvită de aceleași două „lespezi psihologice” citate mai sus. Am spus „Întâmplare” deoarece mi-am amintit că În romanul meu Îngerul de gips, apărut În 1973, preocupat de această curioasă și dificilă categorie a prezentului, am propus două situații când el apare cu o anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se’nțelege! - pe cei care refuză să „mai descrie”, cum au făcut-o marii lor Înaintași sau colegi, să „reflecte”, oricât aceste maniere sau „strategii narative” ar fi de cerute sau „interesante”! Un Proust sau un Joyce vor să ridice lespedea care se ascunde În spatele Întregii gesticulații umane, de parcă... da, de parcă „dincolo” s-ar desfășura sau deschide cu totul alte orizonturi. Care, dacă nu le neagă pe cele „din fața cortinei”, cele vizibile și „la Îndemâna” oricărui pictor talentat al realității, le pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o fost bună, o fost o apă grea, avea un miros și un gust rău. Nu a putut-o folosi oamenii, o părăsit-o. Io cred că și astăzi o găsești că nu o astupato, numai o coperit-o cu douo lespezi mari de piatră. Prin 1932 - 33 a făcut Sofia Stoica alta cam la 200 de metri mai la vale de cea veche unde-i locul mai deschis și cu asta a reușit . Nu-i chiar apă prima, dar tot e
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
măreață și primitoare. Urc treptele grăbit și intru pe ușa ei mare, alături de mulți alți pelerini, ca și mine, grăbiți, emoționați, obosiți, fericiți. Solemnitatea navelor, a bolților, mulțimea pelerinilor, toate mă copleșesc. Mă arunc în genunchi, cu fața lipită de lespedea de marmoră, pe care o sărut cu pietate, udând-o cu aceleași lacrimi de bucurie. Probabil, în ele se vărsa toată durerea drumului, toată părerea de rău pentru păcatele mele, dar și toată bucuria împlinirii. Marmura catedralei este martoră tăcută
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
au plâns de bucurie și de durere, s-au rugat îndelung, cu toată ființa lor. Mă simt unul dintre nenumărații, neștiuții pelerini ce au ajuns aici și recunoștința pentru acest mare dar îmi curge din inimă, pe buze și pe lespedea de marmură. îmi ridic apoi privirea și văd totul, văd altarul, văd cadelnița celebră legată cu o funie enormă. Mă ridic și mă îndrept spre mormântul apostolului Iacob, la care ajung înainte de a începe celebrarea Sf. Liturghii pentru pelerini la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vede cum a curs Sânge Dumezeiesc. Este ca o dara maronie în stâncă albă, s-a colorat de puterea Dumnezeirii. Impresionant. Piatră unde se aud lovituri de ciocan și locul unde s-a aflat capul lui Adam Apoi este o lespede de piatră sprijinită pe un pilon. Dacă pui urechea se aud niște zgomote că de lovituri de ciocan. Și aici, dedesubtul acestei mese, este o parte încadrată în sticlă. Stâncă este luminată electric. Pelerinii se închină și strecoară acatiste sub
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
văd ce trebuie să văd. Apoi am luat o sticlă de apă de 500 ml. Și am plecat mai departe. Zidul Plângerii Aproape de Muntele Sion este Zidul Plângerii. Este un zid înalt de vreo 12 metri. El este construit din lespezi mari de piatră. Acolo vin mulți oameni din toate colțurile lumii, vin să se roage. Se roaga lui Dumnezeu în fața zidului, să-i vezi cum pun capul pe zid, îl săruta, îl îmbrățișează, se roaga în taină; fiecare în legea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cugetând la toate cele ce s-au petrecut atunci. Toate par a-ți spune ceva tainic. Privesc Locul unde a stat Domnul când a fost judecat. Acel Loc este frumos amenajat, îngrădit cu gard alb de fier forjat. Este o lespede de piatră pe care a stat Domnul când îl judecau. Iar deasupra pietrei, pe un suport, este o icoană care înfățișează pe Domnul cum stă să fie judecat. E atat de smerit și parcă transmite lumină în inimile celor care
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1931; Cântarea dimineții, București, 1932; Te Deum, București, [1932]; Icoană sfântă, București, 1932; Înainte de beatificarea lui Vodă Constantin Brâncoveanu, București, 1932; Introducere în arta spiritistă, pref. Maria Constantinescu, București, 1932; Manifest poetic, București, 1932; Lespezi poetice, București, 1933; Mica, București, 1933; Mojdrean înverzit, București, 1933; Sunet de bronz, București, 1933; Cromatica unui gând, București, [1933]; Legenda păstorului sărac, București, 1934; Poezii, București, 1934; Giulgiu de albă ceață, București, 1934; Încă câteva poeme, București, 1934; Bucur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
zăcând pe fundul apei. Trupul lui Isus n-a fost spălat pe această piatră, punct. N-am văzut în niciun moment ca vreun călugăr sau un preot să oprească femeile hohotind în plâns să vină să se întindă pe această lespede, să-și lipească de ea burta și fruntea, să-și frece de ea batiste și baticuri trecându-și apoi mâna pe figură. Dacă unele intrigi de amvon merită a fi tratate cu indulgență, aceste isterii ce se vor preacucernice, aceste
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
semne lingvistice ale unei atitudini antipoetice, în care tresăririle vitalității („Poeți! Voi trebuie să agitați lumea”) sunt repede înghițite de un scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea. / Cerul nu mă mai conține. / Când și când, doar disperarea / Intră-n lespedea din mine... „Omul profilat pe cer” al lumii poetice a lui C. nu mai are nimic din tonusul vitalist și privirea încrezătoare caracteristice umanismului clasicist; redus la o singură dimensiune - aceea a orizontalității -, el se chircește, se retrage tot mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
scrisul”, ceea ce fusese pus pe hârtie În ore de veghe singuratică, nocturnă sau nu, În luptă cu „zeul” nevăzut și atotputernic al anomiei, al neantului, fioros tocmai prin „prezența” sa tiranică și nevăzută! Singurătatea a fost marea prietenă și apăsătoarea lespede a tuturor celor, din secolele trecute și faimoase, poate Înainte de a dori să intre „În contact” cu alții, cunoscuți sau necunoscuți, trăiau reflexul de a se „exprima”, de a „ieși din ei”, de a-și exprima „Eul”; ceea ce Înțelegem prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ape ale colibei. Făină să fi fost că de foame nu duceam lipsă. Ajunsesem cu seceratul buruienilor pe valea unei ape curgătoare numită pârâul Iadului. Eram în timpul amiezii, când trebuia să mergem la masă. Când a colo, iată că, pe lespedea unui bolovan mare, cât roata carului, ce vedem ? Dormea la soare, încolătăcit, un ditamai șarpele, lung mai bine de un metru. Vărul meu Grigore, un b ăiat foarte curajos, se apropie tiptil-tiptil de stâncă și cu lama cosoiului - cu care
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ce îi era și soție, poeta Ana Mureșan, de familie și apoi de existență. Nu de poezie, ce era a „doua” sau „prima” sa tovarășă de existență, dar revenea la ea tot mai obosit de povara pe care o purta, „lespedea” ce poartă și numele de „luciditate creatoare”, nemulțumirea de existență așa cum e „ea” și pare a fi sau insatisfacția profundă față de propria artă, acea dorință de „perfecțiune”, de „sublim” ce-l animă pe orice artist real și din care romanticii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de brilianții enciclopediști și apoi de suflul unei mari revoluții, cea franceză! Da, noi ne socotim la rându-ne copii și moștenitori ai acestei „sublime revoluții”, dar nu vom face din principiile ei umanitare și naționale un „cenzor” sau o „lespede” a firilor acelor creatori care, adesea, în luptă cu mizeriile și barierele numeroase și eterne ale socialului, dar și în lupta cu propria lor fire și cu propriile lor impulsuri și firești necesități pentru o liniște și fericire individuală, sacrificând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
câine turbat. Se pisează de vii și apoi se prăjesc pe foc câțiva raci, iar scrumul astfel căpătat se bea cu vin. Sau se leagă rana de mușcătură cu părul câinelui turbat. Mușcătura de șarpe. Se leagă mușcătura între două lespezi de piatră, după ce s-a presărat pe ea soc pisat. Nedormire (insomnie). Se bea înainte de culcare o ceașcă cu apă în care s-au muiat flori sau capsule de mac roșu. Obrinteală. Se smintește făină de cucuruz în apă rece
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]