1,592 matches
-
un ceas, peste o zi, brusc, Îl Întâlnesc pe stradă sau În alt loc; atunci Îmi amintesc că subconștientul meu l-a solicitat; așa era la liceu când, Îndrăgostit de E., ieșeam „pe centru“ să mă plimb, să ne plimbăm, liceeni timizi În uniforme Închise la culoare, cu fețele spuzite de coșuri și profesori aspri cu multe dioptrii la ochelari, aflați aproape de pensie, cu carnețelele În mână gata să-i noteze pe plimbăreți (era mai ales unul de geografie, Mustață, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
decât de aceeași femeie În alte variante“. Hotărârea am luat-o după ce m-am Îndrăgostit de E.; odată, urcam Împreună cu ea pe ulița de lângă casa surorilor Spulber (casa dei misteri, cum Îmi place să-i spun), o adevărată obsesie a liceenilor ce nu făceau altceva, În pauze, decât să spionăm ce se Întâmplă vizavi, cine intră, cine iese, cum e Îmbrăcată azi sora cea mare a Getei, ce eșarfă și-a Înfășurat ieri cealaltă; „Ați văzut, a intrat un domn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
limbajul comun, prea umflați În pene, să...“ Nu mai ascult, Îi fac semn să stea În banca lui cu sfaturile alea idioate și plec să-mi inspectez regatul. (miercuri) Păstrez o imagine cam rușinoasă a erotomaniei mele din faza de licean. Cum eram virgin, ca descărcare sexuală posibilă, Îmi fixasem atenția pe o fată din clasa a XI-a (nu știu de ce dintr-o clasă mai mare); o chema Valentina, avea forme carnale abundente, sâni mari, lătăreți, pe care se odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
muri de emoție. Tu citești-o și arunc-o, iar dacă mă iubești și tu, ocolește-mă de acum Înainte, pentru că am devenit bărbat și s-ar putea să te rănesc cu vorbe care nu ar fi ale mele, ale liceanului ce Îți scrie acum aceste rânduri speriate. Adio. M-a ocolit de câte ori ne-am mai Încrucișat pe stradă; cum mă vedea, trecea de la distanță de cealaltă parte a străzii, astfel că nu am putut să-i mai văd ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
romancierului mimetic de a-și Închipui că el creează lumea din nou. (luni) Așa cum am mai spus, din când În când, Îi povestesc lui A. unele episoade din copilăria mea; mă ascultă Încordată, așa cum mă asculta și E. când eram liceeni la Slatina; mai fuge În pivniță și vine cu o sticlă de șampanie sau de Cotnari, o desface (ea nu bea decât un pahar, se face toată roșie; „Îmi ia fața foc“), mă ascultă cu ochii, cu fața, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi s-a Întipărit În memoria afectivă ca o cicatrice de neșters, a fost acea ciocnire involuntară cu pieptul ei, când i-am simțit sânii tari Împungându-mă; avea niște sâni bombați, cam prea evidenți sub uniforma-i largă de liceană; ne aflam cu toții strânși grămadă În fața hărții Înainte de ora de geografie: m-a rugat, cu o voce melodioasă (avea un mod al ei de a pronunța cuvintele sincopat, lăsând să alunece vocea În interior, o voce lăuntrică și senzuală), să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de un coleg, replicase: „Facem pariu că, dacă vreau, mă pot Însura chiar mâine?“, pp. 373-374), și momentul morții Aurei. Romanul creează sugestia unei relații reciproc „devoratoare“, În ton cu sfârșitul tragic al eroinei. O recapitulare: atmosferă vie a Bucureștiului licean și studențesc, personaje interesante, construite prin Împletirea a două teme mari Într-o scriitură inteligentă, obsedată de propria-i „autenticitate“, jocuri textuale și autoreferențiale, ironie și gravitate, lecturi și sensibilitate cenzurată, plus un final foarte bun, cu Însemnate resurse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ziua Recunoștinței (când a avut un spectacol complet, cu numere de prestidigitație și levitația unei pisici, deși fără trapa pe care tatăl ei nu a lăsat-o să o sape în podeaua sufragerieiă sau din elevi și părinți la Seara Liceenilor Talentați, când a trebuit să repete numărul de două ori în ovațiile la scenă deschisă ale publicului. Viața cu David Balzac însă era diferită de perioada micilor triumfuri din copilărie; pe parcursul celor 18 luni scurse, simțise de multe ori că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de clasa a doua, mereu sărac, mereu necăjit. Stai tot timpul În picioare, de spaimă să nu atingi locul rănit, privind la stelele reci, vei hotărî să scrii un jurnal. Vei scrie cum ai intrat În ultima ta vacanță de licean, cum vei sta toată ziua În grădină și vei citi Război și pace. După ce că te-ai ars cu fierul de călcat, În tunelul de la Predeal sau de la Sinaia, un firicel de zgură fierbinte ți-a intrat În ochi și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lipise nimic de ea după ce citise de trei ori Regulile? Dar cum rămâne cu magazinul? —Magazinul? Aa, da, magazinul. Ăă... Nu-i o problemă. Pot să aduc pe cineva s-o ajute pe Chanel. Spera din toată inima că Annie, liceana care le mai ajuta din când În când, o să fie disponibilă sâmbătă. —Și ce propui pentru sâmbătă? Întrebă ea. —Știi ce? N-am fost niciodată pe coastă. —E excelent. Deci rămâne stabilit? Rămâne stabilit. Promite-mi că mă suni dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și cămașa șifonată, ca un musafir sărac. Livia, complet dusă, cu părul căzut pe față, brațele ridicate, își zdrăngănea bijuteriile etnice, întoarsă cu totul spre Adele, strânsă într-o rochie portocalie și mișcându-și numai umerii și capul ca o liceană la primul bal. Soții lor nu le băgau în seamă, stăteau deoparte, prinși până peste cap într-una din formidabilele lor discuții politice. Giuliano, lunganul cu părul albit înainte de vreme din cauza Liviei, era aplecat peste Rodolfo, bărbatul lui Adele, strălucitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mine și sătul, așa sunt. Un autoportret din aceste zile m-ar reda bine hrănit. Dar mai târziu, mult mai târziu, atunci când pentru nuvela Șoarecele și pisica, schițam un personaj abrupt și ciudat, eroul lipsit de tată Joachim Mahlke, paracliser, licean, scafandru emerit, purtător al crucii cavalerilor și dezertor, Noinufacemașaceva, cel ce refuza să pună mâna pe armă, ar fi putut să-mi servească drept model, chiar dacă Mahlke avea de luptat cu un măr al lui Adam excesiv de mare, în timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
De îndată ce aveam liber, mă duceam la ea cu autobuzul. După meditații mă invita la o cană de ceai de mentă, nimic mai mult. Pe urmă, însă, cărțile poștale venite de la rude apropiate și îndepărtate au pus capăt comportamentului meu de licean. Toate veștile convergeau: părinții și sora mea supraviețuiseră războiului și expatrierii fără daune exterioare. De curând, reușiseră să treacă din zona ocupată de sovietici în aceea de ocupație britanică. Dinspre Mecklenburg. Cu numai două geamantane peste graniță. După un scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
maestrul la Universitatea Tehnică din Danzig: profesorul Pfuhle, cunoscutul pictor de cai, cu care am făcut și eu mai târziu un curs pentru amatori. Părul ei era, neted și scurt, după o modă de mult trecută. Și cu siguranță că liceanul cu numele meu era îndrăgostit lulea de Lilli Kröhnert. Dar nici o privire, nici o încercare de atingere. Derutantă într-un cu totul alt mod, s-a apropiat ea de mine. Pe una dintre măsuțele pentru fumat - profesoara mea pufăia fără încetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi meritat virilul omagiu al unei ocheade. În atari chestiuni nu mă Înșel; am constatat pe loc că era o femeie de-un uluitor exotism, o anume baronne Puffendorf-Duvernois: În floarea vârstei, ea nu avea nimic din sărbezeala fatală a liceenelor, fiind un straniu specimen al vremurilor noastre: trup sever, modelat prin lawn-tennis, față oarecum basée, dar subtil pusă În valoare de creme și sulimanuri, o femeie, Într-un cuvânt, căreia zveltețea Îi conferea Înălțime, iar mutismul eleganță. Dar avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ține de cald noaptea. Respectul de sine nu te ascultă la sfârșitul fiecărei zile. Respectul de sine nu-ți spune că preferă să facă sex cu tine decât cu Cindy Crawford. Aici nu era vorba de pasiunea adolescentină a unei liceene, pasiune care s-a fâsâit. James n-a invitat altă majoretă la balul de absolvire. Aici nu era vorba de pasiune. Aici era vorba de dragoste. Îl iubeam pe James. James era parte din mine. Era mult prea prețios ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru orfani perioada Crăciunului e foarte nasoală. Se forță să rememoreze toată povestea. Era spre sfîrșitul lui septembrie 1947. Bătrînul sef de trib Worton l-a chemat În birou. Karen, fiica lui Welton Morrow, era membră Într-o gașcă de liceeni care făceau experimente cu droguri. Cumpărau marfa de la un saxofonist numit Les Weiskopf. Morrow era un avocat putred de bogat, care contribuia din greu la fondurile Departamentului, și voia ca Weiskopf să fie strîns cu ușa discret, fără publicitate. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aeriană (unui pilot militar) Un incident banal, de data asta, Sfârși printr-un dezastru sută-n sută, Că l-a surprins într-un hangar nevasta, Testând un nou model de „parașută”!... Tandreți adolescentine Sub a lunii albă strajă, Flirt de liceeni rebeli: Ea îl îmbăta de vrajă, El, pe dânsa, de vrăjeli!... Eveniment rutier cu o apetisantă autostopistă În noaptea neagră ca petrolul, Cu ceață grea, s-o tai c-un flex, Pierzând volanului controlul, El a pătruns pe ...contrasex! Șahistică
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
rafturile bibliotecii, care erau pline de picturi și fotografii sepia ale înaintașilor lui, cu coroane și diademe superbe, strălucitoare. Cine ar fi crezut că Harry Winston era așa la modă pe atunci? Dacă ar scrie asta în cărțile de istorie, liceenele newyorkeze ar considera unificarea Italiei o parte importantă a educației lor. În momentul în care Julie a pus piciorul în New York, ne-am întâlnit la Café Gitane de pe Mott Street să bem o decofeinizată cu lapte. Gitane e plină-ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în timp ce mă scutur de zăpadă, că mă scutur totodată de euforia dinainte. Am redevenit o elevă oarecare, o elevă de liceu care a chiu lit de la ora de chimie cu colega ei de bancă și care visează bazaconii, ca toți liceenii. Nimic mai mult, nimic mai puțin, îmi spun, pipăindu mi coșurile de pe frunte care sunt la locul lor, neclintite. Nici măcar unul n-a dispărut! Până și durerea de cap a revenit - sau poate că rămăsese, dar o uitasem eu, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se burzuluiește într-un târziu, mârâitor. Cine-a mai pomenit așa ceva, în realitate? Din senin, chiar când îmi vine să mă răstesc din nou la el, mă năpădește îndoiala. Poate că, dimpotrivă, apariția mea e prea prozaică în uniformă de liceană și contrastează în mod flagrant cu inefabilul textului meu, descumpănindu-l iremediabil? îmi scot elasticul cu care mi-am prins părul la școală și mi-l ascund în buzunarul de la uniformă. îmi trag uniforma puțin în sus pe pulpe, prefăcându
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fleacuri! Zâmbetul îi dispare de pe chip. — Nu-i vorba de fleacuri, aici greșești! îmi spune. Merg deseori în expediții. — Păi sigur că da, expedițiile sunt importante! mârâi eu. Mai importante decât un roman pe care vrea să-l scrie o liceană tembelă! Privirea cenușie a lui Eduard se întunecă deodată. — Trebuie să vorbim, îmi spune, trăgându-mă de mâneca neagră a canadienei, și gestul ăsta atât de banal mă face dintr-o dată să tresar. Trebuie neapărat să vorbim! La ce oră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
masă și uitându-mă cu dispreț la jurnal. Mi se pare un subterfugiu ieftin, de domeniul trecutului, ca și mu zica pro gresivă pe care am tot ridicat-o în slăvi. Jalnici și mohorâți substituți de camarazi ai singurătății mele liceene! Nu mai am nevoie de ei! Strâng casetele de pe masă și ies cu ele din cameră. Intru în bucătărie și le arunc fără nici o urmă de ezitare la coș. în același moment mi se pare că se clatină pardoseala cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Bozdorog? El ce spune despre podurile alea șapte? Nu spune nimic, fiindcă l-am încuiat de tot: nici nu știa de Problema celor 7 poduri de la Königsberg... Conflictul se extinsese, însă, fiindcă, dezvăluindu-și ignoranța, profesorul Bozdorog deveni victima asalturilor liceanului obraznic, a unor dispute care erau foarte gustate de colegi. Escalada întrebărilor se antama la fiecare oră de matematică, potrivit unei desfășurări tipice: după ce profesorul răsfoia catalogul și făcea apelul clasei, Vladimir se ridica din bancă, rostind tare: Tovarășe profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
taică-său pe foc. Cărți de la biblioteca școlii sătești! A plâns Vasile, a plâns. Avea Însă pe cineva cu care putea discuta literatură. Asta e, Leac a avut Întotdeauna pe cineva cu care să discute literatură. Un văr mai mare, licean la Năsăud. Ăla avea o vârstă, citea Decameronul. Și i-l povestea lui Leac, care aproape că avea și el o vârstă și saliva. Stăteau amândoi pe câmp, cu pălării de pai pe cap, fumau pozderii, cânepă rulată În ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]