2,068 matches
-
și Tommy Dorsey răsună prin sistemul de amplificare al școlii. Susan Leffert îl scoate din sala de sport, ademenindu-l cu un borcan de șnaps, și îl duce în vestiarul băieților. Acolo fata încearcă să-i desfacă nasturii de la cămașă, lingându-l pe piept și mușcându-l de păr. El se străduiește să se entuziasmeze, zgâindu-se la corpul lui din oglindă, dar continuă să se gândească la Tim. Asta-l face să se simtă mai bine, dar îl și doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rol de dur. — Loftis, nu cred că ai omorât pe cineva. Dar cred că ești băgat până-n gât în alte chestii - și nu mă refer la politică. Vrem să-l prindem pe asasin, iar tu ne vei ajuta. Loftis își linse buzele și își împleti degetele. Mal își atinse cravata: dă-i bătaie. Buzz întrebă: — Ce grupă de sânge ai? Loftis spuse: — Zero unu. Asta e și grupa de sânge a asasinului, șefu’. Știai? — E grupa de sânge cea mai răspândită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
declarat că nu mă mai număr printre suspecți. Amicul meu e mai delicat. Cunoști un trombonist pe nume Marty Goines? — Nu. — Pe Duane Lindenaur? — Nu. — Pe George Wiltsie? Semnal: Loftis își încrucișă picioarele, apoi și le desfăcu iarăși și-și linse buzele. — Nu. Buzz zise: — Nu pe dracu’! Varsă tot! Am zis că nu l-am cunoscut niciodată! — Atunci de ce vorbești despre el la timpul trecut? — O, Doamne... Mal îi arătă două degete, apoi își puse mâna stângă peste pumnul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se asigure de merinde pentru vreme mai îndelungată. Căpetenia lor, care, cum era și firesc, îi întrecea pe toți în iscusință și îndrăzneală, le spuse: ― Băieți, m-am gândit cum am putea să facem rost de un prânz ca să vă lingeți pe degete, dar, pentru asta, trebuie să fie măcar unul dintre noi bine îmbrăcat, că straiele noastre nu prea au darul de a naște încrederea în ochii celor care ne văd! Așa că, mai întîi de toate, trebuie să avem îmbrăcăminte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Cum făcea parte și el dintre noi, cei cu pungile ușoare, a comandat tot un lapte bătut. A sorbit Chiorul din el cu nesaț până la jumătatea paharului și s-a gândit că e bine să se odihnească puțin; s-a lins pe buze ― bun lapte, ce e drept, gros, cu broboane de unt, și rece de-ți îngheța limba! Ar mai fi băut un pahar, însă de unde să mai scoți doi lei? Dar o idee ingenioasă și salvatoare străbătu creierul Chiorului
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în dimineața aceea! . . . Lumina lividă părea a fi fost substanța dizolvată a gălbejitului de-adinioarea, care, așa cum trecuse prin ușă dispărând, tot așa desigur se descompusese în acea licărire sinistră. . . După dezmorțire venise pesemne somnul cu care luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
e ținut la curent. Se gândea acum la acel Rim și la ceea ce știa din biografia Iui. De pe scaunul pe care ședea, de partea opusă a biroului, Mini fugi pe divan. Atunci Rim începu să răsfoiască niște dicționare medicale voluminoase, lingând cu degetul fiecare pagină întoarsă. . . . Tot în cutia mare de lemn de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa ce să facă cu mâinile mai lungi ca pulpanele redingotei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
orice moment pe Eliza cu Doru, cu fățișa intenție ca Doru să fie cit mai atent, cât mai plin de solicitudine pentru vara lui: "Ai lovit pe Eliza. . ." "Ajută Elizei". . . "De ce nu spui Elizei?. . ." "Șezi mai bine de partea cealaltă, lingă Eliza!. . ." Eliza, inocentă și grațioasă, se lăsa alintată fără a-și înceta serviciile. Cum Doru era nerăbdător să lase pe Lenora singură cu Lina, Mini îi făcu acest mare serviciu, manifestând dorința de a vedea vestibulul cel părăsit. Hallipa se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
metisă, pereche fără de simțul culorilor care se îmbină. . . . . . Monseniorul trecea spânatec, cu mâini drepte, rezemate pe genunchi, într-un automobil mare, având alături pe nepotul lingav. . . . . . Elena parcă scotea capul de sub poclitul unei trăsuri de casă; îi recunoștea bandourile negre, lingă ea se vedeau picioarele cu ghete boxe ale unui domn inexistent: Drăgănescu-Hallipa, bărbatul ei. . . . . . Lică Trubadurul trecea șfichiuind motorul unui auto cu bastonașul-cravașă, și, desigur, fluierând pe sub mustața lui sfidătoare către portul ras, obligatoriu. Acolo, la o casă peste drum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i dea în minte după atâta timp!. Cum și ce fel s-a informat de adresa biroului lui Drăgănescu?. . . Probabil prin "tipul" ei, domnul Adolf Bunescu - actorașul. Elena s-a trezit într-o bună zi cu Drăgănescu că intervine pe lingă ea ca să se împace și să primească pe sora ei mai mică. E o datorie de familie să nu lase în părăsire pe biata fată nevinovată. Un discurs tîmpit! De unde putea ști, săracul! Spunea cu bună-credință o poveste, pe care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mini asupra misterului sacru al artei. Herculeanul P., care își făcuse din firea lui cam mojică o originalitate bine cunoscută, pusese ochelarii un minut, apoi zisese rizînd: - Domnișoara Mika-Le a noastră e foarte nostimă! drept orice opinie critică. Apoi trecând lingă Greg, care păruse foarte contrariat, îl bătuse pe umăr cu complicitate, fără ca Gregul să-și poată găsi contenența. Mika-Le rămăsese nemișcată, ca și cum nu de ea fusese vorba, dar probabil, trăgând de la un punct la altul o linie oblică, in dreptunghiul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
amorului, dar credea că e un rol pentru care trebuie să fii născut. Sunt oameni într-adevăr delicioși în acest număr fatidic si complimentar, al căror glas îmbină pe al celor doi într-un ison prielnic, oameni cari pot trăi lingă alții fără a-i stânjeni cu existența lor, accentuând plăcut la ceilalți sentimentul existenței. Ltii Mini talentul ăsta îi lipsea. Și pe urmă, amorul altora e totdeauna plictisitor. Dacă cel puțin ar fi fost anonimi!. Dar erau prea cunoscuți. Totuși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
depărtaseră. Păreau laolaltă o pată diformă de umbră mobilă prin umbra orașului. în blocul acela nedeslușit, era cuprins vânătorul amețit de praf de pușcă și prada cu mirosul calci al cărnei răscolite de alice. Un dine hoinar își trecu pe lingă ei umbra scundă. Icniți în asudarea lor trudnică de dușmănie și apropiere, desigur răspândeau în jur acel duh anume pe care, pentru instinctul olfactiv al celorlalte animale, îl va fi având alaiul vînătoarei omenești. Pieriră. Mini se gândea acum la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înșfacă bucățile și o ia la fugă pe stradă. Îl aude pe bărbat înjurându-l, dar fuge mâncând pământul. Curând, nu se mai aud strigătele individului. A reușit! Ajungând pe o stradă lăturalnică, are răgaz să înghită jalebi aproape nemestecat, lingându-și zahărul de pe degete, fără a-i păsa că sunt murdare sau pline de praf. Zahărul îl face să se simtă puțin amețit. Apoi, simțindu-se ceva mai bine după ce a mâncat, se pregătește să se prezinte la adresa recomandată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sticle înfundate, pene smulse, ceainice, o cădelniță, bobine de dantelă, bețigașe chinezești, linguri, ventilatoare, rogojini, măști, mandoline, topoare, țitere, kilimuri azere, gabbere persane, cuti turkmene, samovare din Daghsetan, ibrice anatoliene, căciulii de astrahan, o cruce georgiană, un Lao Buddha, un lingam (falus) un rozariu, un degetar, inele, mingii de musketă și cizme de zăpadă, bețe de totem și astrolabii, o măciucă maură de război și o tobă de șaman siberian. Pentru a permite o comparație, toate aceste lucruri sunt aranjate împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
voce tare, de fapt Selwyn vede perfect. Ochelarii sunt doar de formă, pentru efect. Se întorc câteva priviri spre ea. Jonathan observă că-și rostește neclar vorbele. Selwyn continuă descrierea condiției claselor antipoetice din societate, care nu sunt potriviți „să lingă cizmele/ fiilor de mâine/ radiu strălucitor/ și nou “ și ea oftează tare, trecându-și greutatea corpului de pe un picior pe altul. În cele din urmă, părăsește încăperea, revenind cu o sticlă de șampanie și un chelner, care se grăbește s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Crezând c-ar fi mult mai bine să pozeze în motan. Mâța, tandră subalternă, se-alintă somnoroasă Ori de câte ori apare șobolanul în control, Răspunzând la provocare prin privirea languroasă, Dă din coadă, bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n plasă, fără șanse, un pisoi. Materialistă, mâța știe-a face diferență între-un șobolan pe treaptă și-un pârdalnic de cotoi. Cu potența cam apusă și c-un trup intrat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu un lapte bun și gros. Dar, deodată înlemnește și constată cu obidă Că Joiana cea frumoasă, ce-l privea acum candidă, A vărsat donița-ntreagă este lapte peste tot! N-a rămas măcar o cană, nici cât să te lingi pe bot. Mânios, își puse vaca la arat cu plugul nou Și o așeză alături de un tăntălău de bou. Nici aici Joiana noastră mare lucru nu făcea, Că trăgeau nu înainte:boul-hăis! Joiana-cea! Cătălin privește vaca cu mânie și dispreț
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
arăta lucruri minunate, zice Domnul, ca în ziua cînd ai ieșit din țara Egiptului. 16. Neamurile vor vedea lucrul acesta, și se vor rușina, cu toată puterea lor, vor pune mîna la gură, și își vor astupa urechile. 17. Vor linge pulberea, ca șarpele; vor ieși tremurînd ca tîrîtoarele pămîntului afară din cetățuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, și se vor teme de Tine. 18. Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea, și treci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
spun. Scoțând acul de păr din buzunarul interior, îl șterge cu mâneca: — Vorbim despre supraviețuire. Cum ziceam, vreau să merit acul tău de păr. — A fost o lecție bună. La revedere și mulțumiri, îi spun patroanei, înclinându-mă ușor. Ea linge acul de păr: — Cu ce fel de bărbat o să te vezi, dacă nu te superi că te întreb? Asta aș vrea și eu să știu. Pășesc către ușă și ridic draperia. 10 De pe acoperiș atârnă în cascadă glicine purpurii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea mistuirii. Tăvăliseră totul prin sarea grunjoasă: ouăle, roșiile, carnea, cepele, mămăliga. Brânza fusese și-așa sărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe umeri?” Iedul căscă a plictiseală de-i trosniră fălcile. Apoi se arătă deosebit de interesat de spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu duc pe nimeni În spinare. Sunteți voi nebuni. Lăsați-mă În pace!” Iedul scuipă firul de iarbă care Îi Înverzise dinții și luă aminte la mișcările bătrânului, să nu cumva să plece fără el și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceva mai târziu. Știu: ești curios să afli de ce și cum am ratat și de astă dată. A venit Foiște, domnule. L-am auzit șchiopătând prin curte și bocănind cu bastonul În poteca de ciment taman când mă pregăteam să ling plicul și să mă reped cu el până la poștă. Mi-a zădărnicit suicidu’, domnule! M-a transformat Într-un ratangiu de suiciduri. Mi-a amânat blânda și liniștita și lucida plecare. Când am să mai găsesc eu așa ceva? Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hotărâre s-a repezit ticălosul spre Gifu. Și nu e numai atât. Ieri, avangarda lui a încendiat mai multe locuri și a început să se pregătească pentru asediul Castelului Gifu. „Ziua pe care o așteptam se apropie,“ își spuse Katsuie, lingându-și buzele. Genba era de aceeași părere. Aceleași gânduri îl munceau și pe el, chiar mai fierbinte. Se ivise o ocazie - o ocazie fără pereche. Dar cum să profite la maxim de ea? În timpul ostilităților, ici și colo, micile ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poți depărta de oală!” Unii spun: „Că de mic a fost deprins/ Să înjure orice ins/ Să se-arate tuturor/ Că-i fiu de conducător” (Nu-i așa că v-ați prins cam cine ar putea fi? - zic eu). Vlăduț: „Mai linge blide și mai latră/ Și cere să i se prescrie/ Și lui un fel de boierie,/ ...Acum tot urlă cu glas ’nant/ Că el de mult e opozant”). Bătrâna javră: „...și-aduce aminte/ Cum se ducea cu șefii la plimbare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]