2,625 matches
-
apropierea și integrarea reciprocă a limbilor „de turmă”, care aveau oriunde la bază capacitatea naturală comună de a produce și de a imita sunete. Baza naturală comună a limbajelor locale și raporturile dintre ginți au condus la crearea a ceea ce lingviștii numesc „continuitatea lingvistică primitivă”. Această continuitate transpare în unitatea lingvistică a spațiului indoeuropean, preindoeuropean și euro-afro asiatic. RECUPERAREA GÂNDIRII EVOLUȚIONISTE Scoaterea cunoașterii istorice din blocajul neogramatic înseamnă reluarea gândirii realiste, care își are rădăcinile în antichitate. Heraclit (540-480) considera că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii le va lua ca bază genetică a limbajului uman. În felul acesta morfemele indoeuropene, rezultate prin evoluția silabică și aglutinantă a cuvântului, au fost duse ca punct de plecare a limbii, inversându-se evoluția firească a acesteia. Acceptarea de către lingviști de prestigiu a celor câteva sute de rădăcini indoeuropene, reconstituite, ca bază monosilabică a limbajului uman venea să contracareze teoria originii naturale a limbajului și a evoluției silabice, aglutinante și flexionare a limbii formulate de Schlegel la 1818. Aceasta se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
opera sa. Era un instinct și, ca orice instinct, obicei ereditar, se putea naște din nimic, spontan, un instinct al spiritului la fel de irezistibil ca toate celelalte instincte. Limbajul, în măsura în care el este un produs al acestui instinct, ține de imperiul naturii”. Lingvistul englez insistă asupra capacității omului primitiv de a surprinde esența lucrurilor: „Omul, spunea el, nu a putut da nume unui arbore, unui animal, unui râu sau oricărui alt obiect care îl interesa decât după ce a descoperit în prealabil o calitate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
În situația dată, întreaga societate umană are o limbă, în timp ce nici un animal inferior nu posedă așa ceva, mijloacele de comunicare ale animalelor sunt de un caracter atât de diferit încât nu au dreptul să se numească limbaje. 2) „Nu revine nicidecum lingvistului să explice de ce această diferență, tot așa cum nu este treaba istoricului de artă sau a tehnicianului să explice de ce animalele inferioare nu sunt artiști sau mecanici. 3) „Diferența esențială care separă mijloacele de comunicare ale oamenilor între ei și cele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Withney să se abțină de la formularea expresă a punctului său de vedere asupra naturii limbajului articulat la om și asupra diferențelor care îl separă pe acesta de mijloacele de exprimare ale animalelor, ceea ce îl situează și pe el alături de ceilalți lingviști care au dus originea limbajului în ceața metafizicii. Continuarea liniei de gândire inițiate de Lucrețiu este posibilă prin renunțarea la rădăcinile indoeuropene ca punct de plecare a limbajului uman, ale cărui începuturi duc de fapt la țipătul antropoidelor. Iată ce
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
propusă cu alte limbi ale familiei este certă sau cel puțin probabilă; toate apropierile care nu sunt decât posibile au fost, deliberat, trecute sub tăcere.” Făcând trimitere la dicționarele etimologice ale limbii latine elaborate de A. Walde și Fr. Müller, lingvistul francez conchide că după mai bine de un secol în care savanții cei mai pertinenți și mai bine înarmați pentru a cerceta cuvintele latine și pe cele ale altor limbi i.-e., „este probabil că toate etimologiile evidente au fost
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
epoca democrației primitive”, fie traducerea (!) lui sused din rusă, fie latinescul vicinus, „adică cel ce stăpânește cu vecinii împreună, alături, și nu, cum s-a afirmat și la noi, din vicus, sat” (DM, p. 305, nota nr. 20). Raportarea de către lingviști a acestui cuvânt direct la latinescul vicinus iarăși nu corespunde realității întrucât cuvântul a parcurs întreaga istorie a romanității orientale începând din stadiul antic traco-latin al acesteia (Cf. alb. fqinj „vecin”, it. vicino „apropiat, vecin”), ca derivat al lui vicus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Vezi valah. FILOLOGII Wilhelm von Humboldt Întemeietor al lingvisticii moderne, Wilhelm von Humboldt (1767-1835) este primul comparatist care a apreciat din exterior limba română (dacoromână) în contextul limbilor romanice. Pornind de la ideea evoluției de la limbi „mamă” la limbi „fiice” marele lingvist scoate în evidență entitatea nouă pe care o reprezintă o limbă, după o perioadă de timp, în dezvoltarea ei pe baza altei entități care s-a destrămat datorită evoluției interne divergente și a împrejurărilor externe ființei sale. Astfel sunt identificate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
etichetarea ca latină a laturii semantice a limbii române, latură învelită pe alocuri în ambalaj nelatin, cu precădere slav. Teoria etimologiei populare este o încercare de a suplini ineficiența aplicării fonologiei la istoria limbii, fapt constatat anterior și de alți lingviști neogramatici. Gilliéron scrisese în 1919 lucrarea La faillite de l’étymologie phonétique, iar Meillet și Ernout căutau explicații nefonetice pentru situațiile care nu se înscriu în „legile” transformării latinei în limbi romanice. Philippide nu caută explicații în afara legilor fonetice, de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
său, expus tuturor vicisitudinilor sociale, biciuit de „pigmei”, care-l sileau să-și ducă crucea și să se sacrifice pe Golgota neamului românesc. Ca în fața unui tribunal al inchiziției, i se aduceau argumente că nu este istoric, că nu este lingvist, că nu este filozof, că nu-i decât poet, că poezia lui are grave lipsuri de formă, că se află sub influența cutărui sau a cutărui filozof străin, că nu este original, că l-a făcut geniu pe Aron Pumnul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de zicale” (1 aug. 1877, IX, 407). Ca o consecință a vechimii, Eminescu scoate în evidență polisemia cuvintelor, bogăția locuțiunilor pe care ele le formează. În această ordine de idei el ia în discuție cuvântul seamă (samă) (Ib.), pe care lingviștii și astăzi îl tratează ca fiind recent, de origine maghiară. Concluzia simbiozei traco-române este trasă de E. în felul următor: „Ramură mutată în pământ departe de trupina părințească, limba românească s-a nutrit în mediul ei nou prefăcând nutrimentul în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Observăm faptul că la aceste prelegeri, vorbitorii erau intelectuali români de marcă: Alexandru D. Xenopol, cunoscutul istoric, titularul catedrei de istorie universală de la universitatea ieșeană, viitor academician, Petru Rășcanu, profesorul său de istorie antică, Ioan Nădejde, cunoscutul publicist, istoric și lingvist, editorul ziarului Contemporanul și Grigore C. Buțureanu, istoric. Menționăm că membrii cercului literar din Iași activau în același timp și în Societatea științifică și literară După intrarea ca suplinitor în universitatea din Iași, nu uită contactele internaționale. Onorează invitația celebrului
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
agresiunii imperialiste" (1954). Ne putem întreba: cum putea deranja quasi-necunoscutul Gruber un personaj politic, social și cultural care avea aspirații planetare? Răspunsul îl găsim în generarea puterii sale de către poziția pe care o ocupa în mediul academic. În memoriile sale, lingvistul Iorgu Iordan face următoarele aprecieri: "O catedră în învățământul superior din România veche valora acesta este termenul exact cât o moșie bună, cu avantaje, în plus, față de aceasta. Căci, afară de glorie, posesorul ei se bucura de un frumos venit material
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
mămăligă i s-au asociat origini care mai de care mai stranii, inclusiv una geto dacică... Șăineanu afirmă că este un termen format în graiul copiilor, înrudit cu cel de mamă, cea care dă hrană pruncilor. În orice caz, majoritatea lingviștilor consideră că etimonul ar fi cuvântul mămăligă, în timp ce forma măligă, întâlnită și ea foarte frecvent (Mihail Sadoveanu, în povestirea „Copilul nimănui“, folosește expresia „boțuri de măligă“), este un derivat. Acestei derivări i se acordă forma unei afereze (fenomen fonetic constând
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de către daci depune și Dioscorides în Materia Medica unde 27 de plante sunt menționate cu denumirea lor dacică. Asemenea plante medicinale și tot cu denumirea indigenă sunt însemnate și de Pseudo-Apuleius în tratatul Herbarius. Denumirile acestor plante sunt atestate de lingviști, de istorici și preluate de Istoria Medicinei cu remarcarea vâscului, care la daci se bucura de o atenție deosebită, fiind utilizat pentru fluidizarea sângelui, echilibrarea tensiunii și menținerea tinereții. Preoții daci, spiritualiști prin însăși religia lor, practicau dieta vegetală, apicolă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
această dimensiune vitală. Primul capitol al prezentei lucrări s-a axat pe prezentarea unor abordări mai cunoscute ale mitului, ale unor definiții, disecții și perspective avizate asupra lui, oferite de cercetători activi în varii domenii ale științelor umaniste, de la antropologi, lingviști, filozofi, politologi, istorici, la artiși și literați. Pozițiile acestora au fost plasate în oglindă în funcție de specificul disciplinei, corespunzând viziunilor strucutraliste, pe de o parte, care mizează pe permanențe, pe continuități și scheme largi, iar pe de cealaltă parte, celor istorice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să aud banalități răsuflate; atunci sar În sus și-l țintuiesc la stâlpul infamiei pe cel care Îmi deranjează auzul sau, În cel mai bun caz, când e vorba despre profesori, nu mă duc la cursuri și seminarii. Este cazul lingvistului C., la al cărui seminar mă plictiseam de moarte, de aceea citeam alte cărți pe sub masă. „Afară!“, a strigat mititelul mâniat când a observat că nu-l ascult. „Da“, am spus eu calm, „dar cu condiția să nu-mi puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singură interjecție a lui Montenegro la adresa maiestății taurilor a fost de-ajuns pentru a deștepta creierii lui Anglada. ținându-se pe propriile-i picioare, maestrul a improvizat una dintre fecundele tirade lirice ce-i năucesc deopotrivă pe istoric și pe lingvist, pe omul rece, rațional și pe cel cu inimă mare. A arătat că În alte vremuri taurii erau animale sfinte, oarecum sacerdoți și regi; mai curând zei. Că soarele ce-și arunca lumina peste parada taurilor văzuse defilând, În galeriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
propunerile sale privind echipa FVN. Nimic, vreme de șase ani. Până acum. Îți amintești echipa FVN propusă de tine? Îl Întrebă Barnes. — Desigur, răspunse Norman. Norman recomandase o echipă formată din patru inși - un astrofizician, un zoolog, un matematician, un lingvist și un al cincilea membru, a cărui misiune era să observe comportarea și atitudinea membrilor activi ai echipei. Ce părere ai despre asta? spuse Barnes, Întinzându-i o foaie de hârtie. ECHIPA DE INVESTIGARE A ANOMALIEI PERSONAL USN/MEMBRI AUXILIARI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
odată așezate acolo, În marele for, lucrurile se vor simplifica, cuvintele vor putea fi cu ușurință crucificate pe cerul gurii folosindu-se așchii desprinse din propriul lor trup, Într-un climat de Înalt angajament patriotic, dar, existînd pericolul ca un lingvist să poată face ce vrea cu limba cum de regulă o și face, se va pregăti și acest organ cu care se mănîncă și se vorbește, ei bine, dacă implementăm suficient de mult timp noile cuvinte În spațiul amintit, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
morfologic românesc: a făcut să apară, în inventarele structurale ale flexiunii substantivului, clasa femininelor cu trei forme: treabă - (unei) trebi - (niște) treburi. Desinența atipică nu tulbură însă doar descrierile formale; ea are și consecințe teoretice: de pildă, le permite unor lingviști să considere că neutrul nu are în română mărci proprii, pentru că singura formă individualizatoare pe care și-o formase (desinența -uri) a fost preluată și de feminine; ceea ce devine chiar un argument pentru teza inexistenței unui autentic neutru în română
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
vor fi dați de primărie familiilor. Comuna are 3.300 de locuitori. Mulți îl consideră pe primar nebun, chiar dacă el, e un socialist, deține această funcție neîntrerupt din 1983 încoace, iar actualul mandat îi expiră abia în 2011. Un reputat lingvist spaniol i-a găsit totuși o explicație, primarul, a spus el, "se luptă cu morile de vînt", are așadar "o atitudine donquijotescă". Mai trebuie adăugat că Noblejas, comuna acestui primar, se afla în provincia Castilla - La Mancha - și nu era
Viitorul lui Don Quijote by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8371_a_9696]
-
dedicat romanului. Cele două dicționare, Dicționarul cronologic al romanului românesc de la origini până în 1989 și Dicționarul cronologic al romanului tradus în România de la origini până la 1989, sunt instrumente indispensabile de lucru în domeniul filologic pentru traducători, critici literari, istorici literari, lingviști, sociologi, naratologi, care au un punct solid de pornire pentru studii despre evoluția romanului, istoria receptării critice, concurența spațiilor culturale, repertoriul de teme, motive și forme narative, perspective comparative sau sociologice. Zeci (dacă nu sute) de teze de doctorat își
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
foarte important. Putem vorbi de o adevărată „sanctificare” a studiilor literare. Apare, precum la Erasmus, ideea de literatură ca formă de pietate. Literatura nu poate fi concepută decât în primul rând și în mod esențial ca fiind scrisă. Dicționarele și lingviștii epocii reiau, confirmă și sistematizează elementele ce definesc literatura în această perioadă. Reapare funcția de memorizare a literaturii, aceasta e văzută ca mărturie, adevăr conservare, eternizare, cunoaștere, cultură etc. Demarcația de operă pur literară este totuși încă dificilă lexicografic de vreme ce
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
aflăm cuvântul cel mai potrivit nici chiar în vorbirea cotidiană. Toți am încercat vreodată acest neajuns, pe care Kant de asemenea îl amintește în Critică rațiunii pure166 subliniind consecințele lui în comunicarea interpersonala și în planul cunoașterii, si pe care lingviștii îl pun în legătură în primul rând cu procesele interne (cum face, de pildă, Mounin: "...limbajul articulat nu poate transmite trăirea intimă și completă a fiecăruia dintre indivizii care vorbesc o limbă"167). Oricum, limbajul comun practică metaforă, tropul "cel
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]