4,823 matches
-
adaugă ingeniozitatea compozițională: Post-scriptum și PTTR sunt concepute, pe filieră caragialiană, din multiplele post-scriptumuri sau din bilețele trimise de un elev neatent, iar în O poveste plicticoasă sunt demontate abil scenariile basmelor, în timp ce Recapitulare este articulată în jurul unui fel de lingvistică absurdă, limba inventată permițând unui elev memorarea rapidă a lecțiilor. De interes documentar este volumul postum Carnete de editor. Interviuri. Addenda (2000), un jurnal al omului public S., unde sunt descrise „peisajul” și stratagemele editoriale al anilor ’70-’80 din
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
dintr-un mediu etno-cultural de origine într-unul străin. La vremea sa, E. Kraepelin a vorbit despre „psihozele de legătură socială” (Verkehrnspsychosen). H. Herschmann reținea „stările paranoide acute” produse de izolarea lingvistică. R. Allers menționa „delirul de persecuție al izolaților lingvistici”. F.F. Kino descria „reacțiile paranoide ale străinilor”. Toți autorii sunt de acord în a admite faptul că la baza acestor tulburări stă un conflict de ordin transtructural, care-și găsește modul de manifestare în formele „delirului de relație de tip
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Obține titlul de doctor în filologie în 1968, cu teza Limba și stilul poeziilor lui Eminescu. Este unul din întemeietorii învățământului filologic universitar din vestul țării și ai școlii de stilistică din Timișoara. În perioada 1970-1976 a condus Sectorul de lingvistică al Filialei Timișoara a Academiei Române. După 1995 va funcționa la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad și la Universitatea „Tibiscus” din Timișoara, la care a fost un timp și decan al Facultății de Jurnalistică. Debutează în 1949, la revista „Cum vorbim
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
poetică. Precizează apoi criteriile după care va opera „restituirea caracterului hotărât de poet”. În fragmentele rămase de la T. există numai analiza a patru poezii, urmărind „elementele morfologice, sintactice, fonetice”, „punctuația” ș.a. Acolo unde consultarea manuscriselor rămâne ineficientă, el apelează la lingvistică, stilistică, folclor, etnografie, mitologie, limbi străine, la comparații cu secvențe similare din marii poeți germani. Demonstrația se desfășoară pe fondul unor considerații avântate, chiar lirice, asupra valorii creației eminesciene, însoțite de repetate reproșuri la adresa editorilor care nu au respectat voința
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
cu numele redactorului-editor, Grigoriu Moldovan, maghiarizat: Moldován Gergely; în 1896 revine la limba română, dar conținutul este de interes exclusiv maghiar. În fiecare an ultimul număr publică sumarul general al revistei, materialele fiind riguros repartizate în opt secțiuni: „Scrieri politico-sociale”, „Lingvistică”, „Istorie”, „Beletristică”, „Literatură”, „D-ale poporului”, „Scrieri polemice”, „Bibliografii, diverse”. Articolul-program Datorințele noastre, semnat de Grigoriu Moldovan, semnifică în esență un act de supunere și fidelitate față de statul ungar, deși declarativ se poziționează pentru susținerea culturii românești: „Ca români suntem
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
lui Grigore Urbanovici, învățător. A urmat primele opt clase în comuna natală (1954- 1962), liceul la Călărași (1962-1966) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția polonă-română, a Universității din București, absolvită în 1972. Mai întâi cercetătoare la Institutul de Lingvistică al Academiei Române (1972-1974), apoi va fi referentă la Metarom (1974-1978), bibliotecară la Institutul de Educație Fizică și Sport (1978-1990), realizator în cadrul Redacției literatură-arte a Societății Române de Radiodifuziune (din 1990). A debutat în 1970, sub pseudonimul Ana Maria Condor, în
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
Este fiica Mariei Ursa (n. Artene), profesoară, și a lui Iacob Ursa, instructor feroviar. Urmează Liceul „George Coșbuc” din Năsăud (1986-1990) și Facultatea de Litere, secția română-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1990-1995). După absolvire este asistent-cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” (1996-1998), apoi cadru didactic la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, unde predă literatura comparată. Debutează la „Tribuna” în 1990, iar editorial cu eseul Optzecismul și promisiunile postmodernismului în 1999 (Premiul Uniunii Scriitorilor). Mai colaborează la
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
deceniu (1959-1969) lucrează în redacția Dicționarului enciclopedic român din cadrul Editurii Politice, cu o scurtă trecere la Editura Enciclopedică Română. Ulterior intră în cercetare, la Institutul de Filosofie al Academiei Române, până în 1988, cu o perioadă de asemenea scurtă la Institutul de Lingvistică. Debutează în 1958 la revista „Cercetări filozofice” cu o recenzie, și editorial în 1972 cu studiul Dimitrie Cantemir și umanismul (Premiul Asociației Scriitorilor din București), o dezvoltare a lucrării de doctorat. A colaborat statornic la „Revista de filozofie” și sporadic
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
redacția publicației și i s-a retras dreptul la semnătură în presă până în decembrie 1989. În acest răstimp a fost opt ani asistentă de limba română pentru studenții străini la Universitatea ieșeană, fiind apoi transferată, scurtă vreme, la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Saeculum”, „Limbă și literatură” ș.a. După 1989 U. începe să scrie proză. Romanele sale, în manieră postmodernistă, se încadrează în tipologia campusului universitar, între formula romanului cu cheie, gen
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
din 1992). Obține doctoratul cu teza Revista „Șezătoarea” (1971). A debutat cu o recenzie la „Scrisul bănățean” (1961) și editorial cu volumul „Șezătoarea” în contextul folcloristicii (1972). Colaborează la „Analele științifice ale Universității «Al.I. Cuza» din Iași”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Studii de slavistică”, „Anuarul de etnografie al Moldovei”, „Studii și comunicări de etnologie”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Bucovinei”, „Poezia”, „Iașul literar”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Poesis”, „Dacia literară
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
natal, cursul secundar la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași și Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1946-1950). Este asistent (1950-1953) și lector (1956-1957) la Catedra de limba română a Facultății de Filologie, apoi cercetător științific la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din Iași al Academiei Române din 1953 până în 1989, când s-a pensionat; director al instituției între 1967 și 1970, a inițiat Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900. A obținut doctoratul în 1967 cu teza Formarea
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
origini până la 1900. A obținut doctoratul în 1967 cu teza Formarea terminologiei științifice românești, un studiu despre introducerea și asimilarea în limba română a împrumuturilor recente. Debutează în revista „Cum vorbim” (1950) și e prezent în „Limba română”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Studii și cercetări lingvistice”, „Cronica”, „Iașul literar”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revue roumaine de linguistique”, „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»”, „Teologie și viață” ș.a. A fost distins cu Premiul „B. P. Hasdeu
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității „Babeș-Bolyai”, avansând până la gradul de profesor. Debutează la „Tribuna” în 1971, iar editorial cu lucrarea Onisifor Ghibu, educator și memorialist, apărută în 1983. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Telegraful român”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (e secretar de redacție din 2000), „Cercetări sociale”, „Sociologie românească”, „Caiete silvane” (Zalău), „România literară”, „Făclia” (Cluj-Napoca), „Sălajul”, „Piața literară”, „Datina” (Constanța) ș.a. În stil eseistic, chiar de popularizare, folosind însă cu rigoare izvoarele, V. alcătuiește câteva
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
Claudiei (n. Melian) și a lui Victor Lungu, preot. Urmează Liceul „Ana Ipătescu” din Gherla (1958-1962) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1962-1967). După absolvire este profesoară suplinitoare, iar din 1969 până în 1997 cercetătoare la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Debutează la „Studii și cercetări lingvistice” în 1970, iar editorial în volumul colectiv De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc, apărut în 1982. Publică studii și articole în
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
istorie a culturii bihorene” - și Oameni din Bihor. 1940-2000. Dicționar sentimental (I, 2002). Proiectat în două sau trei volume, dicționarul își împarte materia în șase capitole (Academicieni, Biserica română din Bihor, Bihoreni, membri ai unor academii de profil, Literatură - filologie - lingvistică, Publicistica, Cultura populară), înlocuind astfel tiparul alfabetic de organizare a materiei într-o lucrare lexicografică cu cel pe domenii. Modalitatea de tratare a personalităților incluse în sumar suferă totuși de lipsă de măsură, de spirit partizan și de inegalități de
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
Leca Morariu (1935-1936). Profesor la Fălticeni, dar locuind cu intermitențe în București, audiază cursurile lui Nicolae Iorga, Mihail Dragomirescu ș.a. Își continuă studiile la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses și la Sorbona (1938-1941), preocupat de literatura comparată și lingvistică, îndeosebi de lingvistica romanică. În 1940 îi prezintă lui N. Iorga teza de doctorat în istorie La Pensée française et le problème de l’union de tous les roumains, dar nu va ajunge să o susțină, savantul fiind asasinat. Pentru obținerea doctoratului la
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
Militare de Marină din Constanța (1954-1957). Dificultățile experienței îl conving să își caute în altă parte vocația și astfel devine student al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1958-1963). După absolvire e repartizat la Centrul de Lingvistică, Istorie literară și Folclor (azi Institutul de Filologie Română „A. Philippide”) din același oraș. În 1990 își ia doctoratul cu teza Literatura română în presa periodică dintre anii 1850 și 1880, ce nutrește ambiția configurării unui „tablou” complet și încearcă
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
s-a încredințat secțiunea de critică a prozei în cadrul rubricii „De la o lună la alta” (1966-1967). Comentariile lui se caracterizează prin acuratețe, prin simțul măsurii, al echilibrului, componentă atrăgătoare a personalității sale. Alte colaborări sunt găzduite de „Luceafărul”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, de care va și răspunde, întâi ca secretar științific de redacție (1971-1988), apoi ca redactor-șef. A mai semnat în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»”, „Ateneu”, „Buletinul Universității «Al. I. Cuza»”, „Cronica”, „Curierul de
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
servește ca material dominant și utilizat de el într-o viziune proprie. Adâncind anumite și multiple domenii, el nu e niciodată numai un specialist. Când face critică sau istorie literară, el alunecă spre sinteze filosofice; când studiază o problemă de lingvistică, o colorează cu exemple literare și estetice; când abordează o problemă de filosofie, introduce în considerarea ei elemente vii, concrete, luate din trăire și din viață. Cunoștințele sale variate se ajută interdependent. E greu, când îl cunoști, să nu te
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
2001), Globalism și dileme identitare. Perspective românești (2001), Franța, model cultural și politic (2003). A debutat în 1957 la „Viața studențească” cu eseul Ștefan cel Mare și posteritatea, iar editorial în 1971 cu biobibliografia Mihail Kogălniceanu. Colaborează la „Anuar de lingvistică și istorie literară” (Iași), „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete botoșănene”, „Columna” (Roma), „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară” (unde este director de onoare), „Familia”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, „Magazin istoric”, „Revista bibliotecilor”, „Revue des études sud-est européennes”, „Revue roumaine
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
spiritului critic la Iorga (și el om al „sintezei”, „care împacă erudiția cu nevoia de orizont”), „nostalgia totalității” și „tradiția enciclopedică” la Mircea Eliade. De câte ori i se ivește prilejul glosează asupra unor „conexiuni” și „interferențe” ale istoriei cu limba, literatura, lingvistica, creația populară, melosul folcloric, iconografia, comparatismul, memorialistica, economia, publicistica, asociază arheologia cu arta. Îi va plasa, de exemplu, adunând tot felul de mărturii, pe Kogălniceanu, Xenopol, Pârvan sau Iorga „în universul muzicii”. Z. desăvârșește o scriitură elevată, care se supune
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
asupra culturii românești”, cât și ecouri ale culturii românești în Italia, revista pune în evidență perspective de analiză comparatistă, dintre care cele mai frecvente sunt studiul receptării fenomenelor literare și tematologia. Printre colaboratori se află nume importante în domeniul italienisticii, lingvisticii romanice, literaturii universale și comparate : Al. Ciorănescu (Teatrul lui Metastasio în România, Machiavel et Saint-Barthélemy), Mariana Rarincescu (Duiliu Zamfirescu și Italia), Nina Façon (Benedetto Croce în cultura română), Dan Simonescu (Cesar Bolliac, traducător din Ariosto), Alexandrina Mititelu (Leopardi în critica
STUDII ITALIENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289991_a_291320]
-
de Eugen Cizek (Despre redactarea scrisorilor lui Seneca, 1960, Despre redactarea dialogului „De vita beata”, 1963) și Gh. Guțu ( Ideile lui Seneca despre stil, 1960). Marile curente filosofice ale Antichității fac obiectul unor cercetări aplicate: Felicia Vanț, Câteva probleme de lingvistică și gnoseologie la filosofii epicurieni (1960), Zoe Petre, Teoria sofistă a egalității naturale (1963), Ion Banu, Modelul empiric, epicurian, al dialecticii (1974). Revistă de înaltă ținută, S.c. cuprinde numeroase studii în limbile franceză, germană, engleză, rusă și italiană, provenind
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
și din nou Aron Cotruș (Cântec lui Ramon Lull). În cel de-al treilea an de apariție al S.r. se disting eseul Reîntâlnirea cu Dumnezeu al lui Vintilă Horia, articolele Aron Cotruș, poet al epocii de Petru Iroaie și Lingvistica și critica literară de C. Caragață. În fine, numărul din ianuarie-martie 1952 conține contribuții ale lui Petre Ciureanu (Alecsandri, Hasdeu și De Gubernatis) și Petru Iroaie (Vintilă Horia). N. Fl.
SUFLETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290017_a_291346]
-
1991-1992 și în 1996-1997. Ca romanist, colaborează la prestigioase publicații din țară și din străinătate: „La France latine”, „Revue de linguistique romane”, „Dacoromania”, „Revue roumaine de linguistique”, „Revue internationale d’onomastique”, „Zeitschrift für französische Sprache und Literatur”, „Manuscriptum”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis Babeș-Bolyai”, „Revista de filologie romanică și germanică”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. Membru al unor societăți științifice europene, dintre lucrările sale au fost apreciate Cours pratique de prononciation française (1964), La Prononciation du français contemporain (1972) și Le
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]