12,206 matches
-
plăcut lucrul ăsta. În schimb, Începusem să mă răzvrătesc, să am absențe la școală, să mă cert cu părinții mei, Începuseră să se poarte foarte urât cu mine, ... să mă bată, pentru că ei nu sunt genul de persoane calme și liniștite, dacă nu le convenea ceva mă băteau. și Încă ceva, ce am uitat să spun, mama cum lucra la un orfelinat de copii venea acasă foarte nervoasă și pot să spun că aproape În fiecare zi mă bătea, de la lucruri
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
forme de dansatori pe străzi ultimele stive de toamnă, ruginii și cu miros proaspăt de apă ne întâmpinau magaziile de vată de zahăr își rupeau ușile prin zâmbetul tău. am trăit tot cu tine și nu pot adulmeca tristețea ta liniștit în ciuda oamenilor de zăpadă deghizați în pinguini a cerșetorilor deghizați în nuferi a dorințelor deghizate în cuvinte. de fapt, tristețea ta, dacă există cu adevărat este o manieră de tortură a posibilității de a fi un cireș înflorind. lumină rănită
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
roditor, necazurile vor trece, ai noroc, e vremea sărbătoririi tale, petrecerea va dura șapte zile și șapte nopți, dușmanii vor fi adormiți de cântecul de dragoste al iubitului tău, vor dormi șapte zile și șapte nopți, poți să îți aranjezi liniștită părul tău lung și negru cu care vei putea mângâia curând umerii iubitului tău. nouă în al cincilea loc: conducătorul vremelnic al micii țărișoare de plastic este indiferent, dar oarecum mai apropiat de cei cu familii, așa că nu trebuie să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
coapsele tale, lasă tigrul qilin să te lingă tămăduitor. ai muncit prea mult, dar te refaci într-un timp foarte scurt. remușcările tale dispar, auzi vorbe pe care nu le crezi. faci ce știi tu că trebuie să faci, mergi liniștită mai departe. nouă în al cincilea loc: semințele de petunie magică, dăruite de prințul tău, shangdi di liwu, se desfac, în pământul tău, printre două coji ies colții fragezi, puri, vernil, cu o putere fenomenală împing grăunții de pământ negru
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încheie fără vărsare de sânge, ritmul inimii tale revine la normal, pupilele ți se contractă la loc. nouă în al treilea loc: devii nervos, apoi disperat, plutești de foarte multă vreme pe o bucată de craniu, marea din jur e liniștită și plină de grăsime, marea din jur nu are insule, nu are locușoare unde să poți simți tare sub talpă, grăsimea galbenă este bula lui bichat, desprinsă de pe craniul pe care plutești tu, cobori de pe zigomaticul fragil al bărcii tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
privesc, pe rând ești senin, te uiți încrezător în sus, poate că spui o rugăciune apoi ești încruntat, cu o expresie furioasă, mâna ta dreaptă este ridicată până peste umăr aici ești fără expresie, musculatura mimicii tale este o apă liniștită fără nici o undă hi, hi, cum arăți fotografiat de jos și cu cerul în spatele tău, pari extrem de înalt sau întins pe iarba înaltă, pe spate, cu mâinile și picioarele întinse lateral aproape nu te mai vezi apoi înclinat într-o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și începe să plimbe apa dinspre trunchiul lui către rădăcinile adânci și apoi îndărăt către trunchi, blobloblobloblo, timp în care își mișcă și ramurile puternice, cu frunze cu cinci degete, froooaaa, froooaaa, do mi do mi do, să tot adormi liniștită, cu gândul la prințișorul tău bunuț, shangdi di liwu. nouă în al patrulea loc: dimineață te trezește tigrul alb qilin, protectorul proprietății tale scumpe, prin tr-o serie de manevre speciale: mai întâi se apropie de tine și te miroase, știe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
forța să zgârie, doar aduc sânge în obrajii tăi, să fii împurpurată când va sosi shangdi di liwu, prințul tău adorat, simți penele lor ștergându-ți ridurile frunții multîncruntate, ai răbdare, lași puii de vultur să obosească, pentru a dormi liniștiți. nouă deasupra: ești neclintită în onestitatea ta, în adorația ta. adormi gândindu-te la cavalerul tău majestuos, apoi în toate episoadele de somn REM îl visezi pe el, alergând, scoțând din desaga-fără-fund arcul uriaș de lapis lazuli, apoi înfigând săgeata
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aripi moi, roiuri de albinuțe dungate se învârt în jurul tău, tauri mari și negri mugesc din rărunchi în semn de bun venit, pământul îți sărută tălpile obosite, tu continui să alergi, ajungi pe o prispă îmbălsămată, inima ta nu e liniștită, zărești la apus o ploaie neagră de săgeți de amanită care otrăvesc sufletele fericite, îndreptându-se încoace, cu un ultim efort smulgi din pridvor săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki, întinzi arcul greu, de lapis lazuli, și tragi către
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în ce părere de timp simțământul de bucurie! În acești atomi de spațiu și timp, câtă nesfârșire...! Cadrul și atmosfera... bineînțeles romantice! CEZARA: Ce alegem pentru noi? IERONIM: Liniștea. Ce zici de-o barcă pe un fluviu larg... Larg și liniștit, pe undele căruia să coborâm încet, așteptând marea? CEZARA: Așteptând marea... Nu-i rău! REGIZORUL: Perfect! Nea Costică, un fluviu și o barcă! NEA COSTICĂ (intră cu două scăunele și cu o pancardă pe care scrie Fluviu și Barcă. Așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
MARCU: Să fii dumneata sănătos, Dănilă. Da' de ce bați și de ce strigi? DĂNILĂ: Păi, treceam și eu pe-aici și am dorit să aflu dacă-ți merge vânzarea. MARCU: Și dacă n-a merge, n-ai să poți dormi dumneata liniștit? DĂNILĂ: Iaca, bre! Se vede treaba că te-ai sculat anapoda astăzi și ești cu harțag. Atunci oi veni pe aici mai încolo pentru negustoria pe care gândeam s-o facem împreună. MARCU: Bre Dănilă, pe mine să nu mă-vălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mă iubești tu pe mine. LIANA: Luând pilda surorilor mai mari, ți-oi spune, tată, că te iubesc așa cum iubești sarea în bucate. Explozie de uimire și dezaprobare la surorile și la sfetnicii al doilea și al treilea. Posacul rămâne liniștit.) PRICINĂ (își desfundă cu degetul mic o ureche): Bag samă c-am surzit de istov. Mă rog domniilor voastre cinstiți sfetnici, cum a zis podoaba de fiică-mea că mă iubește? Da' vreau să aud răspicat și tare. (Sfetnicii șușotesc între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
două scaune. Deasupra paturilor, două scoarțe, dovedind mai degrabă gust și bună-cuviință decât îmbelșugare. Uși în dreapta și în stânga. Ilinca pare pregătită de plecare. Stă de vorbă cu Liana. ILINCA: Așa, fata mamei. Eu am în tine toată nădejdea și plec liniștită până la fii-mea, în partea de răsărit a cetății. I-a venit, cum îți spuneam, sorocul aducerii pe lume a primului meu nepot, și m-a chemat neîntârziat la căpătâiul ei. LIANA: Du-te fără grijă, mamă Ilincă, le-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai am a cere nimănui nimica și mă împac cu toată lumea. (rumoare, veselie) LEHAMITE: Eu am spus de la început să-i deie să mănânce, și gata! Iaca ce dea vreme am prăpădit! LIANA: Tată, eu abia acum sunt cu adevărat liniștită, căci te văd alături de ceilalți pe care-i iubesc, soțul meu și Măriile Lor socrii mei. PRICINĂ: Atunci să-mi spui, fata mea cea mai mică, Liana, cum ne iubești tu pe noi? LIANA: Cum să vă iubesc, tată? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ionescu a sosit o fetiță. Timpul nu ne permite să socotim în ce zi a săptămânii (5 IV 1923 a fost joi, notă ulterioară) a deschis ochii săi mari asupra acestei lumi. Nu știu nici dacă a fost o noapte liniștită sau o zi, nici dacă a fost soare sau ploaie, sau numai nori, ori poate vânt, sau dacă a fost cald sau frig. Cum toate astea nu mai au acum nici o importanță, să presupunem că, primăvară fiind, vântul a amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
un leu cincizeci“. Povestea se petrece înainte de ’89, de aici prețul nesimțit de mic. Marcel ăsta s-a oprit lângă țigancă, și-a suflecat pantalonii, i-a întins un leu cincizeci, a luat cântarul la subțioară și a plecat foarte liniștit. Țiganca, după el, stai, arză-te-ar gazu’! Dă cântaru’ înapoi! Marcel s-a ofuscat bine. Nu scria, bre, acolo că atâta costă? Apoi i-a explicat că, pentru a nu mai induce lumea in eroare, trebuie să inscripționeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pățit una dintre cele mai groaznice nopți. Am oprit la o pensiune, n-am găsit să dormim, am fost pe la săteni, era un moșulete cu care nu ne-am înțeles. Și era seară, începe ploaia. Toți trăgeau pe dreapta, stăteau liniștiți, numai io cu Dacia mea, de nici pe viteza mare nu aveau ștergătoarele cum să facă față, mă dădeam cocoș. Până la urmă, se și înnoptase, tragem pe dreapta. Fuseserăm înștiințați, să nu stați noaptea prin parcări, că se fură, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
monedă, probabil mai deformată. Hai să băgăm alta, haț s-a ridicat bariera, Doamne ce deștepți suntem! Mergeam pe autostradă pe partea proștilor, ne claxonau și tirurile. Mergeam de se zgâlțâiau și tablele de pe Dacie și era nouă. Aveam 140 liniștit. Mai încolo, altă barieră, pregătește banii, când, haț, îmi dă un tichet parcă-l văd și acuma. A, e bine, asta e fără bani! După n kilometri iar barieră, dar aici erau ghișee și era o fătucă acolo. Tu, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
băiatule, că ne apucă amiaza cu baba mea. Până la târg nu s-a întâlnit cu nimeni, nici călare, nici pe jos. Când a ajuns, a tras la hangiul Froim, ca de fiecare dată. Da’ ce, se putea să steie moșneagul liniștit la casa lui, amu’ când se rupe omătu’? El umblă după cai morți, să le ieie potcoavele. Ce, aista-i om să știe de șagă? Dacă i-o tunat să plece, pleacă și pace. Degeaba îți bați gura cu el
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rusesc și apoi pentru că suntem împreună! - a grăit Petrache, ridicând ulcica cu vin. După un timp, inginerul Cicoare i s-a adresat lui Costăchel: Dragul meu. Trebuie să bagi de seamă că, odată cu terminarea povestirii, ai să te simți mai liniștit. O parte din nenorocirile trăite de tine au trecut - fără voie - în sufletele noastre... La tine se vor întoarce doar sub formă de simple amintiri... Spunând acestea, inginerul Cicoare a privit la cei din jur, pentru a se convinge de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lui Costăchel... Cetățene Costache Vultur! În numele legii, deschide! - s a auzit la poartă vocea căpitanului Hahău. Ca un ecou, o altă voce i-a răspuns: Cetățene Petrache Boldur! În numele legii, deschide! Măriuca și băiatul au sărit speriați. Cine-i? Stați liniștiți! Cu mine au treabă - a răspuns Costăchel calm, în timp ce se îndrepta spre ușă. A deschis-o... În prag, cu pistolul într-o mână și cu o lanternă în cealaltă, ședea căpitanul Hahău. Cetățene Costache Vultur! În numele legii, ești arestat! Aprinde
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întreaga zi. Trecu pe lângă un grup de bărbați îmbrăcați în haine cadrilate. Erau deținuții de la penitenciarul de minimă securitate care săpau un șanț pentru montarea unei conducte de apă. Îi supravegheau gardieni cu pistoalele automate în bandulieră, care își fumau liniștiți obișnuitele țigări. La trecerea ei, cei mai mulți deținuți lăsară uneltele în pământ, privind-o cu interes masculin. Curând însă au fost readuși la lucrul lor de aspre porunci rostite de strașnicii oameni ai legii. Simona își văzu de drum, tratând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dar gândurile lor umblau pe alte pagini care, chiar dacă nu erau scrise, purtau unele semne dramatice ce puteau să le încenușeze viața. Șarpele îndoielii se strecurase în casa lor și începea să muște din ceea ce era cândva tihna unui cămin liniștit, bine rostuit, în care lumina intra prin toate ferestrele. 5 T recuseră aproape patru ani de când Simona nu călcase pragul casei părintești. La scrisorile scăldate de lacrimi ce porneau către mama și tatăl ei, nu primea nici un răspuns, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ani, descoperă (tardiv prin raportare la ce ne spune Sigmund Freud) dublul din oglindă: „cu mult mai mult decât o simplă imagine reflectată, așa cum o vedem cu toții, atunci când ne uităm obișnuit într-o oglindă”, ceea ce-i schimbă viața, până atunci liniștită. Anton crede, în clipele de bizară luciditate, că este vorba de o boală asociată cu o exacerbare a rațiunii, dublul din oglindă obsedându-l până la coșmar. Disperat, sparge oglinda, murind apoi de singurătate. Povestea este neverosimilă, ca insuficient motivată psihologic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va avea ea nevoie de sufletul meu! Drace! Și când te gândești că alții duc o viață liniștită și plină de relaxare, doar pentru că se simt plini de vigoare și cred că moartea este departe de ei. Și poate că nu greșesc în felul lor, însă, pentru mine, moartea capătă alte sensuri, oferă alte plăceri, are alte justificări
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]