122,821 matches
-
tare, Pune-ți pe sfîrcuri o batistă Ca să se piardă-n umezeală Urma cît numai o petală Căci s-ar putea să te observe, Cînd o s-apari în pielea goală, Pisicile ce dorm la umbra Dovlecilor cu nasu-n blană. Pe linia ferată trece Un vagonet prin ziua vană, Se-aud gălețile-n fîntînă Cum se lovesc de broaște verzi. O, Reparata, vino iarăși Sutienu-n infinit să-ți pierzi!!!
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11158_a_12483]
-
un termen rezonabil, fără întârziere și, în orice caz, nu mai târziu de două luni de la data depunerii acesteia. Aceeași regulă se aplică răspunsului la scrisorile primite de la cetățeni, ca și răspunsurillor la notele administrative adresate de funcționar superiorilor, pe linie ierarhică, în solicitarea anchetelor necesare pentru adoptarea deciziilor. 2.Dacă, din cauza complexității problemele ridicate, instituția nu poate soluționa cererea în termenul prevăzut, funcționarul informează fără întârziere petiționarul despre acest fapt, pentru a se lua o decizie în cel mai scurt
GHID DE CONDUIT? A FUNC?IONARILOR PUBLICI by Corneliu MORO?ANU () [Corola-journal/Administrative/84078_a_85403]
-
Lumina Feței Lui m-a însemnat Oarecând Atât de mult a întârziat întâlnirea cu Santa Lucia că sufletul meu cu greu s-a deschis cu durere, de parcă n-ar fi dorit să iasă din ape și nici să pășească pe linia Rozei nici să urce apoi Plânsul nu-mi e de folos odihna de-o clipă în genunchi propria vecinătate bolnavă era atât de aproape de intrarea în basilică pizzeria și magazinul de genți și nici un muritor nici o limbă n-ar fi
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
pădure,/ În poiana naltă ce tăceri! Dorm pîraie. Cine să murmure / Cîntecele unei primăveri?" pentru ca, în Fiul risipitor (1964) să apară primele elegii, strania colografie nocturnă din Vis de zugrav: ,încerc pe sticla umilă, noaptea, să prind/ infinitele forme și linii", neliniști izvorîte din motivul lui ,Ubi sunt". Cuvintele pierite ,sus în azur, în tăcutul azur", iau cu ele o vîrstă biologică, dar și una poetică. Pînă la Cadavre în vid (1969), publică Echinoxul nebunilor și alte povestiri, o proză fojgăind
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
pe retină: adunate din imagini naturale, captate de pe banda de celuloid și de pe hârtia proaspăt tipărită." Doar că nu a fost rostit cuvântul ,alăturare". Astfel, într-un anume fel, strict teoretic de această dată, romanul pare a se echilibra pe linia ,marginalizată" (ca ,literatura de frontieră") a reportajului, dar nu al unuia scris/ citit, ci al unuia, repet, vizualizat. Această ,direcție" devine limpede, elimină implicit comentariile inutile, încărcate, care făceau preocuparea romanului ceva mai vechi. Așadar, se înțelege, iar Marius Tupan
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
o conștiință critică și socială responsabilă, un european în spațiul dâmbovițean și un patriot autentic, fără exces de vorbe. Soliditatea intelectuală și solidaritatea cu valorile, atenția față de generațiile tinere și apelul constant la clasici, acuitatea critică și erudiția: toate aceste linii întregesc portretul unui critic pentru care adevărul există. Un critic obiectiv, din ale cărui analize și verdicte literatura noastră se configurează la scara de 1/1, nici mai mare, nici mai mică decât este în mod real. Pe mine, unul
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
ce a scris și publicat după 1990 să se întrevadă, fără umbra vreunei îndoieli, pe Gabriel Dimisianu se poate conta, s-ar putea conta. Dacă... Fiindcă de schimbat, s-a schimbat și el. Fusese, decenii de-a rîndul, în prima linie de apărători ai literaturii. Tînărul recenzent de la Gazeta Literară, ale cărui începuturi în critică au coincis cu o relativă și de scurtă durată slăbire a hățurilor ideologice, avea să fie cîțiva ani mai tîrziu una dintre ,piesele" principale în dispozitivul
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
comunismul nu reușise: discreditarea literaturii și a scriitorilor, anihilarea lor, poate chiar dispariția. Fără ezitări, dar și fără ostentație. Eliberat de armura purtată pînă la decembrie '89, criticul s-a revelat și ca un evocator de neobișnuită înzestrare epică, în linia portretelor și a memorialisticii lovinesciene, dar cu punerea accentului pe farmecul literaturii și pe valoarea ideii de scriitor. Nu e o lecție, nici un legat la capătul atîtor ani: e un reper. Și sînt semne că are cine să-l ia
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
Dragă Ilie Constantin, ca om născut în șaișpe, faceți șaizeșunu - căci timpul, chiar făcând-o pe nebunu, e reversibil ca un palindrom... La mulți și buni, Șerban Foarță O cheie de sol (numită de el "solară cheie") este desenată pe liniile destinate adresei, ca într-o partitură, în fața altor două versuri: Epistola de față se încheie, precum vedeți, într-o solară cheie. Pe o altă carte poștală, din 7 martie 2000, mulțumindu-mi pentru cartea La Chute vers le zénith, poetul
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
cu vocația certă de critic literar, care judecă pe plan european valorile românești" (apreciere din 1947); soții Ileana și Romulus Vulpescu sunt ,culți, iubesc muzica și poezia, sunt sinceri și deschiși în conversație, cu gust"; Mircea Cojocaru, ,talent cert, pe linia liricii românești, actualizată pe alocuri"; Traian Filip, ,om fin, cult, deștept, care va fi un mare scriitor", acesta fiindu-i probabil cel mai bun prieten; Titus Popovici, Dan Hăulică, Valeriu Râpeanu ș.a. Jurnalul lui Petru Comarnescu, pe care autorul l-
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
2), ,Aplauze puternice, prelungite" (1) ori ,Aplauze, strigăte de ŤBravo!ť (1) pînă la ,Rumoare" (5) și chiar ,Vociferări" (3). Nota dominantă rămîne aceea pe care o exprimă titlul volumului. Cîteva exemple, deși rupte din context, ne pot edifica în linii generale asupra mijloacelor folosite de vorbitor. ,îngăduiți-mi înainte de toate să vă cer scuze pentru faptul că vă vorbesc de sus." (Rîsete)1) Ne-am europenizat așa de tare încît nu mai vrem să vorbim românește; spunem cu toții Ťvizavi de
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
toate zonele existenței, fără a neglija factorul subiectiv în favoarea celebrelor Ťcondiții obiectiveť. Boala produsă de Ťregimť se numește pasivitate. Conduita, prin definiție, e activă și responsabilă. Regimul desfigurează. Conduita configurează. Un regim se suportă. O conduită se asumă. Tragerea acestei linii despărțitoare înseamnă, poate, abolirea unor iluzii. Dar, totodată, e o fereastră spre viitor." Note: 1) Frază rostită din balconul C.P.U.N. (13 martie 1990). 2) La 25 septembrie 1991, minerii sosiseră în Capitală. A doua zi își vor face
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
în mormânt cu încă vreo patru mușterii, dar pe cel mai important îl chema Aloizie. Sub pulpana lui, meșter cândva în chestiuni bisericești, stătea bunicul meu, Vasile Cesereanu, stingher, sfios, stâlpnic și înfoiat bărbos. Locuia la Străini, trebuia să urmăm linia portocalie de pe asfalt, printre capele, cavouri și statui înaripate cu gene din văzduh înalt. Sub un pin scorojit, cu leșie în coajă, era o cruce cu romburi umflate. Bine te-am găsit, bunicule, bine-ai venit, draga moșului, (cum îmi
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
al lui Mozart de peste 50, dovedind pînă și statistic pasiunea lui de meloman avizat), pe atît de diluate în "panlirism" apar romanele și piesele de teatru care l-au făcut, totuși, apreciat în epocă și prins în posteritate. Există o linie de demarcație extrem de răspicată între "rațiunea minții" și "rațiunea inimii" la acest scriitor care decretează în stil Voronca propriile-i comandamente : "Vremea pateticului deplin se cheamă PANLIRISM", "Din litere și cuvînt se clădește o clipă lăuntrică", " Tragicul ține de luciditate
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
acesta mi-a virgilat interpretările fascinate de macondinul al cărui corp nu avea nici un milimetru neacoperit de tatuaje și care nu se putuse integra familiei lui, protomasculul a cărui respirație vulcanică se putea auzi prin toată casa. Sîngele vărsat în liniile tatuajelor ce se desfac îmi închipuiau o comunicare miraculoasă, o empatie sanguină ce continua să izvorască chiar și după ce sursa i se închisese. Úrsula Iguarán se întoarce la izvorul acum uscat al firului de sînge cu materna disperare de a
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
Rohia pentru a se explica, așa cum s-a întîmplat în interviul pe care i l-a acordat lui Daniel Cristea-Enache. În pofida observațiilor pe care le-am făcut, eu am citit Memoria ca zestre cu cel mai viu interes. Pentru că - în linii mari - a readus-o pe Nina Cassian printre noi așa cum era. Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu mai pot încheia ce am de spus despre ea recurgînd la sintagma:"Atît de frumoasă și adio!", prin care
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
Dotat cu virtuți de passe-partout, termenul putea sluji drept calificare, elogiu, admonestare sau verdict, fiind apt deopotrivă să te înalțe în empireu sau, adăugîndu-și prefixul "ne", să te scufunde în bolgiile infernului. Era suficient să survină o vagă schimbare a liniei oficiale sau doar bănuiala unei astfel de schimbări pentru ca o atitudine "principială" să devină brusc neprincipială, iar un om ce întruchipase pînă ieri rigorile spiritului principial pur să ilustreze azi dispariția acestuia. Un asemenea accident te discredita pentru multă vreme
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
a zis ea și ziua se ridica neagră din pământ. "stă mereu pe-aproape" a zis tata și ea "cât de aproape" și el a strigat atunci "arată-te" și ziua s-a arătat neagră și adevăratul nostru trup cu liniile feței amestecate urât și-a așezat mâna pe geam și o altă pasăre de noapte a intrat în casă aducând frigul și un alt trup s-a ridicat dintre noi și o altă pasăre de noapte s-a lovit de
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
dar pînă la urmă am nimerit în grădinile unor săteni. Ne lătrau cîinii ca pe urs. Dacă vedeam vreun om în ogradă, îl întrebam cum ajungem la stînă și el ne spunea părerea lui. Pe urmă am trecut pe sub o linie electrică de înaltă tensiune și am auzit cablurile sfîrîind, din cauza umezelii aerului. Le-a auzit și Florin. Ne întrebam unul pe altul care ar putea fi cauza acelui fenomen. În fine. Stîna nu era propriu-zis în afara satului, ci la marginea
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
-l susținuse rămînea un fapt cu semnificație inalterabilă, ținînd seama că, nicăieri și niciodată, un partid cu asemenea fizionomie nu izbutise același lucru. Caragiale, nu mai încape vorbă, îi purtase noroc. Laurii succesului îi aparțineau în întregime. Respectînd cu strictețe ,linia" partidului, prestația parlamentară a lui Ștefan Cazimir apelează constant la mijloace neconvenționale. El cîntă la microfonul Camerei o strofă a romanței Smaranda, anunțîndu-și în acest mod decizia de a nu adera la nici un grup parlamentar. Altă dată, în cuprinsul unei
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
vor continua să se exprime și în noul Parlament al României. Pe steag e scrisă curajoasa deviză: ŤGura noastră nu stă mută/ De frica lui trei la sutăť." 4) Prestația politică a lui Ștefan Cazimir a încercat să păstreze o linie a fidelității față de valorile promovate anterior: seriozitatea aliată cu hazul, spiritul critic eliberat de complexe, adoptarea în toate împrejurările a unei atitudini sincere, zîmbitoare și cordiale. Manifestarea nestingherită a acestor opțiuni a fost înlesnită de dimensiunile grupului parlamentar care îl
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
minte cine și ce a citit, dar felul în care vorbea ea m-a făcut să frecventez o bună bucată de vreme cenaclul acela. Prin 1982 sau 1983 ea a scris o cronică excelentă pentru "Europa liberă" despre volumul meu Linia vieții. Dat fiind că în sumarul lui se aflau și poemele din cauza cărora a fost retrasă de pe piață revista "Tribuna", volumul a fost întors de trei ori de la tipografie iar eu am fost pusă sub urmărire. O mînă întinsă în
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
din România. Oricum am privi lucrurile, în majoritatea ei generația optzecistă pare să-și fi ales totuși drept nivel referențial mai curînd lumea interbelică (criterionismul îndeosebi), iar nu ceea ce eu numeam generația-cheie, centrismul umanist de la mijlocul secolului. Iată deci în linii mari propunerea mea. Repet cuvîntul "propunere", folosit și în titlu, ca să admit încă o dată că e vorba de o schiță aproximativă. întrebări suplimentare rămîn destule. Enunț aici chiar eu cîteva dintre ele, convins că mai există și altele, la fel de importante
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
articolele (1940-1946), jurnalele, manuscrisele mele de sertar - poate acela să reușească a-mi desena trista și penibila mea siluetă spirituală." În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal se regăsește, foarte aproape de final, această frază ce condensează o întreagă existență, schițând totodată liniile unei posibile posterități. La data la care așternea aceste rânduri (borna anului 1989), Ion D. Sîrbu era o figură marginală a lumii noastre literare, un scriitor de planul al doilea sau al treilea în raport cu unii colegi de generație și, în
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
sângeroasă a conflictelor armate și de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte și alte perechi de termeni opuși, pe care îi respinge apoi cu aceeași satisfacție a neînregimentării. În plan literar, se delimitează atât de scriitorii angajați, "pe linie" (Adrian Păunescu, Titus Popovici, Dinu Săraru), cât și de cei evazioniști, evoluând în propria operă ca într-un mediu aseptic și asigurător, fără aerul tare al adevărului și noxele realității cotidiene. Din această categorie, D.R. Popescu primește cele mai aspre
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]