1,388 matches
-
Degetele ei lipite pe care le ascundea cu măiestrie, dar pe care eu, atent la toate detaliile, i le-am văzut. De parcă aș fi privit direct în sufletul ei și i-aș fi aflat cele mai ascunse taine. Degetele ei lipite, ca un călcâi al lui Ahile. Și numai ea nu știa că erau la fel de frumoase ca două degete despărțite, ba mai mult, ele echilibrau totul. Zeița din ea și muritoarea din ea. — Cum ați întâlnit-o prima oară, la un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dar se împiedică și stropi cu apă gresia spaniolă din jur, reușind în schimb să mențină paharul deasupra capului, protejându-l. Se cufundă în bazin, doar mâna cu paharul de votcă plutind deasupra bulelor mișcătoare de apă. Ochii mei rămâneau lipiți de monitor. Vă rog, am gândit. Vă rog, salvați-l careva. Îndată ce dădu peste cap restul de votcă, ieși din jacuzzi, întinzându-se după prosopul care zăcea pe șezlong. După ce se șterse, dădu jos chiloții de baie și îi întinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
i-a împrumutat numele. Episodul s-a produs în Primul Război Mondial, pe linia de rezistență dintre armata germană și trupele Antantei, formate din soldați francezi, englezi, irlandezi și belgieni. Orașul e mic dar frumos, cu o înfățișare caracteristică: case lipite unele de altele, frontoane zimțate, vopsite în general în mov și maro. O stilistică urbană tipică zonei, mai sobră decât arhitectura predominantă în centrul și sudul Franței, dar înrudită cu fațadele clădirilor din Lille. Muzeul In Flanders Fields, din Ypres
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ignoră, voit sau nevoit, identitatea națională, care s-a format târziu față de unele state vecine cum e Polonia, de pildă, și, prin cultură în primul rând. Ce au adunat, la început, „în cuget” populațiile de pe cei trei versanți ai Carpaților, lipite, supuse și „asediate” de imperii străine și de spiritul lor arogant și totalitar, dacă nu „litera scrisă”?! Cea bisericească, la început, cu Coresi, Samuil Micu și alți „creatori” și traducători de cărți sfinte, apoi cu cronicarii moldoveni și munteni, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
conviețuire își atinge aici deplina împlinire. Marele Ierusalim n-are decât șapte sute de mii de locuitori. Iar spațiul intra muros, Old City numără treizeci și patru de mii de suflete pe un singur kilometru pătrat, împărțit în patru cartiere înghesuite, izolate dar lipite unul de celălalt (evreiesc, creștin, musulman și armenesc). Voința de a nu ști capătă un relief abrupt, deși nimănui nu-i pasă, fiecare din aceste lumi luându-se drept singura lume. Se pare că, atunci când cineva debarcă în cetatea lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
august 1926. XIII Calendar săptămânal (1945), editat de "Cartea Românească" cu coperte legate în pânză bordo; 50 pagini, numerotate (16 x 24 cm.). Însemnări din activitatea cotidiană a lui Mihail Sadoveanu și a soției sale, Valeria. Pe anumite pagini există lipite chitanțe privind cotizații la Uniunea Patriotică, taxe la Societatea Română de Radiodifuziune, recipise CEC etc. XIV Carnet (creion negru și cerneală). 62 pagini, nenumerotate (8 x 11 cm) din care 18 pagini: Moscova: 12 -29 iunie 1945. XV Carnet (cerneală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
garnizoană foarte puternică și se apăra cu o foarte mare bărbăție. Ce dărâma ziua, noaptea puneau soldații din garnizoană la loc. În cele din urmă, se făcu în zid o mare deschizătură, pe care moldovenii o astupară cu stejari bătuți (lipiți - de fapt n.n.) cu noroi și cu alte lucruri. Și aveau și ei tunuri și alte mașini de război. În vremea aceasta, Ștefan palatinul nu se odihnea. Adunătorilor de nutreț le răsplăti el toate relele pricinuite. Se lovi de mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Bogdan Rădășanu, fiul acestuia. Autorul și-a notat amintirile și cugetările într-un caiet standard, doar pe pagina impară, pe 172 de file, cu cerneală albastră. Pe ultimele pagini, redactate de fiul său, sunt făcute adnotările acestuia și sunt lipite o serie de decupaje din presă, cu anunțuri funerare de la decesul învățătorului. Pe prima pagină se găsește o fotografie a lui Gheorghe Rădășanu, la bătrânețe. Caietul este prins într-o copertă plasticată, ce culoare neagră. Manuscrisul a fost păstrat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ai mai pleca. Am privit coloana care este crăpată venind Sfânta Lumină Întâi la cei din curte, apoi la cei din biserică. La intrarea În biserică, În exterior, e coloana care e crăpată. De fapt sunt trei coloane acolo, aproape lipite una de cealaltă, și cea din mijloc e crăpată. Apoi am intrat În biserică. Ne-am oprit la Piatra Ungerii, la vreo 3 m după intrarea În biserică. Cu smerenie am Îngenuncheat, m-am Închinat tainic, am sărutat și am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
prin falsificarea istoriei altora. * La fiecare aniversare ne mai naștem o dată; prea multe nașteri pentru o singură moarte. * Viața nu se socotește în ani, ci în fapte. * Unii oameni seamănă cu niște cuiere-pom: sunt buni de atârnat hainele. * Cu picioarele lipite și întinse, cu brațele perfect desfăcute, omul seamănă cu o cruce. * Oamenii se plâng de poluare, dar nu-și reproșează fapta. * Chiar dacă mai curg, unele ape sunt moarte. * Gura este purtătorul de cuvânt al creierului. * Și cele pe care nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cu jardiniere confecționate din tablă, cu suport de fier forjat, vopsite în albastru. Rugina și câteva chiștoace țineau loc de imaginarele flori, care ar fi trebuit să ne îmbete de mirosul lor. La parter era barul, mesele erau deja aranjate, lipite cap la cap, acoperite cu fețe de masă alb cu roșu. Totul era aranjat cu grijă și bun gust, creând o atmosferă primitoare. De după tejgheaua barului, o femeie bine clădită cu un zâmbet pe colțul gurii, ne privea pe rând
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
lui fizice și mintale, i-a zdruncinat în așa grad sistemul nervos, încât după două zile a și murit subit de un anevrism. În rezumat, pot zice că Verussi realiza prototipul de artist destrăbălat, negânditor la ziua de mâni, sărac lipit pământului, cu o înfățoșare de om nedormit, nespălat, neîngrijit, care-ți dădea impresia necurățeniei. Chiar în modul său de a-ș exercita profesiunea era cu desăvârșire neglijent și lipsit de noțiunea curățeniei. Astfel, de lene, el nu-și spăla niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plan, fie el cel al hârtiei. Reconstituim astfel, ideatic, ecosfera. Să studiem acest model. Așa cum ecosistemul nu se poate diviza În biocenoză și biotop fără a muri, Ouroboros nu poate părăsi planul, de care trebuie să se țină mereu strâns lipit, atâta timp cât trăiește. Ca urmare, prin simplul fapt că Viața e obligatoriu Însoțită de dezvoltare, deci starea primordială, adică coada, e mai subțire decât starea actuală, capul, Ouroboros nu poate În realitate să-și apuce coada: gura Îi ajunge mereu deasupra
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cei care acumulau puncte negre. Tata a fost de la început un abonat la lovirea cu vâna de bou: existau desigur turnători printre deportați (ceilalți locuitori din colonie îi recunoșteau după consistența și culoarea căcatului...), iar unul Onofrei, un basarabean sărac lipit pământului, îl pârâse pe tata că în fiecare seară citește din Biblie. Asta era o vină uriașă. După vreo două săptămâni, tratamentul brutal, deși părea instalat pe vecie, a încetat brusc, spre norocul tatei și al celorlalți năpăstuiți din colonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
glas mama când i-a găsit în geantă fotografia colegei de bancă dintr-a zecea, Ilenuța -, că alta cuminte și cinstită nu găseai.“ Pentru mama lui Marinel, frumoasele erau desfrânate, cheltuitoare și arțăgoase, pe când urâțelele, dacă mai erau și sărace lipite pământului, ofereau garanții maxime de loialitate, chibzuință și iubire. Cea mai radicală cugetare privind relația dintre infidelitate și electricitate venea tot de la tanti Sofița, care-și apăra, chiar și la patruzeci de ani, virginitatea cu un strat de grăsime de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
până toamna târziu, camioanele soseau încărcate pe poarta din spate și plecau goale pe poarta din față a gospodăriei. După ce socialismul a încheiat cu desproprietărirea „clasei exploatatoare“, bunicul meu - cândva un negustor de cereale cunoscut până la Viena - a rămas sărac lipit, atât de sărac că nu mai avea bani nici de frizer. Nu i-au lăsat decât chitanțierele pe care apucase să și le comande dinainte și care i-ar mai fi ajuns pentru încă zece ani de comerț cu cereale
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
belșug se amestecase cu țărâna care-mi intrase în gură în momentul în care sărutasem involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă să respir în mod firesc, având pe gâtul meu sacul plin cu tizic ce mă obliga să stau lipit pământului ca în fața unui dictator nemilos. Titi, Titi! Vai de mine, Titi! Ce-ai pățit, Titi? Scoală-te, scoală-te nu mă speria! Și-mi ștergea cu batista fața murdară, plină de sânge și de pământ încercând să mă resusciteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
urât mirositori, iritați și mereu cu capsa pusă, capabili să riposteze necontrolat și cu o violență extremă atât verbal, cât și concret, fizic, folosindu-și la nevoie pumnii, cuțitele ori sfâșiind precum carnasierele înfometate. Stând în picioare om lângă om, lipiți unul de altul, neputându-se roti împrejurul propriei lor axe, obligați să suporte fiecare dintre ei halena celuilalt, transpirația îmbibată cu acizi, baze și săruri ale trupurilor năclăite, procesul respirației otrăvitor cauzat de cariile și putregăiturile dinților, de nefolosirea îndelungată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu Radu îl ajutam pe tata să lipească pereții cu lut pentru a înlătura definitiv mirosul de fum otrăvitor. După alte două săptămâni de muncă, cu tavanul de scândură și cercevelele celor patru ferestruici, totul vopsit în albastru, cu pereții lipiți și văruiți frumos de două ori după cum spusese moș Danilov -, cămăruța curată și primenită putea primi cu cinste noii locatari. A fost cea de-a treia și ultima schimbare de locuință din localitatea Gelu. Ciocălăii... Nu era nimic spectaculos în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
anilor '90 (Apocalipsa timpului nostru, Editura Institutul European, Iași, 1994) a scris pagini de un antisemitism înfricoșător despre "setea de sânge" a evreilor. Ele nu mai sunt accesibile decât în infernul (fondul secret) al marilor biblioteci din Occident. Două afișe lipite sauvage pe stâlpii din vecinătatea Universității din Geneva. Luni, 10 ianuarie, Love Zoo. Dance Hall, Ragga, Decale Coupe, Messenjah Sound System, Nello B, Ras Mali. Începând cu ora 23 până la 04 dimineață. Afișul este tipărit în culorile Jamaica (roșu, verde
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
simbol al penuriei comuniste. "Eugenia a apărut în vremuri de relativă abundență. Ce mâncai tu în anii optzeci nu erau adevăratele Eugenia!". Nu-l contrazic.) Într-o cabină de telefon din Toronto, am găsit un fluturaș tipărit pe hârtie mizeră, lipit direct pe cutia aparatului. No killing, no abortion, no suicide, no violence, no toxic food, no gambling, no prostitution, no lie, no divorce, no secrets. Grace and morality. Opera unui "bolnav", după standardele societății noastre, fără nici o îndoială. Fluturașul era
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu încă două familii, cu o singură baie, la care se făcea coadă dimineața, și o singură bucătărie. Foștii proprietari ai apar ta mentului, reduși acum la o singură cameră, ne pri veau chiorâș. Cum tata rămăsese văduv și sărac lipit, l-am adus la București, în cămăruța de serviciu a aparta mentului, fără aerisire, și l am întreținut din salariul meu. Soțul meu, ziarist, era mereu dat afară din presă - de la Agerpres, România liberă, Informația Bucureș tiului - pentru că în timpul studenției
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lucra în direcția vieții mele. Ne am împrietenit foarte repede și am constatat că ne plăceau aceleași cărți, aceleași filme, aceeași muzică și mai ales că ne plăceam unul pe celălalt. R.P. Dar n-ați mai citit împreună din Proust, lipiți unul de celălalt. A.R. Acum ar fi trebuit să citim Șolohov. Mai târziu, pe când eram căsătoriți, glumeam și ne spuneam că noi o să divorțăm din „potrivire de caracter“. Aveam aceleași calități și exact aceleași defecte, ceea ce a dus de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și-o pungă. Toate de plastic. Coșurile - dreptunghiulare sau rotunde - erau turnate în diferite modele, care cu găurele pur și simplu, care mai fanteziste (cu pătrate, cu cercuri sau cu flori). Arătau ca niște cufărașe sau ca două farfurii adânci lipite una de alta, cu mânere cam tari și tăioase, tot din plastic, ce se închideau cu un țumburuș - și el din plastic. Dopușorul ăsta se vâra într-o mică gaură și făcea cumva înfundat pac, chestie care mă îmbăta de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
atunci, nu eram pregătită. Mi-aduc aminte de prima fotografie pe care mi-a făcut-o cineva după ’90, o rudă de-a noastră din străinătate. Sunt îngrozitor de slabă, zâmbesc chinuit, am o față masculinizată, îmi țin mâinile pe genunchii lipiți, am o privire de animal hăituit. E o fotografie în care viitorul și trecutul, în tot ce au ele mai neliniștitor, se întâlneau. O sperietoare. Paris, 2007. Cobor din Montmartre și dau de mai multe trupe. Cântăreți. Mă opresc la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]