3,144 matches
-
un delir de circumstanță. Poemul la care mă opresc din volumul "Un verde ne vede" (să dea Domnu'!) apărut în 1976, la editura Lumina din Chișinău, începe printr-o propoziție de simplitate totală, aș zice mai puțin poetică, cu un lirism izvorât doar din tragismul afirmației ușor retorice, accentuat și prin ecou. "I-a fugit iubita. Cu-altul/ S-a ascuns în codru. Uuuu!/ El a smuls pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu". E oare o hiperbolă a frământărilor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aspectul circumstanței. Poemul la care m-am oprit din volumul "Un verde ne vede" (să dea Domnu'!) apărut în 1976, la editura Lumina din Chișinău, începe printr-o propoziție de o simplitate totală, aș zice mai puțin poetică, cu un lirism izvorât doar din tragismul afirmației ușor retorice, accentuat și prin ecoul devenit o umbră a luminii. "I-a fugit iubita. Cu-altul/ S-a ascuns în codru. Uuuu!/ El a smuls pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu". E
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
logici polivalente, dotat doar cu un bun simț aproximativ și cu o logică binară precară pentru complexitatea unui asemenea real. Fantasticul țâșnește impetuos, nefiinf nici nirdic, nocturn, nici sudic, diurn, ci conținându-le pe amândouă. Iar atunci când se întâlnește cu lirismul, rezultatul e covârșitor, de o frumusețe unică. La țigănci are claritatea demonstrativă a unei ecuații fantastice cu substrat simbolic și ritual, elaborate de către un asiduu căutător de mituri, preocupat să încifreze în interstițiile txtului cât mai multe chei arhaice. Fidel
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
târziu la București, va deține mai bine de două decenii funcția de redactor la revista „Urzica” (1952-1974). Următoarele două volume, Arca lui Noe (1968) și Ursulețul călător (1968), sunt „cărți de colorat”, adresate copiilor, combinând componenta ludică și un voalat lirism, alimentat de nostalgia poetului vagant. Antologia Versuri (1968) cuprinde texte risipite, decenii la rând, în presă și vădește intenția șlefuirii definitive. Frecvent prezentat în antologiile de epigrame, P. este însă un autor cu o activitate extrem de variată, colaborând cu versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale, creația poetică a lui C. își cristalizase, deja, propria-i voce. Ca pentru a-și ilustra disponibilitatea, scrie, fără a publica, versuri în limbile franceză și germană. Totodată, concepe proze poetice pline de sensibilitate și lirism. Singura scriere în proză apărută în timpul vieții este romanul Nevinovățiile viclene, tipărit în revista „Viața românească” (1920). Compusă în colaborare cu Ioan D. Gherea, cartea, în care este greu de identificat participarea fiecăruia dintre cei doi coautori, încearcă o incursiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
tonalități confesive. Aceeași atmosferă se află în nostalgicele sale versuri din volumele Intermezzo (1939) și Flori de hârtie (1947). Dar reacțiile criticii au fost contradictorii: Pompiliu Constantinescu va aprecia nuvelele, dar va găsi romanele schematice, Perpessicius va metaforiza pe marginea lirismului prozatoarei, iar G. Călinescu, în replică polemică, va ironiza „vaporozitatea” și „lirismul” ca inadecvate analizei psihologice, considerând că aceasta sfârșește uneori în „trivialitate”. În fapt, proza scrisă de D. este mai degrabă una de tip naturalist în sens superior, adică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
Intermezzo (1939) și Flori de hârtie (1947). Dar reacțiile criticii au fost contradictorii: Pompiliu Constantinescu va aprecia nuvelele, dar va găsi romanele schematice, Perpessicius va metaforiza pe marginea lirismului prozatoarei, iar G. Călinescu, în replică polemică, va ironiza „vaporozitatea” și „lirismul” ca inadecvate analizei psihologice, considerând că aceasta sfârșește uneori în „trivialitate”. În fapt, proza scrisă de D. este mai degrabă una de tip naturalist în sens superior, adică o analiză sufletească a individului, îndeosebi a femeii, ființă aspirând la mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
O confruntare asemănătoare este plasată, cu accente vădit conjuncturale, și în sat, ca în Vlaicu și feciorii săi (1959). Și totuși, în Răscrucea fără fântână (1972), cu un moto din Jules Laforgue („Dragoste absolută, răscruce fără fântână”), autoarea dovedește un lirism funciar, cu rezonanțe folclorice, traseul dramatic vizând căutarea fericirii dincolo de timp și loc. SCRIERI: Tinerețe, București, 1936; Marea fugă, București, 1938; Destine, București, 1939; Intermezzo, Brașov, 1939; Album de familie, București, 1945; Flori de hârtie, București, 1947; Cumpăna, București, 1949
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
ș.a. Publică mai multe volume de versuri: Jugastru sfiala (1977), Vietăți fericite (1980), Natură moartă cu suflet (1982) ș.a., de eseuri: Ecorșeuri. Structuri și valori ale poeziei românești moderne (1989), precum și un studiu, la origine teză de doctorat, Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal (1998). Este membră a Societății Culturale Europene și a PEN-Clubului român. I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1984) și Premiul revistei „Manuscriptum” pentru ediția Emil Botta, Scrieri, III (1987). Un spațiu poetic delimitat de favorurile uimirii de sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
cu suflet, București, 1982; Apocrife despre Emil Botta, I, București, 1983; Mâna pe față, București, 1984; Ochiul atroce, București, 1985; Ecorșeuri. Structuri și valori ale poeziei românești moderne, București, 1989; Institutul inimii, București, 1995; Puterea Leviatanului, București, 1995; Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal, București, 1998; Vindecările, București, 1998; Inima axonometrică, pref. Al. Paleologu, București, 2002. Ediții: Dominic Stanca, Un ceas de hârtie, pref. edit., București, 1984 (în colaborare cu Sorana Coroamă-Stanca); Emil Botta interpretat de ..., pref. edit., București,1986 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
proprii. Din literatura engleză a tălmăcit poezii de Katherine Mansfield. Ca poetă, A. este dificil de alăturat unei grupări sau unei generații, mai apropiată fiind de poezia anilor ’70. Textele cuprinse în volumul Mângâios aparțin unei tentative de recuperare a lirismului și, prin experimentarea unor formule poetice variate, exprimă o continuă căutare. Versul alb alternează cu cel rimat, rezonanțe incantatorii, de descântec, se alătură formei șlefuite, amintind poezia lui Ion Barbu; frazarea naivă e în dispută cu o sintaxă șarjată savant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
selectează și cărți de succes, precum romanul Giacomo Casanova Cavaler de Seingalt (Un poet al vieții sale) de Stefan Zweig, tradus în colaborare cu Al. A. Philippide. Excepții notabile sunt tălmăcirile câtorva eseuri ale lui Benedetto Croce, adunate în broșura Lirismul și totalitatea artei (1929), și romanul lui Stendhal, Roșu și negru (1928). Recenziile sale la cărți românești și străine (Tudor Arghezi, F. Aderca, Gala Galaction, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, Paul Zarifopol ș.a.), câteodată inspirat redactate, păstrează totuși un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
reorganizării elementului senzațional. SCRIERI: Balcicul în artă, București, 1931; Jean-Louis Forain, București, 1931; Plastica anului. 1930-1932, I-III, București, 1933; Giovanni Schiavoni, București, 1939; Gh. Asachi, București, 1957; Pallady, București, 1958. Traduceri: Stendhal, Roșu și negru, București, 1928; Benedetto Croce, Lirismul și totalitatea artei, pref. Tudor Vianu, București, 1929; Herbert G. Wells, Mărul cunoștinții, București, f.a.; Stefan Zweig, Giacomo Casanova Cavaler de Seingalt (Un poet al vieții sale), București, 1945 (în colaborare cu Al. A. Philippide). Repere bibliografice: Zarifopol, Eseuri, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
Dumitrescu-Bușulenga, București, 1964; Hora de mână, București, 1968; Sub umbrela mea roz, Craiova, 1973; Zilele una cu alta, Craiova, 1982; Cum, Craiova, 1984; Poetica minulesciană, Craiova, 1986; Zilele una cu alta, Craiova, 2002. Repere bibliografice: D. Micu, Semne noi în lirism, GL, 1957, 36; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Profil: Șină Dănciulescu, LCF, 1964, 4; Șerban Foarță, Șină Dănciulescu, „Ploaie în aprilie”, O, 1964, 6; Nicolae Manolescu, Cinci poeți în colecția „Luceafărul”, CNT, 1964, 25; Firan, Macedonski-Arghezi, 143-144; Piru, Poezia, ÎI, 216-217; Const. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
Falanga literară”, „Gândirea”, „Integral”, „Junimea literară”, „Letopiseți”, „Luceafărul”, „Lumea”, „Propilee literare”, „Rampa”, „Universul literar”, „Viața românească”, „Dimineața”, „Sburătorul”, „România literară”. În 1928 i s-a decernat Premiul Național pentru Poezie. Poezia de tinerețe, de până la 1906, anticipă destul de vag tiparul lirismului minulescian, fiind un exercițiu cu două matrice poetice - Mihai Eminescu și Al. Macedonski. Înrîurirea simbolismului francez a produs mutația stilistică spre o formulă originală, numită mai târziu minulescianism. Prezența poetică a lui M. se impune în forță atât în revistele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
și macabru, căutarea de noi orizonturi și călătoria (corabia, pelerinul, drumul, gările), geografia exotică (cu o toponimie sonoră și extravagantă), nestematele, parfumurile rare și florile luxuriante etc. Toate acestea întăresc aerul de artificiu și decor, de scenerie manieristă. Acuzat de „lirism comun” (Paul Zarifopol) sau de a fi un simplu „versificator” (Tudor Arghezi), M. face voit poezie decorativă, plină de „fantezie ingenuă, pitoresc și improvizație” (Perpessicius), în care filonul nostalgic are o vibrație autentică, iar sinceritatea nu e trucată. Expresia eului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
de poet (cum singur mărturisește în Autobiografie), în maniera prozopoematică a prozei simboliste. Teatrul lui M. continuă acest tip de improvizație stilistică și împinge, și din cauza cerințelor genului, la exces câteva caracteristici: artificiozitatea construcției și tehnicii teatrale, iluzionism verbal și lirism strident, sentimentalism, tentă tragicomică ori melodramatică, vervă și fantezie, clișee dramatice (triunghiul erotic, finalul funest) ș.a., toate tributare gustului pentru teatrul bulevardier francez, un gust epicureic și amoral. Unele soluții dramatice (întâlnite la Oscar Wilde, Henri Bataille, Maeterlinck, Pirandello) vestesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
la astfel de concluzii, chiar dacă lipseau sugestiile sociobiologiei. D.D. Roșca (1934), împingând examinarea raportării cognitive și atitudinal-acționale a omului față de existență și a tensiunilor dintre evaluare și cunoaștere, emoție și gând, până la cele mai fine implicații logice, vorbește despre un lirism originar, în ultimă analiză înnăscut, iar G.W. Allport (1965), despre autonomia funcțională a motivelor ca „nefiind în contradicție cu nici un fapt neurologic cunoscut, doar că informațiile prezente asupra modului în care sistemul nervos operează sunt departe de a o
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
imaginare, toate exagerate până la marginile neverosimilului. Nici poeziile publicate între 1901 și 1909 în reviste, deși relevă mai mult discernământ și capacitate de expresie, nu ajung să impună o voce distinctă. La maturitate C. le-a renegat explicit, dar, neîndoielnic, lirismul constituia un dat al firii sale, care își va pune amprenta pe tot ce scrie. Mai puțin evidentă este această componentă în primul volum din Peste mări și țări. Timorat oarecum, memorialistul s-a cenzurat sever, mărginindu-se să comunice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
într-un stil ce amintește deseori de Mateiu I. Caragiale, fac ca fragmentarismul inițial să dispară. Însemnările lui Safirim devin astfel o frescă a Craiovei sfârșitului de secol XIX, când realistă, chiar cu accente naturaliste, când de un melancolic, duios lirism. SCRIERI: Din lacrămi, Craiova, 1899; Peste mări și țări, I-II, București, 1922-1923; Conu Enake, Craiova, [1928]; Schițe, București, [1936]; Însemnările lui Safirim, București, 1936; ed. pref. Al. Piru, îngr. și postfață Octavian Lohon, Craiova, 1983. Repere bibliografice: Mihail Sadoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
el abandonează compoziția digresivă, ca în Poeme europene (1980), volum inspirat de câteva călătorii, aici respirația fiind mai largă și meditația luminată natural, sau în Tratatul despre spini și alte poeme (1982), unde se produce o așezare în matcă a lirismului. Edenul (1980) și Via (1984) sunt romane cu substrat moral și autobiografic, cu multe elemente de senzațional, construite după normele prozei descompuse liric, cu puține personaje de reținut (Iane Verga, de pildă). Cea mai adecvată caracterizare a poeziei lui M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
Regenerarea” morală a unei tinere de origine burgheză se produce în contextul unei activități colective desfășurate în conformitate cu schema literaturii „noi”, totul petrecându-se în condițiile „ascuțirii luptei de clasă”. Gustul romancierului pentru ce iese din obișnuit, ca și propensiunea spre lirism nasc, cu sau fără motivație, situații idilice, episoade romanțioase sau proprii epicului de senzație, monologuri dulcege, scene de violență. Recuzita poetizantă, sentimentală, romantică operează defavorizant și în scrieri de alt caracter, precum Maria și marea, un roman de dragoste, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Libertatea... pun mai insistent și mai marcat în valoare temele și discursul liric al debutantului, care a fost receptat dintotdeauna drept un discurs antiliric, antipoetic sau, mai exact, ca una dintre tentativele cele mai originale și consistente de înnoire a lirismului prin depășirea abstracțiunii și a hermetismului, ca și a problematicii excesiv solipsiste. Din această rebeliune a rezultat o poezie a gestului concret cotidian, a expresiei simple, directe, nu o dată brutale, respectiv a acțiunii orientate (și) în afară. Caracterul ei turbulent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
retoricii antiretorice a frondei poetului se află o stare de spirit mai profundă, mai gravă. Mai întâi, poza teribilismului stă pe o ambivalență, care îi va întovărăși mai toate ipostazele insurgențelor: demascare, dezvăluire ironică / autoironică, dar și restituire a unui lirism proaspăt, epurat de zgura strălucitoare a convențiilor și a sclifoselilor stilistice. Poetica originară a lui D. nu e aceea a tiflei sterilizante, ci a demistificării în numele unei estetici a vitalului. Drama lui este de a fi căzut într-un veac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
spre a putea apărea), dar, în cadrul dat al momentului, ele au putut perpetua imaginea insurgentului, a cârtitorului (nu întâmplător, unele au fost refuzate de redacțiile revistelor, iar apariția cărții - tergiversată). Însuși titlul volumului este, în epocă, revoluționar, reabilitând în intenție lirismul și libertatea poeziei. Dacă se admite ipoteza că D. este dintru început un poet vital, căzut însă în lumea „omului nou”, se va înțelege că între versurile tânărului și cele din 1963 nu există o ruptură nici sub acest aspect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]