1,673 matches
-
În care fata cea frumoasă se căsătorea Întotdeauna cu prințul la final, alintând-o și gâdilând-o, sora care o făcea să râdă ca nimeni alta. — Bine! a Încuviințat mătușa Zeliha. Să mergem, atunci. Așa că s-au Îndreptat agale spre living, cele patru mătuși În față, Armanoush și Asya mergând În spatele lor. Cu pași sincronizați, au intrat În Încăperea plină de oaspeți, Încăperea În care se afla mortul. Într-un colț, pe o pernă așezată pe podea, cu părul ei blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apoi, Între tăcerile ei uimitoare și remarcile care te lăsau fără grai, chipul ei rămânea fără nici o expresie și clipea cu o neliniște abia ascunsă. În momentele acelea nu reușea să Înțeleagă de ce se aflau toți oamenii ăia acolo, În livingul lor, și de ce plângeau atât de mult. Divanul era Încremenit; femeile - În continuă mișcare. Divanul era alb; femeile - Îmbrăcate În mare parte În negru. Divanul era tăcut; femeile - gălăgioase, de parcă a face exact opusul a ceea ce făcea mortul era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
liberă. Își părăsise familia, abandonase regulile după care trăiau oamenii „normali“. Și după atâta timp În Manhattan, aproape uitase ce Însemna normalitatea. Răsuci cheia În ușă, intră În apartament și se uită la grămada de cutii din cameră - secretul ei. Livingul era plin de cutii de carton, unele deja Împachetate, altele din care se revărsau hainele, ce așteptau să fie Închise și sigilate. Se pregătea să se Întoarcă definitiv acasă. Până acum nu spusese nimănui. Nu se putea hotărî să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
interlocutor absent. * * * Ușa de la intrarea În vila familiei Pérec era deschisă. Ciudat, la o oră atît de matinală. Marie intră, cu mare băgare de seamă, conștientă că se petrecea ceva anormal. Totul era tăcut, nimeni nu răspunse apelurilor ei. Străbătu livingul larg, pustiu, și se Îndreptă spre camerele de dormit. De asemenea pustii. Remarcă În cea a lui Chantal că dulapul era Întredeschis. Intră. Lipseau haine, sertarele birouașului fuseseră golite, un mic seif din zid era deschis, nu mai avea decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen, Yvonne ieși Încet din ascunzătoare și se ținu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ravelstein, urcând cu liftul, trezindu‑se În fața ușii deschise și făcându‑și o primă impresie despre acest habitat - covoarele orientale vechi (uneori roase), ornamentele de pe pereți, figurinele clasice, oglinzile, vitrinele de cristal, scrinurile franțuzești, candelabrele și aplicele Lalique. Canapeaua din living‑room din piele neagră era adâncă, largă, joasă. Tăblia de cristal a măsuței de cafea din fața canapelei era groasă de zece centimetri. Uneori, Ravelstein Își etala pe această măsuță câteva dintre posesiunile lui: stiloul Mont Blanc din aur masiv, ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
farmecul i se spulberase. - N‑ai Încercat să‑i vorbești? - Nu. - Ca autor al unui best‑seller ești pe picior de egalitate cu oricare alte celebrități. - Ba nu. Ravelstein și cu mine ședeam, așa cum făceam de ani de zile, În living‑room, iar el era Îmbrăcat În kimonoul lui japonez. Cădea de pe el toate părțile. Picioarele goale arătau ca niște dovleci premiați la expoziție, atât de umflate Îi erau gleznele. - Blestematele astea de edeme! se văicărea. Jumătatea de sus a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
oraș, perorează de zor, iar eu mă Învârtesc În sus și În jos o dată cu el, ca să‑l aud ce spune. Muzica se revarsă din hi‑fi - multiplele planuri ale craniului său golaș, pleșuv, se mișcă Înaintea mea pe coridorul dintre living‑room și monumentalul lui dormitor princiar. Se oprește În fața oglinzii Încrustate În zidul dintre ferestre - aici nu există oglinzi agățate pe pereți - și Își Împlântează În manșete butonii de aur masiv, Își Încheie nasturii cămășii vărgate „Pupăr În Fundăr” de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vorba, că numele de Iona Potapov era cunoscut la turneele de șah din Europa la începutul anilor treizeci. În 1931, la Rotterdam, l-a bătut și pe marele maestru Tartakover. Când a deschis ușa, am văzut că era pictor. În mijlocul living-ului se afla un șevalet cu o pânză nouă și pe toți pereții erau niște picturi uluitoare făcute de Kraft. De câte ori vorbesc despre Kraft, alias Potapov, mă simt mult mai în largul meu decât atunci când vorbesc de Wirtanen, alias Dumnezeu-știe-cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
îmi doream ca podeaua să fi fost acoperită cu mochetă, deși nu mai era la modă. Mi se părea o lipsă oribilă de subtilitate să-mi anunț venirea în felul acesta. Și urăsc să fac lucruri evidente. Hugo era în living, așezat pe un scaun, cu fața la mine. Avea o expresie pe care nu o mai văzusem niciodată și care, dacă m-ai fi întrebat, aș fi răspuns sincer că nu i se potrivea. Totuși, nu puteam da vina pe el. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Se auzi zgomot de lemn care crapă, la care Hugo își înăbuși protestele. Dar din baie se auzeau și alte zgomote, cu ar fi acela al unei ferestre cu cadru mobil care e deschisă. M-am repezit la fereastra din living și am deschis-o exact când Ben se cățăra afară pe pervazul ferestrei, încercând să se prindă de burlan. —A ieșit pe fereastra din baie! strigai eu. Polițiștii s-au repezit amândoi spre ușă. —Hugo! am îngenuncheat lângă el. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Elites and Perceptions of Crisis, ed. S. Fletcher și C. Shaw (Aldershot, 2000); și multele volume din seria "Savonarola e la Toscana" publicate de SISMEL. Pentru colecții în engleză ale operei lui Savonarola, vezi Girolamo Savonarola, A Guide to Righteous Living and Other Works, traducere în engleză de K. Eisenbichler (Toronto, 2003); și Selected Writings of Girolamo Savonarola: Religion and Politics, 1490-1498, ed. D. Beebe (New Haven, 2006). 115 Un oponent era Niccolò Machiavelli, care a șpionat predică lui Savonarola și
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
țară? <victor45>: de ce nu? Am făcut și în chină, în băli... de ce nu în România? <maya>: mă rog... dar dacă poți face de acolo, de ce te-ai întoarce? <victor45>: visez la o casă la țară, simpla <victor45>: un dormitor, un living, un studio în pod <victor45>: înconjurată de o grădină numai iarbă <victor45>:și pomi fructiferi: vișini, cireși, pruni, un nuc, dacă se poate <victor45>: și rugi de zmeura și mure pe lîngă garduri... <victor45>: nu ar fi fantastic? <maya>: atît
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
o lașase cu doi copii încă mici. Toți prietenii i-au întors spatele. L-a ajutat Țușca, care nu e față rea. L-a dus acasă la noi, eu tot eram plecat tot timpul, i-a făcut un pat în living (mai tîrziu am cumpărat o canapea), l-a dus la doctor, l-a ajutat să primească ajutor social și o locuință subvenționata de guvern. A stat la noi vreo două luni. Dormea mai toată ziua. Abia reușea să deschidă gură
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
o canapea), l-a dus la doctor, l-a ajutat să primească ajutor social și o locuință subvenționata de guvern. A stat la noi vreo două luni. Dormea mai toată ziua. Abia reușea să deschidă gură. Cum televizorul era în living, se uită la el în orele de trezie. Cand nu găsea un film, sarea la nesfârșit din canal în canal, fără a mai aștepta să vadă despre ce era vorba... Refuză să iasă din casă, avea un fel de agorafobie
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
călătorească împreună cu ele și să se împrăștie în univers. să nu vă mire, deci, că uneori ajungeți epuizat la birou sau că seara, întors acasă, sunteți deja mort. orice ieșire din sinea dumneavoastră, din cocoloșul protector al patului sau al livingului, îi permite lumii exterioare să vă ciugulească voluptuos, să vă devore cu ferocitate, să vă macereze și să vă expedieze sub formă de așchii și stropi, de fărîme și imagini, de sunete și mirosuri, în mii și sute de mii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cinismuluitc " Atunci când nu recunoști pericolele cinismului" „Cinicii din cadrul personalului se Îndoiesc de adevărurile spuse de managerii lor și cred că, dacă ar exista ocazia, companiile la care lucrează ar profita de pe urma lor.” Philip Mirvis și Donald Kanter, The Cynical Americans: Living and Working in an Age of Discontent and Disillusion Seminarul meu despre serviciile pentru clienți tocmai se terminase când unul dintre participanți a venit la mine și m-a Întrebat dacă am un minut să-i răspund la o Întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
milioane de dolari. Zece ani mai târziu, ele au crescut de la 30 la 700 de milioane. Aproape că le plângeți de milă „bieților” jucători, nu? Dacă vreți să aflați mai multe despre această chestiune importantă, vă sugerez The Cynical Americans: Living and Working in an Age of Discontent and Disillusion, o carte scrisă de Philip Mirvis și Donald Kanter. Deși a ieșit pe piață de ceva vreme, este un studiu actual și decisiv În ceea ce privește cinismul din Statele Unite. Motivele pentru care a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
computerizată: Fielding și Lee (1991), Miles și Huberman (1994), Weitzman și Miles (1995), Kelle, Prein și Bird (1995). ReferințeTC "Referințe" Adler, A. (1929a), The practice and the theory of individual psychology, Harcourt & Brace, New York. Adler, A. (1929b), The science of living, Low & Brydone, Londra. Adler, A. (1931), What life should mean to you, Little Brown, Boston. Adler, A. (1956), The individual psychology of Alfred Adler, Basic Books, New York. Alasuutari, P. (1997), „The discoursive construction of personality”, Narrative Study of Lives, 5
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
vezi și Daskalovaxe "„Daskalova,Krassimira", 2000), este un astfel de spectacol, evident și dincolo de analize specializate, dar și în cadrul lor (vezi Nicolaescu, 1996, Brădeanu et al., 2002). În lucrarea editată de Janet Johnsonxe "„Johnson,Janet" și Jean Robinsonxe "„Robinson,Jean", Living with Gender and Contradiction (2004), dramatismul hibridului de experiențe de tranziție își găsește o sinteză foarte elocventă: „Aceste ideologiixe "„ideologie" neotradiționale cu privire la gen delegitimează rețeaua de siguranță și protecțiexe "„protecție" socialăxe "„protecție socială", excluzând femeile de la puterexe "„putere" și ignorând
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Feminist Politics and Human Nature, Harvester, Brighton. Jaggar, Alison, 2003: „Responding to Evil of Terrorism”, în Hypatia. A Journal of Feminist Philosophy, vol. 18, nr. 1, Winter, Indiana University Press, Bloomington. Johnson, Janet Elise și Robinson, Jean C. (eds.), 2003: Living with Gender in Post-communism in Central and Eastern Europe, unpublished. Kant, Immanuel, 1972: Întemeierea metafizicii moravurilor, Editura Științifică, București. Kligman, Gail, 2000: Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, Editura Humanitas, București. Kristeva, Julia, 1980: „Oscillation Between Power and
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
p. 468). They can generate both positive emotions and negative emotions (depending on subjective assessments and the possibility / impossibility to attain objectives and personal goals). The famous North American psychologist noted that when "individuals are treated affectionately or experience positive living experiences, it is likely that they feel safe, protected, they have self-confidence and are expansive; in other words, the feel challenged rather than threatened or forced to protect themselves. Thoughts flow easily" (p. 564). In the context of the same
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
străduța înfundată de lângă Buttes Chaumont. Am vrut să văd dacă descrierea pe care o făcusem în carte, din suprapunerea atâtor amintiri, era corectă. Totodată mă simțeam ca un îndrăgostit care se apropie pe furiș de ferestrele iubitei sale. Obloanele de la living erau închise, nu se vedea nici o lumină, geamul de pe culoarul de la etaj era deschis, acoperit pe jumătate de crengile pomului din grădina alăturată. Am urcat scările care leagă François Pinton de Claude Monet și am constatat, ușurat, că nu mințisem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este o Dachwohnung, o "locuință sub acoperiș", ceea ce înseamnă că două dormitoare au un perete ușor povârnit și cu ferestrele tăiate în acoperiș (dar totuși cu priveliștea în stradă și nu, cioranian, direct către cer), în vreme ce latura cealaltă a casei ― livingul, baia, bucătăria, terasa ― se deschid amplu și cu ferestrele verticale către o vastă grădină interioară, cu brazi uriași, creată prin întîlnirea vilelor de pe mai multe străzi și care închid astfel spațiul acestei grădini comune. Ca în multe locuințe reușite, bucătăria
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
apartamentului, intrarea ei este însoțită de faimosul gest prevenitor al lui Cioran care își așeza mâna pe canatul de sus al cadrului ușii, rugîndu-te să fii atent să nu te lovești cu capul, gestul repetîndu-se la trecerea din culoar în living, unde ușa era și mai scundă decât cea de la intrare. Recunoșteam, de asemenea, felul lui de a bavarda și voluptatea cu care se lansa în povestirea insignifiantului. Pe Friedgard, care venise să-l cunoască pe marele "aforistician" și care credea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]