2,404 matches
-
între cărțile, deloc puține, ale Ancăi Sîrghie o geneză neobișnuită, documentarea ei luând pentru început chipul unui film cu înregistrarea dialogului purtat la Cluj-Napoca în 1997 cu distinsa ei prietenă, ca doar mai târziu pelicula să se metamorfozeze în imagine livrescă, desigur cu mult mai cuprinzătoare și valoroasă. Toate aceste adevăruri sunt întărite de materialul documentar cuprins în „Anexele” volumului, în care îi regăsim însetați de cunoaștere și de adevărata poezie pe câțiva temerari ai timpului nostru, care caută „Pașii poetului
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
de la ea din liceu. O altă rudă, venită pe-acolo doar în vizită, reușește să se îndepărteze mai mult - și anume până la un motel sinistru (asocierile sînt, desigur, tot hitchcockiene). Cu excepția lui Charlie, personajele tind să poarte nume cu rezonanțe livrești, ca India sau Gwendolyn. India arată ca o adolescentă goth (gen Addams Family) , dar atât mama ei (Nicole Kidman), cît și Charlie (Matthew Goode), par să-și aleagă hainele conform unor etaloane de glamour din alte vremuri. Park păstrează tema
Stoker: Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339481_a_340810]
-
oricât de mult pentru că ea nu se gândește la om, la natură în general, se duce sus cât vrea. În sinele meu, au circulat veri trecute, trăite de mine în copilărie și de care mi-a fost dor, dar și livrești, care în realitate aparținuseră lui Vasile Alecsandri (excelent prozator), Creangă, Duiliu Zamfirescu, Ion Ghica ș.a. ori strămoșilor mei. Străbunicul patern păștea caii noaptea, pe câmp, bea apă după ei, din același recipient... Bunicul, pe unul dintre dealuri, unde acum e
Despre dor, de D. Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339514_a_340843]
-
oricât de mult pentru că ea nu se gândește la om, la natură în general, se duce sus cât vrea. În sinele meu, au circulat veri trecute, trăite de mine în copilărie și de care mi-a fost dor, dar și livrești, care în realitate aparținuseră lui Vasile Alecsandri (excelent prozator), Creangă, Duiliu Zamfirescu, Ion Ghica ș.a. ori strămoșilor mei. Străbunicul patern păștea caii noaptea, pe câmp, bea apă după ei, din același recipient... Bunicul, pe unul dintre dealuri, unde acum e
Tema nr. 2: Despre dor (Subiectul al II-lea) () [Corola-blog/BlogPost/339596_a_340925]
-
oricât de mult pentru că ea nu se gândește la om, la natură în general, se duce sus cât vrea. În sinele meu, au circulat veri trecute, trăite de mine în copilărie și de care mi-a fost dor, dar și livrești, care în realitate aparținuseră lui Vasile Alecsandri (excelent prozator), Creangă, Duiliu Zamfirescu, Ion Ghica ș.a. ori strămoșilor mei. Străbunicul patern păștea caii noaptea, pe câmp, bea apă după ei, din același recipient... Bunicul, pe unul dintre dealuri, unde acum e
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339593_a_340922]
-
dreptate, că Aurelian Zisu este un „autor care își conștientizează arta” („Mozaicul”, nr. 4, 2009, p. 4). În aceeași ordine de idei, criticul literar Dan Ionescu constată că sursa de inspirație a poetului are două componente: una „ambientală” și alta „livrescă” („Scrisul românesc”, nr. 8, 2009, p. 8). Pentru cine a făcut anterior experiența volumelor de versuri „Scrisorile către Neant” (1999) și „Cămașa de forță” (2001), în „Sonetele rănite” (Craiova, Editura Aius, 2009) îl descoperă pe Aurelian Zisu de două ori
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
dreptate, că Aurelian Zisu este un „autor care își conștientizează arta” („Mozaicul”, nr. 4, 2009, p. 4). În aceeași ordine de idei, criticul literar Dan Ionescu constată că sursa de inspirație a poetului are două componente: una „ambientală” și alta „livrescă” („Scrisul românesc”, nr. 8, 2009, p. 8). Pe această coordonată a conștientizării demersului poetic se înscrie și decizia de a „alege formula sonetului” (C.M. Popa). Sonetul, se știe, este de origine italiană însemnând „cântec scurt”. Între obligațiile sale formale statuate
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
și imaginarului este că „într-o lume fatal supusă discontinuităților de tot felul, poveștile rămân singurul conectiv” (p. 54). Acest al doilea jurnal permite literaturizarea și nu se mai concentrează pe „regăsirea de sine”: Aici se dă curs unor experiențe livrești și, uneori, îl vedem pe diarist „rătăcit în labirintul livresc” (p. 115). Dincolo de această raportare a eului la imaginar înregistrăm și preocuparea raportării eului și alterității la persuasiune. Se constată că „omul contemporan” este „vulnerabil în fața formelor de persuasiune, între
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
de tot felul, poveștile rămân singurul conectiv” (p. 54). Acest al doilea jurnal permite literaturizarea și nu se mai concentrează pe „regăsirea de sine”: Aici se dă curs unor experiențe livrești și, uneori, îl vedem pe diarist „rătăcit în labirintul livresc” (p. 115). Dincolo de această raportare a eului la imaginar înregistrăm și preocuparea raportării eului și alterității la persuasiune. Se constată că „omul contemporan” este „vulnerabil în fața formelor de persuasiune, între care publicitatea ocupă primul loc” (p. 176). Totodată, se reține
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
ș.a., în favoarea cărții. L-au împins la această schimbare epocală, romanele lui Dostoievski. În antologie, figurează poeme semnate de Mihai Eminescu (Cărțile), Tudor Arghezi (Ex libris), Andrei Codrescu și Nina Cassian. Cornelia Cârstea face o separație între destinele uman și livresc (Destinul contemporan al cărții), primul, perisabil, dar cu șansă de a fi salvat de al doilea, etern. Prin atributul de a atrage cititorul în spațiul ei, oferindu-i, cu fiecare pagină, alte dimensiuni, cartea pare unui lector pasionat ca Adrian
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339658_a_340987]
-
ci numai voiam să prezint o stare de fapt, o lume în care am trăit și peste care nu trebuie să trecem repede cu vederea”. Jean Băileșteanu își subintitulează cartea Jurnal, dar pildele generatoare de subiect, sunt de multe ori, livrești, cu fir îndepărtat, într-o vreme a despoților care căutau soluții, oricât de elucubrante, de asigurare a autorității lor: „Se spune că un împărat odată a vrut să distrugă un popor. Adică să omoare pe toți oamenii care formau acel
Jurnal de scriitor aflat sub dictatura inspirației () [Corola-blog/BlogPost/339685_a_341014]
-
în limba română. Traducerea din engleză în română aparține Iolandei Mănescu și lui Aloisia Șorop. Semnând o Prefață elocventă, autorii distribuie informația, destul de consistentă, de care dispun, în capitole speciale, care permit lectorilor parcurgerea în alternanță, a câmpurilor biografic și livresc: Publicarea timpurie a Sonetelor, Istoria sonetului și apariția sa ca specie literară, Sonetele și viața lui Shakespeare, Arta Sonetelor lui Shakespeare, Preocupări ale Sonetelor lui Shakespeare, Sonetele ca teatru, Locul „Jeluirii îndrăgostitei“, Publicarea ulterioară a Sonetelor, Reputația critică a Sonetelor
Bunul prieten al sonetului () [Corola-blog/BlogPost/339686_a_341015]
-
pleca la alcătuirea unui text decât dacă am o solicitare din afară. Aceasta explică de ce, practic, toate textele mele pleacă de la titluri sugerate de prieteni sau de cunoscuți sau de la lecturile mele și de ce manevrează, în general, citate ți referiri livrești”. Cu mult tact sunt abordate subiecte de interes pentru toți poeții, privind receptarea liricii eminesciene și reflectarea ei în generațiile post eminesciene, cu osebire în lirica lui Nichita Stănescu. Prilej de evocare a acestuia dar și de precizare a poziției
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
după „Besii, pileații daci sau tarabostenii”, o descriere a bessilor ,,preoții (leviții) tuturor tracilor”, „Domnești” este numele unei cărți și a primei localități - privilegiată, care se bucură de atenția binemeritată, ca așezare, ca topos. Scriitorul oferă un îndrumar al demersului livresc, cu talentul care atrage, ademenește, prin cuvânt”. Și cu o astfel de prezentare, personal, am devenit foarte curioasă de această splendidă lucrare, deși (sau cu atât mai mult) cu cât nu cunosc aproape nimic despre acest ținut mirific descris de
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
parafrazate). **Pe blogul său, Vicuslusorum exersează scrisul “frumos”, consemnând cu înflorituri de frază că logica din scrierile lui H. R. Patapievici ar fi “simplistă, empiric-contabilă a common sensului britanic”. El mai notează schematismul “matematic și pedant cu folosirea unor termeni livrești făcuți să gâdile o glandă a snobului cultivat sau să îl irite pe ignarul ordinar” (vicuslusorum.wordpress.com). Sursa: http://isabelavs.blogspot.com Revista “Acolada”, nr.7-8 iulie-august 2012, p. 19 Isabela VASILIU-SCRABA București august 2012 Referință Bibliografică: Isabela VASILIU-SCRABA
DESPRE G. LIICEANU ŞI PLAGIEREA DE TIP „INADEQUATE PARAPHRASE” LA PATAPIEVICI de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340874_a_342203]
-
romantică de avertizare față cu realul. Universul liric al acestui volum, întemeiat pe dorinți: Caut în adânca umbră,/ Luminoasa deslușire,/ Ce ne dă înțelepciune/ Făr-a rătigni iubire.( Caut),și simboluri ale purificării și renașterii spirituale dar și pe o recuzită livrească,este redactat în registru patetic al biografiei. Obsedată de himera clasicității împletită cu profunzimea,de rădăcinile arhetipale ale ființei,poeta desfide existența amorfă și derizorie,sondând mereu misterul ancestral și idealul clasic al omului,răstălmăcind aparențele pentru a descifra filonul
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
întrebându-l pe cititor, în același timp): „Ei, Brebane, acum să te văd ce mai faci? Îl omori pe erou sau nu?” Sau în notațiile de Jurnal, aparteuri de felul: „Ce voiam să spun înainte de a divaga, era că...” Informația livrescă strecurată adesea în pagină, cu dibăcie și, exact la locul potrivit, are rolul ei exemplificator sau lămuritor. Foarte bine informat, autorul uzează de livresc în mod frecvent și natural, apelând adeseori la clasici. Autorul folosește și artificii stilistice ingenioase și
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Acasă > Stihuri > Semne > FUGĂ ZEULUI Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1309 din 01 august 2014 Toate Articolele Autorului Sunt un aparat îmbâcsit, aproape gripat, obosit. Aparat de zbor bondăresc, zumzăind ușor și livresc. Din mine ies fire, antene, cu vârf subțire, perene. Am multe butoane, rotite, mufe și banane, chichițe. Toate-s neunse, coșcovite, adânc pătrunse de termite. Dau să pornesc, iau avânt, sughit, tușesc, rămân la pământ. Mă-ntreb de-s eu
FUGA ZEULUI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342295_a_343624]
-
și plin de învățăminte, dedicat urmașilor săi direcți. Prozatorul reamintește, astfel, că aproape întotdeauna... ceea ce se spune - poate răni, ceea ce se speră - poate dezamăgi și ceea ce se uită - poate să doară și încă foarte tare. O carte cu o efervescență livrescă aparte, demnă de luat în seamă. Alexandru Cvitenco, un suflet pentru care scrisul a devenit rațiunea ființei sale, o legătură tainică și singulară cu viața însăși, cu amintirea căreia îi atribuie rostuiri speciale, așa după cum Franz Grillparzer spunea: Amintirea este
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 7 DECEMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342604_a_343933]
-
lumea canadiană. Ascultându-și porunca tainica, scrierile sale au devenit un depozitar de amintiri, de memorie spirituală, de credință în puterile vieții din care transpare dorința de a regăsi noblețea relațiilor interumane. Face drumul înăuntru și înafara noastră prin meditații livrești înviorate uneori de spiritul ludic. Limbajul viu și colorat face din scrierile sale o plăcuță lectură, nu de puține ori întrerupând-o pentru a continua cu propriile noastre gânduri". Dumitru-Puiu Popescu - Director Editor al Revistei "Observatorul"Toronto A apărut pe
ELENA BUICĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340551_a_341880]
-
un simbol, e o chintesența, un semn, un recapitulator sub care se ascunde - poate mai intens și mai insidios decât sub altele - sufletul românesc în formă lui cea mai loială - ademenitoare și mai elevata. Elevata nu în sens pilduitor, solemn, livresc, oficios”. Pentru ce a făcut, dar mai ales pentru ceea ce a fost, Steinhardt merită titlul de cetățean de onoare al orașului Târgu Lăpuș. Pentru că cinstindu-l pe El, pe Ei, ne înălțam noi, pentru că amintindu-i pe ei, asigurăm demnitatea
APEL PENTRU CINSTIREA MEMORIEI UNOR FOŞTI DEŢINUŢI POLITICI ROMÂNI de VICTOR RONCEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340569_a_341898]
-
al acestei noi rubrici, m-am gîndit să debutăm cu recomandarea unei cărți cu adevărat importante. „Solenoid”, cea mai nouă carte a lui Mircea Cărtărescu, este un roman-manifest care, deși pe parcursul a mai multor sute de pagini (are 837!) pare livresc și despre singurătate, e existențialist și vital. O carte complexă, unică, excepțională, deosebită, care înseamnă pentru proza românească cam ceea ce semnifică „Levantul” pentru poezie. La cursurile sale de scriere creatoare și despre postmodernism de la Universitatea București, profesorul Mircea Cărtărescu îi
Recomandarea Librăriei Editura Humanitas Brașov [Corola-blog/BlogPost/100256_a_101548]
-
și respectate personalități și fețe bisericești care nu a fost doar un părinte spiritual ci și un mare promotor al culturii românești, aducându-și contribuția personală în acest sens. Cartea este frumoasă, este una de căpătâi având o mare valoare livrească pentru că instituie o memorie atât pentru sărbătorit cât și pentru instituții. Ea nu trebuie doar citită, ci studiată. Primiți toată stima și dragostea noastră și La mulți ani!”, a subliniat dr. Teodor Ardelean. Biografie, lucrări, corespondență și pagini de album
BIBLIOTECA „PETRE DULFU” A LANSAT DOCUMENTARUL BIOBLIBLIOGRAFIC „Î.P.S. JUSTINIAN CHIRA 90” de MARINA GLODICI în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344232_a_345561]
-
fi însă de partea autorilor, ci a cititorului. Și asta pentru că mulți dintre noi trăim într-un loc aflat în deficit cronicizat de profunzime. Locuitorul României deșertificate despre care vorbește Ovidiu Hurduzeu va crede că este împins la un exercițiu livresc fără rost, experiența sa reducându-se la unul din multele orașe „europene” tipice ale României, în care abundă „posibilitățile” dar în care oamenii interacționează vag, epidermic, fără să-și împărtășească nimic, în care se comunică, dar nu se intră în
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
și poeziei din cartea „ Căutând iubirea”. Corina Chiriac nu a alcătuit o epică din care să inducă falsul. Corina Chiriac nu ne-a amăgit niciodată! Cartea scrisă de ea, făptuită fizic de Editura „Orizonturi” e un dar de francă narație livrească, iar dacă o închizi după citirea câte unei pagini și te scufunzi în meditație, auzi murmure, simți mângâieri, asculți și simți feericul câte unui cântec! Toate cuvintele din carte au în ele iubire, îmbrățișare, recitare, melodie, rugă! Sunt însuflețite de
CORINA CHIRIAC. „CĂUTÂND IUBIREA”, O CARTE ÎN PRELUNGIREA. CÂNTECULUI DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342879_a_344208]