14,092 matches
-
duce 1 Orthotex - „cea mai veche agenție de anchete particulare din Metropolă“ - continua să-și ducă existența la capătul Încă neatins de bombe al străzii Chancery Lane, Într-o clădire situată lîngă un anticariat, Între o librărie juridică și un local care În timp de pace fusese renumit pentru bufetul lui rece. Agenția se afla la etajul al patrulea, și imobilul nu avea ascensor. La primul etaj era un notariat, la etajul al doilea se afla redacția unei publicații lunare, intitulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de justiția Majestății Sale, Rowe avusese sentimentul că pătrunde Într-o lume necunoscută; o lume misterioasă, populată de oameni cu nume de Împrumut, care se ascund unul de altul și trăiesc În umbră ferindu-și fața, care părăsesc discret un local cînd alții intră și caută Îndeosebi camere mobilate, adică locurile unde se pun cele mai puține Întrebări. Era o lume pe care nici n-o bănuiesc cei ce-și trăiesc viața În tihnă, frecventînd garden-party-urile, asistînd regulat la liturghie, petrecîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
petic al planetei vii, cu care viețile noastre se întrepătrund. Asemenea societăți trebuie construite prin acțiune la nivel local, de la o gospodărie la alta și de la o comunitate la alta. Totuși, am creat un context instituțional și cultural care privează localul de autoritate și face ca o asemenea acțiune să fie dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Ca să corectăm această profundă disfuncționalitate trebuie să îndepărtăm iluziile transei noastre culturale colective. Să recuperăm puterea cedată unor instituții ratate, să ne asumăm responsabilitatea pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
acțiunile lor. Faptul că ei utilizează aceleași tehnologii electronice de comunicații, telefonul, faxul și computerul, pe care și corporațiile le-au folosit ca să-și extindă dominația mondială, le permite să se miște rapid și flexibil în acțiuni comune la nivelurile localului, naționalului și mondialului. Rețelele cetățenești mondiale constituie o parte crucială în procesul creării unei noi conștiințe umane la scară mondială. În nenumărate forumuri, oamenii din toate colțurile lumii se întâlnesc pentru a-și împărtăși experiențele unui sistem mondial falit și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și bărbați stăteau sub numitele umbreluțe, roșii în acest caz, și se delectau cu un hamburger, un Sprite. Printre ei era și mama lui Liviu Ciotecă, un copil de patru ani, blond și dulce ca un îngeraș. Copilul părăsise incinta localului și se juca pe șinele de tramvai cu un trenuleț, făcând din gură „ciu-ciu“ și „puf-puf“. Maică-sa sporovăia cu o cunoscută, asigurându-se din când în când că Liviu nu era amenințat de nici un pericol. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în găoacea lui. La barul gării au mai rămas doar cei din partea locului, care se cunosc între ei, oameni care nu au nimic de-a face cu gara, dar vin aici, traversând piața întunecată, poate pentru că nu există nici un alt local deschis în împrejurimi, sau poate din cauza atracției pe care gările continuă s-o exercite în orașele de provincie, stropul de noutate ce poate fi așteptat de la gări, sau poate numai amintirea vremii în care gara era singurul punct de contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
invidiați. Da, invidiați. Privesc din afară viața unei seri oarecare, într-un orășel oarecare, și-mi dau seama că rămân în afara serilor oarecare pentru cine știe câtă vreme, și mă gândesc la miile de orașe ca acesta, la sutele de mii de localuri luminate, unde la ora asta oamenii lasă întunericul serii să coboare, și nu-și pot imagina nici unul dintre gândurile pe care le am eu; poate au altele, care n-ar fi deloc de invidiat, dar în clipa asta aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tras deja oblonul, dar că trebuie să se-ntoarcă la magazin pentru inventar, și va rămâne acolo până târziu. Bărbații de la bar fac bancuri și se bat cu palma pe umăr. Un pariu s-a încheiat: doctorul tocmai intra în local. — Comisarul a întârziat astă-seară, cine știe cum. Doctorul intră și salută de jur-împrejur; privirea nu i se oprește asupra soției, dar a înregistrat cu siguranță că un bărbat vorbește cu ea. Merge până în fundul localului, cu spatele la bar; pune o monedă în biliardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-a încheiat: doctorul tocmai intra în local. — Comisarul a întârziat astă-seară, cine știe cum. Doctorul intră și salută de jur-împrejur; privirea nu i se oprește asupra soției, dar a înregistrat cu siguranță că un bărbat vorbește cu ea. Merge până în fundul localului, cu spatele la bar; pune o monedă în biliardul electric. Și iată că eu, care trebuia să trec neobservat, am fost analizat, fotografiat de ochi cărora nu-mi pot face iluzia că le-am scăpat, ochi ce nu uită nimic și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și Literaturi Botno-ugrice“. Irnerio bate la ușă cu putere, îți spune „Salut“ și te părăsește. Ușa se întredeschide puțin. Petele de var de pe tocul ușii și șapca ivită deasupra unei salopete căptușite cu blană de miel îți dau impresia că localul e închis pentru renovare, iar acolo nu se află decât un zugrav, sau un om de serviciu. — Profesorul Uzzi-Tuzii este cumva aici? Privirea ce consimte de sub șapcă e diferită de cea pe care ai fi așteptat-o de la un zugrav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așeze la coadă; pe ziduri, vopseaua lozincilor de propagandă, mâzgălite în timpul nopții de echipele diferitelor curente ale Consiliului Provizoriu, era încă umedă. Când membrii orchestrei își puneau instrumentele la loc în cutii și ieșeau din subteran, aerul era verde. Obișnuiții localului „Noul Titania“ umblau la început în grup, în urma instrumentiștilor, de parcă n-ar fi vrut să rupă legătura născută în local în timpul nopții între persoanele adunate acolo de întâmplare sau de obișnuință; înaintau în grup, bărbații cu gulerele paltoanelor ridicate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încă umedă. Când membrii orchestrei își puneau instrumentele la loc în cutii și ieșeau din subteran, aerul era verde. Obișnuiții localului „Noul Titania“ umblau la început în grup, în urma instrumentiștilor, de parcă n-ar fi vrut să rupă legătura născută în local în timpul nopții între persoanele adunate acolo de întâmplare sau de obișnuință; înaintau în grup, bărbații cu gulerele paltoanelor ridicate, cu un aer cadaveric, de mumii scoase la aer din sarcofagele unde fuseseră păstrate vreme de patru mii de ani, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l pot pronunța fără un frison). Apropiindu-se de centrul scenei, liniile tind să se răsucească, să devină sinuoase, ca fumul de la un vas cu jeratic, unde ard bietele arome, relicve ale unei drogherii armenești a cărei faimă - uzurpată de localul în care se fuma opium - provocase mulțimea, care voia să răzbune bunele moravuri, s-o jefuiască; liniile se răsucesc, ca o coardă invizibilă care ne ține legați, pe noi trei, și care, cu cât ne zbatem mai mult să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un sentiment de remușcare. Aflu astfel că Sibylle execută un număr cu caimani într-o boîte din Place Clichy; treaba asta mi s-a părut atât de urâtă, încât nu i-am mai cerut alte amănunte. Știam că lucra în localuri de noapte, dar că se produce în public cu un crocodil mi se pare ultimul lucru pe care un tată îl poate dori să i se întâmple unicei lui fiice; cel puțin unul ca mine, care a primit o educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se produce în public cu un crocodil mi se pare ultimul lucru pe care un tată îl poate dori să i se întâmple unicei lui fiice; cel puțin unul ca mine, care a primit o educație protestantă. — Cum se cheamă localul ăsta grozav? spun, livid. Vreau să dau o raită pe-acolo. Îmi întinde un anunț publicitar și imediat mă trece o sudoare rece pe șira spinării, căci numele acela, „Noul Titania“, îmi sună cunoscut, mult prea cunoscut, chiar dacă e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se dilata de căldură. Domnul J.L.B. Matekoni se uita în pământ și își aminti, pentru o clipă, ce a însemnat copilăria lui acolo, în sătuc, cu mulți ani în urmă. Își aduse aminte cum se bucurase de bunătatea mecanicului auto local, care-l lăsa să lustruiască camioane și să-l ajute să vulcanizeze roți și care, prin bunătatea lui, îi scosese la iveală și-i nutrise vocația. Era ușor să schimbi viața celor din jur, atât de ușor să schimbi ambianța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
puii. Brandy zice: — Seth, dulceață? — Da, mamă. Ceea ce pare a fi bulimie e felul în care vulturii pleșuvi își hrănesc puii. Brandy zice: — De ce simți nevoia să seduci orice vietate care-ți taie calea? Alt panou publicitar: Nubby’s e Localul Barbecue Obligatoriu pentru Aripi de Pui Savuroase, Gustoase. Alt panou publicitar: Dairy Bite - Guma de Mestecat cu Aromă de Brânză Adevărată cu Nivel Redus de Grăsimi. Seth chicotește. Seth roșește și-și răsucește părul pe deget. Zice: — Mă faci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îndelung și cu îndîrjire obrajii, acum chiar că prinseseră ceva culoare, cînd termină se scuză "parcă e frig, nu știu ce-i cu clădirea asta, tot felul de curenți, amorțesc una-două, nu-mi mai simt ba una, ba alta, trebuie să schimbăm localul, să schimbăm totul, munca, mentalitatea, totul..." S-a ridicat greoi, înțepenise, crezuse că îl va ajuta cafeaua, sporește tensiunea, dar nu cine știe ce, poate că n-ar mai trebui să bea tescovină, un vin roșu ar fi mai potrivit, prostii, fleacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
posturilor. Apoi prezentatorul local va spune ceva de genul: “Cu ultimele știri despre scufundarea vaporului de croazieră, reporterul nostru de la New York, Joe Ixulescu”. Asta e ce se numește “pasa”. Sau “saltul”. Se trece la transmisiunea rețelei mamă, și băieții de la local stau cu mâinile-n sân și așteaptă semnalul rețelei care indică sfârșitul alertei speciale. Nici un PR-ist nu se gândește să explice toate astea fiecărui novice aflat în turneu să vândă vreun ghid video pentru investiții, o carte ori vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trimită mâncare. Femeia se urca în tren, cocoșată de sarsanale burdușite. Se împrieteni cu Cristina, colega de apartament. Ieșeau împreună și se plimbau în Copou ori mergeau în centru să mănânce prăjituri. Într-o sâmbătă se opriră la cofetăria "Opera". Localul era aproape gol. În timp ce Luana își savura prăjitura se simți urmărită. Ridică privirea și doi ochi albaștri, ca marea, îi inundară sufletul. Un tânăr se uita fix la ea, ițindu-se din spatele muntelui de om care-i stătea la masă. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
legă între ei o prietenie pentru care nu reușeau să-și găsească suficient timp. Când Ștefan îl sună să stabilească o întâlnire, Bariu, obosit în urma unei zile pline și epuizante, acceptase revederea ca pe o binecuvântare. Se întâlniră într-un local select și intim de la marginea orașului, se cufundară în lumina difuză și scaunele moi, încercând să se detașeze de activitățile zilnice. De obicei, își povesteau întâmplări din viața personală dar cum, în acel moment, nici unul nu beneficia de schimbări majore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din cap. Își imagina reacția Sandei când îl va vedea cu Aniela la ușă dar nu putea face altfel. Ieșirea cu Ștefan fu un eșec total. Deși își propuseseră să meargă într-un loc anume, ei se opriră în primul local și Luana comandă o sută de grame de Angeli. Nu-i stătea în obicei să bea dar simțea o dorință nebună să uite, să se detașeze de situația încâlcită în care se afla. Privirea stinsă a soțului ei, ochii afundați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
refuză orice discuție cu Sanda. Se adânci în lectură și se culcă târziu, cu o durere de cap îngrozitoare. A doua zi, la birou, se detașă de toate și se cufundă în muncă. Ziua Femeii o aniversară la unul din localurile selecte ale Iașului. Cristian Bariu, riguros și extrem de serios la muncă, afișa, în acest decor de relaxare și voie bună, o stare de spirit pe care Luana nu i-o cunoștea. Lipsit de infatuare, lăsându-și rangul de director general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mac. Servieta lui, burdușită, o puse acolo, pe masă, să fie în ochii lui, avea acte în ea, nu glumă, avea și două mere uriașe pe care Monica i le pusese acolo din dragoste pentru dânsul. Fata care servea în local se mișca greoaie de la o masă la alta, abia târându-și papucii, era foarte plăcută atmosfera, i se părea chiar, lui Viorel Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcere și se bucura să recunoască acest lucru. În rest, bătea străzile trăgându-l și pe Petru după ea. Trăia Într-un provizorat continuu și se Îngrozea la gândul că această legătură i-ar putea fi fatală. În așteptarea revelionului, localul găzduia o nuntă. Mirii, foarte tineri, palizi, În capul mesei. Părinții, rude apropiate, colegi, probabil, În total vreo douăsprezece perechi. Confetti, lampioane. Spre ea se Îndrepta tot mai apăsătoare privirea unui bărbat Încă tânăr, cu ochelari cu ramă de sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]