4,034 matches
-
pună gura pe ea. Dar parcă doctorul Margulis pune? De bucurie și grijă, a-nceput să vorbească singur, ca țicniții. Ziarul apăruse, dar nea Cercel nu-l deschise. Să vină și Nicu, să fie doi când or vedea numerele de la loterie. 4 98.38.51 își repeta Nicu trecând prin fața dorobanțului de la L’ Indépendance Roumaine și clopoțeii, parcă anume ca să-i dea o veste bună, s-au pornit chiar atunci să cânte. Așa că mai departe Nicu mai mult a plutit, decât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tacticos ziarul. Deodată fața lui se lumină și începu să râdă, iar lui Nicu nu-i veni să creadă că visurile lui se împlinesc așa ușor: dacă râde, cu siguranță că au câștigat. Dar portarul îi arătă, în loc de numerele la loterie, o poză mare. Era Calea Victoriei, tocmai pe unde venea în fiecare zi, într-o zi cu soare, cu multe trăsuri și birje și țurțuri lungi la case. Și ceva mai jos de clădirea ziarului Indépendance, un domn, o, îl cunoștea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în fotografie, cenușiu. Și nu-și amintea să fi fost înspăimântat, cum îl arăta poza. Aproape că i venea să plângă de ciudă, în timp ce nea Cercel era plin de voie bună. Portarul îi luă ziarul din mână să caute rezultatele loteriei, se tot uită cu atenție pe fiecare pagină, ținând cele patru file scrise înghesuit și mărunt, tot mai departe de ochi, în timp ce Nicu citea pe partea cealaltă, apropiindu-se tot mai tare, de parcă ar fi vrut să intre în ziar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care m-a impresionat cel mai mult din câți cunosc și care știu sigur că o să mute munții din loc în medicina românească, i se citea asta în priviri și-n vorbe. M-am gândit că n-am câștigat la loterie și că nimeni din cei pe care-i cunosc n-a câștigat la nimic. M-am gândit să nu mă gândesc la Alexandru și la mine, fiindcă fac asta tot timpul. Și m-am întrebat cine ne-a făcut pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe ușă, o porni spre fabrică. Domnul Gonzalez încercă să se liniștească, dar fu deranjat de un zgomot ce se auzea dinspre fabrică. Păreau să fie niște aclamații. Se gândi că poate unul dintre muncitori devenise tată sau câștigase la loterie. Atâta timp cât muncitorii din fabrică îi dădeau pace, era dispus să-i trateze cu aceeași amabilitate. Pentru el, ei reprezentau doar o parte a fabricii propriu-zise, care nu avea nici o legătură cu „creierul central“. Muncitorii nu erau responsabilitatea lui. Se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
niște mătănii de-ale maicilor. Știu, spuse Santa. Am cumpărat și eu un șirag chiar ieri de la un puști. Au mătănii frumoase. O doamnă pe care o cunosc a câștigat motorul de barcă pe care l-au avut maicile la loterie anu’ trecut. Doamna Reilly stătea țeapănă pe sofa, privind lung în paharul din mână, de parcă tocmai descoperise plutind în el un gândac. — Irene, strigă Santa. Ce faci, fetițo? Uite, salută-l pe domnu’ Robichaux. Doamna Reilly privi în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dar care păstrau aceeași convingere că au Întotdeauna dreptate și credeau fiecare că nu au nimic de Învățat de la celelalte, dar că au multe să le-nvețe. Asta o făcea să se simtă la fel de rău ca și când ar fi pierdut la loterie la diferență de un singur număr: În orice fel ai fi Încercat să privești situația, nu puteai scăpa de sentimentul că erai supus unei nedreptăți ce nu putea fi corectată. În orice caz, Zeliha a cumpărat niște scorțișoară, nu sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Vine o clipă când omul lovit sau înjurat aude un țipăt în mintea lui, Pierdut o dată, pierdut de tot, și atunci, în funcție de locul unde se află și de particularitățile situației lui, ori își risipește ultimii bani pe un bilet de loterie, ori aruncă pe masa de joc ceasul moștenit de la tată și portțigaretul de argint dăruit de mamă, ori pariază tot ce are pe roșu, deși a văzut că a ieșit de cinci ori la rând, ori iese singur din tranșee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cele din urmă trag ponoasele cei cinstiți și copiii. Celălalt Îl Întrebă amuzat cine murise. — Doi pe care-i cunoșteam bine. Antonio Îi răspunse fără a da prea multă importanță frazei, iar Romeo continuă să pună cruciulițe pe biletele de loterie și-l Întrebă dacă voia și el o cotă parte din sistem. Antonio Îi spuse că da. Apoi citi din nou scrisoarea și o corectă, așteptându-l pe onorabil În fața sediului de la Centrul pentru părinți și familii din Pigneto. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
70 de ani, care visase ceva ciudat și nu se mai putea gândi la nimic, visase că scria pe o tablă neagră cifra 8 și presimțea că e ceva important în legătură cu acest număr, poate că ar trebui să joace la loterie, dar nu era de-ajuns doar un 8. Pe la Obor, Garoafă își făcea planuri amănunțite cum să bage cuțitul în Vivi, iar pe Calea Moșilor, Rățolea își luase o cutie de valori la BCR. Până când a terminat Giulia cursurile, Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tîrziu, datorită fondurilor pe care i le-au avansat cei din familia Kersaint. CÎt privește construirea hotelului lui Loïc, aceasta s-a făcut și mai tîrziu și n-ar fi avut niciodată loc dacă mama n-ar fi cîștigat la loterie trei milioane de franci. - Dar cei din familia Le Bihan? merse mai departe Lucas. - Yvonne era doar o simplă furnizoare de pîine În anii ’60, dar se spune că a Încasat o mare sumă de bani pentru o asigurare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apoi Îi declară brusc că Pérec nu avusese niciodată bani din familie. - Iar asigurarea pe viață a lui Hervé Le Bihan n-a existat niciodată. Nu se simți În stare să-i mai trîntească și faptul că Jeanne mințise În legătură cu loteria. Dar Își atinsese scopul, Marie mușcase din momeală. Se Întoarse spre el. - Cei din familia Pérec nu mai pot din păcate să vorbească, dar va trebui ca Yvonne să dea explicații. - Bine, șefa, replică el cu simplitate, schițînd un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pătura de picnic. Deci pînă la urmă a venit și familia ta ! Și costumați, pe deasupra. Foarte frumos ! ZÎmbește radios, și pălăria de bufon scoate ușoare clinchete, În adierea vîntului. Să nu uitați, vă rog, să vă luați și bilete la loterie... — Ne luăm, cum să nu, spune mama. Și ne Întrebam.. Îi zîmbește. Nu-i puteți da Emmei liber măcar o jumătate de oră, să stea cu noi la picnic ? — Categoric ! spune Cyril. Ai terminat cu standul, nu, Emma ? Acum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu nivelul de trai al proletariatului. Lurch asculta iar caseta mea și A Boy Named Sue1, urla în difuzoare. Era un sunet de bună calitate, tare până peste poate; la fel ca multe alte teatre, Cross câștigase la greu la loteria fondurilor acum câțiva ani, bani acordați cu binecunoscuta condiție de a fi investiți în îmbunătățiri structurale. Condiția fusese interpretată destul de departe de literă, astfel încât să includă un casetofon stereo usturător de scump și super puternic, ca să nu mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de evenimente se pot evita numai dacă persoana respectivă menține mediul în care trăiește într-o curățenie impecabilă, în care nimic rău n-ar îndrăzni să se întâmple. Ar fi trebuit s-o fac atunci când am câștigat subvenția aceea la loterie... — Mergem la cârciumă, îi sugerai eu lui Sally, când ne aflam pe coridor. Așa aș bea ceva. Ceva mai mult. Dădu din cap cu indiferență. Înainte să ieșim în stradă, a trebuit să-l pun rapid la curent pe tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decât până când au făcut împreună o scenă. Știe exact cât de bună este. — E bună, nu-i așa? — Foarte, zise Hugo, cu o urmă de gelozie. Ar putea ajunge departe. Ar putea, numai? Draga mea, meseria asta e așa o loterie. Rolul potrivit la momentul potrivit și te-ai aranjat, cel puțin pentru o vreme. Dacă nu, rămâi cu povești de genul: „dar Hazel a jucat-o așa de bine pe Helena... oare ce s-a întâmplat cu ea?“ Asta în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lanternă pe care spectatorii le foloseau pentru a urmări acțiunea pe scenariile lor. Încet-încet, am dat de ușa de lângă boxe și am pătruns prin ea într-o altă lume. Amfiteatrul, construit pe la 1880 și restaurat de minune cu bani din loterie, era ca o cutiuță de pluș pentru bijuterii, vopsit într-un roșu intens și un roz-portocaliu închis, cu accesorii de un auriu șters, decorat bogat cu ghirlande și rozete complicate din gips pe tavanul boltit și pe fețele boxelor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
da <veronica>: wow. Cum e acolo? <vick45>: că în țară. Muncă multă <veronica>: hai că nu te cred. Acolo e mai bine! <vick45>: de unde știi? Ai fost pe aici? <veronica>: nu, sunt încă în școală. Cum termin, cum aplic pentru Loterie. <vick45>: ce loterie? <veronica>: pe ce lume trăiești? Loteria vizelor pt sua <vick45>: ok, mie nu-mi trebuie <veronica>: așa e. Chiar ai 45? <vick45>: da <veronica>: vrei să te însori? Dacă îmi faci viza, te iau de bărbat. <vick45
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Cum e acolo? <vick45>: că în țară. Muncă multă <veronica>: hai că nu te cred. Acolo e mai bine! <vick45>: de unde știi? Ai fost pe aici? <veronica>: nu, sunt încă în școală. Cum termin, cum aplic pentru Loterie. <vick45>: ce loterie? <veronica>: pe ce lume trăiești? Loteria vizelor pt sua <vick45>: ok, mie nu-mi trebuie <veronica>: așa e. Chiar ai 45? <vick45>: da <veronica>: vrei să te însori? Dacă îmi faci viza, te iau de bărbat. <vick45>: nici nu știi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
țară. Muncă multă <veronica>: hai că nu te cred. Acolo e mai bine! <vick45>: de unde știi? Ai fost pe aici? <veronica>: nu, sunt încă în școală. Cum termin, cum aplic pentru Loterie. <vick45>: ce loterie? <veronica>: pe ce lume trăiești? Loteria vizelor pt sua <vick45>: ok, mie nu-mi trebuie <veronica>: așa e. Chiar ai 45? <vick45>: da <veronica>: vrei să te însori? Dacă îmi faci viza, te iau de bărbat. <vick45>: nici nu știi cum arăt <veronica>: ce contează, ești
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nu-i cald <sys>: cînd e cald acolo? <victor37>:vară <sys>: păi da. mă gîndesc mai curînd la California <victor37>: știu. Nu toată lumea ajunge în California. <sys>: eu o să ajung! <victor37>: ok, tu ești excepția mult noroc! Ai cîștigat loteria? <sys>: nu. mă descurc eu cumva <victor37>: prin mirc? încă o dată: mult noroc! <sys>: știi? Ești funny, măi stăm de vorbă, dacă nu ai altceva de făcut <victor37>: eu nu am. Dar să știi că nu am nici un prieten în
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
chiar cu cine știe ce bunic sau străbunic; cîteodată, cu nimeni, parcă era un pui de cuc, În cuib de presură, un mic monstru ce doar cerea, luîndu-și, cînd Îi venea bine, zborul pentru totdeauna, de parcă nici n-ar fi fost. O loterie a naturii, puțini părinți erau cîștigători; cei ai lui Thomas pierduseră; ar fi vrut să aibă un fiu ascultător, dar acesta le amărîse o vreme viața; nu se mîndriseră cu el, muriseră tineri Încă. Dacă ar fi trăit, ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
foarte solizi. - Bine, bine, noi lucrăm cu probabilitățile. Ia să presupunem că eu, care am experiență, și dumneata, la care țin ca la un frate mai mic, facem un pact. Dumneata observi, eu pilotez, apoi împărțim beneficiile. Evident, e o loterie, dar o loterie cu toate numerele câștigătoare. Trebuie numai răbdare. Numai cu asta nu trăiești, dar dacă mai joci și la alte loterii de astea, poate veni vremea când toate să se tragă deodată. Atunci trebuie să fii pregătit. Dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bine, noi lucrăm cu probabilitățile. Ia să presupunem că eu, care am experiență, și dumneata, la care țin ca la un frate mai mic, facem un pact. Dumneata observi, eu pilotez, apoi împărțim beneficiile. Evident, e o loterie, dar o loterie cu toate numerele câștigătoare. Trebuie numai răbdare. Numai cu asta nu trăiești, dar dacă mai joci și la alte loterii de astea, poate veni vremea când toate să se tragă deodată. Atunci trebuie să fii pregătit. Dumneata ești doctor, pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un frate mai mic, facem un pact. Dumneata observi, eu pilotez, apoi împărțim beneficiile. Evident, e o loterie, dar o loterie cu toate numerele câștigătoare. Trebuie numai răbdare. Numai cu asta nu trăiești, dar dacă mai joci și la alte loterii de astea, poate veni vremea când toate să se tragă deodată. Atunci trebuie să fii pregătit. Dumneata ești doctor, pentru numele lui Dumnezeu, și știi. Ce e viața? Vax. Ai trecut de o anumită vârstă, încep beteșugurile: ba un reumatism
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]