1,183 matches
-
spus să lase mâna jos și să nu caute să facă gesturi de-astea să ne impresioneze. Și atuncea au început să ridice mâna la noi. N-a apucat, că n-a avut cum, și-atuncea a fost și ei loviți. Pentru că ei... că-n fond, ei a căutat-o și nu a vrut să vadă de treaba lor. A trecut o perioadă după ce ne-am certat atuncea cu ei, p-ormă ei căuta tot timpul să se certe cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
blândă. Îi plăceau vermuturile, zahărul de pe marginea paharului, farfurioara cu măsline. Își trăgea burta, se așeza din profil cu partea care îl avantaja. Îi plăcea să se simtă tânăr. Din acele rare întâlniri îmi amintesc doar zgomotul mingii de tenis lovită de rachete pe terenul de zgură. În ziua înmormântării am ascultat în picioare predica preotului. Elsa se afla lângă mine, cu un văl negru brodat care îi atârna pe frunte, și plângea. Nu știu prea bine de ce. Doar pentru că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă lovește cu palmele peste față. Încerc să mă apăr, dar sunt absolut nepregătit pentru atacul acela. — Tu! Tu! Cine crezi că ești, tu! Cine te crezi?! Are chipul răvășit, vocea răgușită, n-am văzut-o niciodată așa. Mă las lovit și mi-e milă de mine, de ea, care face eforturi să găsească cuvintele cu care să mă jignească. — Tu... Tu... Ești un rahat! Un rahat egoist! Reușesc să-i prind o mână, apoi cealaltă, o îmbrățișez. Plânge. Îi mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o măslină și o aruncă În aer. O prinde și o aruncă mai sus. Iar o prinde În palmă. O aruncă iar, cu mai multă forță. N-o mai prinde, iar măslina poposește În paharul lui Sandu. Punct ochit, punct lovit! Sandu zâmbește Într-o dungă. Da, Gore, mintea copiilor este o boală care lovește crunt din ce În ce mai mulți oameni. O adevărată plagă la nivel mondial, a zis și doctoru’ la radio. Te pocnește În ceafă și nu mai scapi de ea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lovește cu palma peste frunte. Da, așa este, de cum ai aprins țigara mă doare capul și am uitat ce vroiam să-i spun lui Gicu. Suntem Între prieteni, ce dracu’, vii cu de-astea? Tu ești pedelist, În ultima vreme loviți numa’ sub centură, ați apelat la paranormali, la paranormale și la tot felul de parascovenii. Ați lovit În Geoană, am Înțeles. Da’ să lovești În noi nu se poate, suntem prieteni de-o viață. Observ că ai venit și cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la capătul tablei ca de șah întunecat a caselor, era o mărturie a ceea ce este neliniștitor și fără de odihnă în lume. Și doctorul Rieux, care privea golful, se gândea la acele ruguri despre care vorbește Lucrețiu și pe care atenienii loviți de ciumă le ridicau în fața mării. În timpul nopții acolo erau duși morții, dar nu era loc suficient, și cei în viată se băteau cu lovituri de torțe pentru a le face loc pe rug celor care le fuseseră dragi, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
O clipocire grea l-a anunțat că Tarrou se aruncase de sus. Rieux se întoarse pe spate și rămâne nemișcat, cu fața la cerul răsturnat, plin de lumina lunii și de stele. Răsuflă îndelung. Apoi percepe din ce în ce mai distinct un zgomot de apă lovită, straniu de clar în tăcerea și singurătatea nopții. Tarrou se apropia, i s-a auzit curând respirația. Rieux se răsucește, ajunge în dreptul prietenului său și înoată în același ritm. Tarrou înainta cu mai multă putere decât el și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de nord cum privim spre naos, sunt următoarele scene: Pilda samariteanului milostiv, prima scenă îl arată pe omul căzut între tâlhari, bătut și lăsat aproape mort. Tâlharii foarte numeroși au înfățișare de diavoli, Samariteanul îl unge cu untdelemn pe cel lovit, Samariteanul dă gazdei doi dinari ca să aibă grijă de bolnav, Isac îl binecuvintează pe Iacob. Scena este între cele două ferestre, Chemarea profetului Iezechil, care predică oamenilor ce-l încadrează, Melchisedec îl primește pe Avraam, căruia îi dă păine și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și tu la fel. Olarul opri furgoneta, coborî geamurile laterale, și așteptă să vină cineva să-l jefuiască. Disperarea sufletului, loviturile vieții își împing uneori victima la astfel de hotărâri, dacă nu chiar mai rele. Vine o clipă când omul lovit sau înjurat aude un țipăt în mintea lui, Pierdut o dată, pierdut de tot, și atunci, în funcție de locul unde se află și de particularitățile situației lui, ori își risipește ultimii bani pe un bilet de loterie, ori aruncă pe masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care tatăl se va ocupa de treaba absurdă de a se debarasa de o încărcătură considerată inutilă și superfluă, Marta se va afla în olărie, cu jumătatea de duzină de păpuși practic terminată, ocupându-se să îndrepte câte un colț lovit și să rotunjească câte o curbă strâmbată de o atingere involuntară, egalând înălțimi, consolidând baze, calculând pentru fiecare dintre statuete linia optimă de divizare a respectivelor jumătăți de mulaje. Cofrajele n-au fost încă predate de tâmplar, ghipsul așteaptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când în când, ca și cum noi n-am avea nevoie să creștem, să mergem la cuptor, să știm cine suntem. Cipriano Algor chemă câinele, Vino aici, Găsit, vino aici, cine să înțeleagă aceste ființe, lovesc și îndată îl mângâie pe cel lovit, îi lovesc și dau fuga să sărute mâna ce i-a lovit, poate că toate astea nu sunt decât o consecință a problemelor pe care le-am avut, de la îndepărtatul început al timpurilor, ca să reușim să ne înțelegem unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat, copia perfectă a liceanului Tolea, din urmă cu un mileniu. Nu se poate dezmetici din accidentul cu bicicleta și din accidentul dispariției filozofului vânzător de vinuri Marcu Vancea și din procesul cu bătrâna lovita de bicileta și din excluderea din învățământ care, când cum de ce, vârstele prea repezi amestecă, instantaneu, procesele, pedepsele, plictiselile. Iată-i pe toți: figurația pestriță a marii farse. Bărbați, femei, copii, soldați, preoți, vagabonzi, țărani, prostituate, miniștri, ciocli, ingineri, poeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Babel este prevestit pe toate planurile, precum ignorarea valorilor până la distrugerea lor: "Cel care va fi cel mai necesar, va rămâne necunoscut, iar dacă este cunoscut va fi ignorat... Cei care vor lucra cel mai bine vor fi cei mai loviți". Despre cei care proferează îndemnuri malefice: "Trupuri fără suflet ne furnizează precepte care ne vor ajuta cum să murim". Și iată una din înfricoșătoarele viziuni fantastice: Se va vedea în văzduh la o înălțime extremă, șerpi uriași luptându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o țină pe loc, dar ea reușește să se elibereze, se trage puțin înapoi și-l pocnește zdravăn în cap cu obiectul pe care-l ținea în mână. E o tigaie. Niciodată până acum n-am mai văzut pe cineva lovit sau lovind cu o tigaie, în afară de personajele din desenele animate de sâmbăta dimineața. Sună cam așa: „Bang!“ și cred că doare de mama focului. Ben se împleticește, se împiedică de treptele de sus și cade grămadă pe iarbă, în timp ce femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
regenerează, crește Zi de zi și an de an, Organismul se ntărește! -Și-acel ...anumit organ?! PRIETENI --Ce crap mare! Ce frumos! Povestește mi! Cum l-ai...scos?! --L-am scos -numai ție-ți spun La un preț...extrem de bun! ,,FETIȚELE’’ Fug lovite ca de ,,streche", În țări cu...democrație, Spre a face-o meserie, Și o fac! Pe ,,cea mai veche”! APĂ MINERALĂ Mie-mi place să beau apă Minerală, de Zizin: Cam de-un deget să încapă, În cana plină...cu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
peste Dunăre, cu două decenii mai-nainte: "La fiecare kilometru cădea câte un soldat... Și rândurile se rupeau îndată, spăimântate în jurul proaspetei victime a dușmanului nevăzut. O lăsau zvîrcolindu-se în praful drumului, până când ambulanța, păzită de ariergardă, ajungea la "înălțimea" lovitului de soartă 572. Dacă holera n-a modificat activ destinul căpitanului Naicu, eroul povestirii, ea i-a slujit drept fundal de neînlocuit dramei sale. 5. Epidemiile din 1916-1917 În lucrarea de sinteză pe care a publicat-o, în 1920, Patogenia
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
recunoscătoare de simpatie pe care o dilată ritmul surdinizat al bătăilor de palme, exhibiția unui evanescent sentiment de solidaritate sub lumini, sub arabescurile aurii ale tavanului. —...Mă gândesc la drumul care ne așteaptă, stăruie Traian. Un singur zgomot de scaun lovit: al lui. A Încercat să se Îndepărteze de planturoasa statuie a Dianei, ca să o vadă mai bine pe solistă: rusoaica Mullova. Zâmbetul satisfăcut al Christei: știuse dinainte că are să se lovească de scaun. Îi presimte mișcările, vorbele, gesturile, enervările, stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de banale, încât nici nu merită repetate. Ne interesează? Bun, atunci hai să aruncăm o privire prin visele pe care le are Jemima cu ochii deschiși. Când Jemima Jones merge la culcare și închide ochii, iată ce vede: se închipuie lovită de gastroenterită, care este o boală urâtă - nu pe-atât de urâtă încât să fie cu adevărat amenințătoare, însă suficent de urâtă încât s-o facă să piardă cantități imense de greutate. Se vede intrând în costume mici, jachete strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui Homer: spre nenorocul său (dar nenorocul e relativ), i se frânse o aripă. Veni în picaj, peste botul unui bolid de pe banda vitezelor maxime. Șocul îl făcu pe acesta să se preschimbe la rândul său într-o cabină zburătoare. Lovită ca pucul de crosă, sfera inertă a lui Homer fu proiectată în văzduh. Depăși linia falezei și se avântă deasupra fluviului, peste care tocmai bâzâia plăcut un uriaș elicopter. Nu trecuse încă un minut, de când se declanșase demențialul spectacol, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
băgam neinvitată În intimitatea surorii mele. Ea Îmi făcuse de multe ori același lucru și, În plus, oricum mi-ar fi spus Într-un final. Am mai Încercat alte trei coduri, toate greșite, și deja mă pregăteam să renunț. Apoi, lovită brusc de inspirație, am tastat un nume simplu care cu siguranță nu avea să dea greș: Adi. Am Început să râd singură, ca o isterică, când mi au apărut pe ecran vreo treizeci de mesaje primite, toate de la un singur
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Cel puțin versiunea ei avea să sune mai puțin dramatic. Am oftat. După discuția pe care urma să o am cu dânsul aveam sămi șterg din minte orice amintire legată de noi doi. M-am așezat pe pat, cu piciorul lovit Întins. Știam că, cu puțin exercițiu, asta nu s-ar fi repetat. Aș fi putut dansa din nou. Strădaniile mele s-au prelungit pe parcursul a Încă jumătate de oră. Probabil ar fi continuat, dacă nu aș fi fost atât de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
văd mergând pe gheață Pe-un coleg roșu la față Din țigări trăgea avan, Prindea știucă și biban. El se deplasa pe râu Cu o funie la brâu, Se mișca încet pe gheață Ca să se mențină-n viață. Aveam degete lovite Și de ger înțepenite, Hotărâți ca să servim acasă Saramură delicioasă. Dar la bătrânețe, visurile mele Se-mpletesc cu gândurile rele, Toți puteau pe Prut să moară Chiar legați la brâu cu sfoară. Prutul, apă-nvolburată, Mai omoară câte-o dată
Pescuitul la copc? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83197_a_84522]
-
împiedică de o treaptă și se agăță de ușă. Fără să vrea, căzu cu toată greutatea și împinse ușa, care se închise cu un zgomot asurzitor, iar Shelley se trezi cu clanța veche, de lemn, în mână. Își frecă genunchii loviți și apoi încercă să deschidă ușa, dar nu reuși să potrivească clanța la loc. Încercă din nou. Degeaba. Speriată, se întoarse tremurând spre pivnița de piatră cu pereții plini de oase. − Nu cred în fantome, nu există fantome, își făcu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
uita-o deseori, dar și în momentele de uitare voi privi lumea altfel, numai din pricina ei. Lângă mine, pe nisip, s-a întins Collette. Colette e fragilă și vaporoasă, piciorul ei mititel abia atinge pământul, vorba ei sună ca cristalul lovit încetișor cu un cuțitaș de argint. A ieșit abia din mare, apa scânteie pe dânsa și pare o naiadă obosită. Respiră ușurel, ca și cum s-ar prelinge pe corpul ei o adiere, și sânii mititei îi tremură ca două frunze gemene
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]