3,576 matches
-
al Mărțișorului, excelent organizat, am stat de vorbă despre misiunea lor, despre bucurii și satisfacții, despre condiția românilor din diaspora. Le-am aflat gândurile și frământările, am scris și am realizat reportaje despre ei. Mi s-au părut blânzi și lucizi, flexibili în dârzenie și atenți la tot ce este uman. Mai cunosc asemenea oameni care încalcă toate legile inerției, ale comodității și ale pasivității și mi-ar fi greu, de aceea, să-i numesc pe toți. Fiindcă eroii mei mi-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93092_a_94384]
-
tocmai pentru că întreaga sa creație este o declarație deschisă, expusă. Uimitor este faptul că dincolo de nenumăratele distincții cu care a fost onorat un parcurs artistic de excepție, dincolo de statutul consolidat se află în continuare un pictor proaspăt, deopotrivă emotiv și lucid în arta sa. Mai mult, este implicat, din postura de profesor, în proiecția în viitor a picturii. În pofida inerției pieței de artă din România, pe care o consideră „foarte palidă, atunci când nu este de-a dreptul sub orice critică”, a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93296_a_94588]
-
experimental viguros (cu puternice ambiții și, destul de des, cu reușite pe măsură!) - avânt lingvistico-stelar și lingvistico-chtonian, în egală măsură.... din păcate, pierzând, pe drum, luciditatea (dar și avântul!) perspectivei. 2) Ar fi de dorit o mai mare RĂBDARE MEDITATIVĂ, APROFUNDARE LUCIDĂ A ESENȚELOR, CONSTANȚĂ ÎN CONSTRUCȚIE, CONTINUITATE SEMANTICĂ ȘI RITMICITATE, în elaborarea metaforelor și alegoriilor - transformându-le în DRUM INIȚIATIC, iar nu în zări de... mlaștină! 3) ...O ultimă alegație: Poezia lui CĂTĂLIN MOLDOVEANU așteaptă, cuminte și cu un potențial semantic
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
ultimă zi a anului, obiecții, nimeni nu fuge după cuvinte, mulțumit că posedă totuși trei, doar trei, care fac cât o împărăție: La Mulți Ani! E, dacă vreți, micul delir anual la care toți ne supunem, oricât am fi de lucizi și de sobri primăvara, vara sau toamna. Ce să analizăm, ce să nu analizăm? Despre ce oare am mai putea să scriem astăzi? Poate despre istoria de 95 de ani a Uniunii. Merită întotdeauna să scrii despre o poveste care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93504_a_94796]
-
atât profesorilor cât și elevilor, părinților și oricărei persoane interesate de educație, volumul de față, este, în fapt, o dezbatere amicală între Krishnamurti și cititor. Fără a avea pretenția să-i impună ceva partenerului de discuție, autorul își susține "observarea lucida" folosindu-se de toate calitățile maieuticii. Nu este o exagerare. Două dintre cele trei părți ale cărții sunt prelegeri-dezbatere susținute de Krishnamurti în fața elevilor și a profesorilor școlilor din Rishi Valley și Rajghat. Cea de-a treia reprezintă o foarte
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
sinucid, dar nici să altceva, indiferent ce. Dormisem neîntors cele câteva ore - În medie cinci - În măsură să mă repună În stare de funcționare, oricât aș fi fost de obosit sau de preocupat. În clipa când am deschis ochii eram lucid, echilibrat și deplin conștient de locul În care mă aflam - instinctul de animal social viguros și adaptabil nu mă trăda niciodată. Dispăruseră ca prin farmec neliniștea, Întrebările fără sens, teama; eram doar curios și, o să râzi, aproape binedispus. Dar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răpitori ordinari vorbesc ca-n aula Academiei, nu vă supărați... - Aici greșești profund. Răpitori... da, Într-un fel... În nici un caz Însă ordinari. Așa mi s-au părut și mie atunci, eram speriat, uimit, suspicios, mi-era greu să evaluez lucid situația, oricât mă străduiam să-mi păstrez cumpătul... Crede-mă, nu plonjezi În fiecare zi din sala de curs de la universitate Într-un bastion concentraționar azvârlit undeva În necunoscut. Uite, mă obligi la justificări de care vreau să mă feresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la o secție de poliție, nu te acuză nimeni de nimic, care e problema ta? - Nici una, scuză-mă. Am avut impresia că insinuezi... adică nu, că sugerezi vag că aș putea avea o legătură cu asasinarea lui Fujimori. Sunt destul de lucidă ca să-mi dau seama că acum trei zile nu aveai cum să-l omori pe japonez și să-i ascunzi cadavrul În depozitul-arhivă, de vreme ce ai aflat de existența acestuia abia ieri. Pentru că ieri s-a Întâmplat prima oară, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un gherghef până la Kiev. Ce mai, era jale! - continuă doamna Potoțki. Bărbații la război, gherghefuri ioc, descurcă-te, femeie, cum îi ști! Și cum v-ați descurcat? - îndrăzni Iovănuț. — Stai să vezi: era într-o marți, după prânz. Eram foarte lucidă. Pe cer, nici un nor. în ogradă liniște: găinile picoteau, vacile rumegau, caii erau departe, cu Potoțki. Stăteam în picioare, în capul scărilor și deodată am simțit - nu știu dacă ai avut vreodată sentimentul acesta - cum, pâș, pâș, vine senzualitatea. „Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
construiește discursul pe infinitezimalele percepției, simțirii și gândirii individului. În acest discurs, recluziunea dialogală cu sine străbate mai multe etape, situate între visarea căreia i se abandonează în mod firesc elevul Vadim în camera lui modestă de acasă și delirul lucid al cocainomanului Maslennikov, izolat într-un spațiu necunoscut lui, dar propice marilor întrebări: ce caut eu aici? Cine sunt eu? Vocea „din subterană“ care, ca și la Dostoievski, răsună provocator, „plină de sine și nerușinată“, se adresează lumii și vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ce rămâne din Regele Lear? Evoluția personajului e subliniată perfect de actor, un actor bun, Octavian Iacob, într-un spectacol prost, de la un tată care cere declarații de iubire perpetuă fetelor, la regele nebun, însoțit mereu de bufon (un dublu lucid al regelui), că ilustrează perfect faptul că nebunia, uneori, e forța latentă a faptelor, actorul simte personajul și forța aceasta care îl conduce... (știți, Frumoasă Neli, Maestrul zicea la repetiții că bufonul e ca strigoiul care-i spune lui mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și-a spus că trebuie să fi fost Gluma... ...A urmat Cocoanut Grove, unde Amory a dormit din nou pe balconaș. La Shanley’s, În Yonkers, s-a purtat aproape logic și, controlând atent numărul de highballs ingurgitate, a devenit lucid și vorbăreț. A constatat că grupul consta din cinci bărbați și că pe doi dintre ei Îi cunoștea din vedere. A devenit corect, insistând să-și plătească partea de consumație și a cerut cu voce tare să fie lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
decât să fim linse În locurile acelea care șiroiau de secreții, iar el ar fi vrut să ejaculeze la nesfârșit. Când am simțit retrăgându-se valul acela uriaș care mă lovise la Început, m-am străduit din răsputeri să devin lucidă și am aruncat o privire În jurul meu. Atunci am zărit În fața ochilor fundul țuguiat al lui Reiko, iar limba mea era bine Înfiptă În deschizătura aceea. M-am uitat la ceas: deja trecuseră patru ore. E drept că toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
orgia, în care conștiința, rațiunea se diluează, în care trupul se pierde, nu-l interesează pe Aristip, așa cum nu-l interesează nici pe Platon. Hedonistul nu se privează de instrumentul care-i permite să-și construiască plăcerea: conștiința clară și lucidă, veghind mereu trează, mereu activă, perfectă și eficace. De unde o definiție eficace a plăcerii: nu o încercăm prin simpla absență a tulburărilor, așa cum va susține Epicur două veacuri mai târziu. Ea nu este negativă, ci pozitivă, activă. Aristip califică acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
filosofică pe terenurile moralei, unde se întâlnesc binele și răul, ceea ce este bun și ceea ce este rău. Filosoful nu evolueză nicăieri în prescriptiv, în normativ: el descrie lumea așa cum e, arată realitatea așa cum apare ea pentru un ochi exersat și lucid. El inaugurează, încă o dată, acea postură a înțeleptului care nu vrea nici să râdă, nici să plângă, ci doar să înțeleagă. Nici lacrimile lui Heraclit, nici râsul lui Democrit: perspicacitatea lui Lucrețiu. Asupra lumii, el adoptă punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea de moarte care chinuie cele două trupuri debordează dimensiunile patului și se tot întinde, se revarsă: epuizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a patologiei amoroase în favoarea unei celebrări a iubirii sub altă formă, cea a cuplului ce trăiește o poveste în care se întoarce spatele dezlănțuirilor furioase ale pasiunii pentru a edifica o existență în comun. Paginile vehemente, dar și ironice și lucide ale filosofului consacrate iubirii-pasiunii furnizează din câte se pare pretextul pentru legenda fabricată de Ieronim despre un Lucrețiu vrăjit printr-un filtru, ajuns nebun și punându-și capăt zilelor la o vârstă la care oamenii dispun din plin de mijloacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Plimbarea de comun acord urmează de regulă după un act care-i implică în egală măsură pe cei doi parteneri: divorțul. Episodul 13 Somnul — Știți ce observ la dumneavoastră? spuse comandantul Aciobăniței, după câteva clipe de tăcere. Sunteți toți foarte lucizi. Asta ne-ar mai lipsi, să nu fim, răspunse tânăra mediocră. Suntem lucizi de mici. Nu vă dați seama ce bine e să fii lucid de mic, să-ți dai seama ce te așteaptă când vei fi mare și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în egală măsură pe cei doi parteneri: divorțul. Episodul 13 Somnul — Știți ce observ la dumneavoastră? spuse comandantul Aciobăniței, după câteva clipe de tăcere. Sunteți toți foarte lucizi. Asta ne-ar mai lipsi, să nu fim, răspunse tânăra mediocră. Suntem lucizi de mici. Nu vă dați seama ce bine e să fii lucid de mic, să-ți dai seama ce te așteaptă când vei fi mare și, când în sfârșit ești mare, să ți se-ntâmple exact ceea ce credeai fiind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mici. Nu vă dați seama ce bine e să fii lucid de mic, să-ți dai seama ce te așteaptă când vei fi mare și, când în sfârșit ești mare, să ți se-ntâmple exact ceea ce credeai fiind un mic lucid! — Eu când eram mic nu prea eram lucid, mărturisi comandantul Aciobăniței. Eram așa, mai împrăștiat, ca băieții. Visam să conduc o navă, să călătoresc, să văd cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să fii lucid de mic, să-ți dai seama ce te așteaptă când vei fi mare și, când în sfârșit ești mare, să ți se-ntâmple exact ceea ce credeai fiind un mic lucid! — Eu când eram mic nu prea eram lucid, mărturisi comandantul Aciobăniței. Eram așa, mai împrăștiat, ca băieții. Visam să conduc o navă, să călătoresc, să văd cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Paștilor, 1925 RITMURI PENTRU NUNȚILE NECESARE Când planuri sună a cădere Și găzduiești la rea putere, La neagra Damă Miriam În bande-încinsă, de dinam. Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! An al Geei, închisoare, Ocolește roatele interioare: Roata Venerii Inimii Roata capului Mercur În topire, în azur, Roata Soarelui Marelui. 39 I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toți amanții tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se desfășoară ca o succesiune magică de "ritmuri" înspre mistere, adică de imnuri orfice formate din impulsuri metaforice, ca o suită sincopată de discurs: "Capăt al osiei lumii!/ Ceas alb, concis al minunii,/ Sună-mi trei/ Clare chei/ Certe, sub lucid eter/ Pentru cercuri de mister!// An al Geii, închisoare,/ Ocolește roatele interioare: / Roata Venerii/ Inimii// Roata capului/ Mercur/ În topire, de azur,/ Roata Soarelui/ Marelui" (Ritmuri pentru nunțile necesare). Elanul liric se descifrează ca un ritm al "roților" Venerei, al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Parnasianul, balcanicul, baladistul, ermeticul și poetul de circumstanță trăiesc (vai!) în toată perfecta lor autonomie și nu comunică în Ion Barbu pe niciunde" (Semne și repere). Admițând că în poet se întîlneau, dușmănindu-se, un temperament voluntar, frenetic, cu persoana lucidă a "generosului" gânditor, vedem în această energie polarizată un motiv de statornică nemulțumire, o sursă de neliniște, aceeași, traversând prin toate numitele etape. Pe de altă parte contra-dicțiile interne ale lui Barbu sunt de genul acelora prin natura lor insoluționabile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Toate Articolele Autorului MÂINE . . . Mâine ne vom da uitării Fără remușcări Alungarea depărtării Îndemna-va la visări Găsi-vom poate adăpost Fiecare pentru sine Dorința vie care-a fost Iluzii doar senine? Arzânde doruri vor mai fi Esența lor pribeagă Lucidă pentru a trăi Rezistentă și întreagă. Existența mea, departe totuși, Ideală va rămâne, Neștiută printre lotuși Căutându-te pe tine. Arcuri largi de sentimente, Pur și simplu întâmplări, Trăi-vor de tine dependente Autentice visări. Valea Călugărească Mai 1966 Referință
MÂINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364567_a_365896]