3,374 matches
-
școală, de atelier, fiind asimilabilă, din multe puncte de vedere, unui training intensiv de adaptare a membrilor echipei la un proiect estetic comun”; iar aventura continuă în noua lume care se configurează, trecînd prin film și prin basm, găsind în ludic o bază solidă, cu subtile disocieri, pe urmele lui Paul Cornea, Gabriel Liiceanu și, mai ales, Johan Huizinga, între joc și joacă, păstrînd, însă, mereu legături conceptuale cu volumele precedente despre teatrul vizual: o semantică a vizualității descoperă Oltița Cîntec
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
Tompa Gabor): portretul care rezultă din jocul cu mărgelele de sticlă ale unei înalte arte regizorale este al criticului, al spectatorului implicat și, deopotrivă, al fantomei pirandelliene, strecurată în obscuritatea sălilor de repetiții și de spectacole: „Iluzia teatrală și lectura ludică a lui Purcărete aduc la vedere năluca teatrului (...) La regizorul Purcărete, magia e alimentată de apariții, de trucuri vizuale și auditive care generează universul oniric”; „La Purcărete, creativitatea e o stare de lucru, e metodă de construire a mizanscenei (...) Pentru
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
și Cronici postmoderne), acestea reprezintă în fond o remarcabilă serie de eseuri-manifest. Noțiunea poate suna contradictoriu. Dar e singura care acoperă complet ambele direcții pentru care autorul se arată disponibil. Pe de-o parte, Ion Manolescu e informat, logic, mobil, ludic, deschis, ingenios, elegant. Pe de altă parte, e un radical. Într-un fel, critica lui amintește de aceea a lui Zarifopol, ale cărui celebre idei gingașe devin, aici, idei radioactive (în capitolele Șapte idei radioactive și Contrabandă cu idei radioactive
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
acesta de vedere Ion Manolescu nu poate fi contrazis. Nu știu însă, cu toată subtilitatea raționamentului său, cât de întemeiată e încercarea de a integra BD-ul în canonul literar. (Personal, privesc intenția aceasta mai degrabă ca pe un pariu ludic al autorului, pariu care vizează, în primul rând, detensionarea criteriilor canonice.) Întregul eseu pare un foarte inteligent joc de strategie culturală. Ion Manolescu l-a construit impecabil. Are răspuns pentru orice obiecție. Citiți-l și, în ciuda tuturor aparențelor, veți vedea
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
pe trasee blagiene. Într-o măsură asemănătoare producția mea poetică s-a deosebit de cea în vogă a generației șaizeciste, în cadrele calendaristice ale căreia m-am afirmat. Nu m-am afiliat nici expresionismului zgrunțuros, nici acrobației de concepte abstracte, nici ludicului nu tocmai pretențios, un gen de făcut cu ochiul devenit tic, în care au repurtat mari succese unii confrați. Mi-a fost dat să asist la spectacolul unor glorii pe care le-am resimțit uneori drept excesive. Unele au început
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
os între două persoane: cel ce dă un obiect primitorului, care nu zice «știu», trebuie să zică «iadeș», dacă voiește să câștige rămășagul”. Cuvântul e turcesc și s-a răspândit în tot spațiul balcanic, probabil odată cu jocul de memorie. Utilizările ludice ale osului de pasăre (numit în latină furcula) separă destul de bine tradițiile balcanice de cele occidentale. Obiectul iadeș e destul de răspândit în lume, dar cu alte funcții, în primul rând cu aceea de a prevesti îndeplinirea unei dorințe: în spațiul
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
Ce vreau să spun. Rănită, dezamăgită, poate, am uitat, uneori, să mă bucur. Rătăcind pe insula mea, am întîlnit un om care a poposit recent pe ea și m-a ajutat să mă întorc cu totul către ce este generozitate, ludic, fericire în mine și în cei pe care îi prețuiesc. Marius Tucă a vrut ca la Teatrul din Caracal să fie sărbătoare. Așa cum a promis. Să fie o săptămînă de aventură în spațiul valorii teatrului românesc. Ca o reverență față de
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
să aplici o cataplasmă pe părțile inflamate - spune propriului tău ego să se ducă la dracu’ și nu face o tragedie din ceea ce ar trebui să fie esențialmente distracție, bucurie.” (Ibidem p. 177) Această formă de hedonism implică esențialmente și ludicul: „Ceea ce lipsește în opera lui - dar această critică se poate aplica tuturor operelor care nu ajung să fie de prim rang - e un simț al jocului.” (Ibidem, p. 88) Într-un interviu, Lawrence Durrell a făcut o declarație emoționantă privind
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
unor posibile alte construcții iluzorii? Destul că cel interpelat răspunde cu generozitate: Și cu două, nene Nae! Dar cine a văzut, pe cine?, fumând două țigări odată? Ori este o simplă formulă de limbaj, o întorsătură de frază, marcată de ludicul pitoresc, pentru a exprima disponibilitatea totală? Dar dacă e proba resurselor inepuizabile de construcție și împărtășire de iluzii ale celui care n-a făcut efectiv nimic altceva, în tot cuprinsul piesei? Destul că, descins, cum s-ar zice, pe pământ
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
cer, imobilizat adică de tensiunea contrariilor inerente lui, ca expresie a multiplicității semiotice a lui Dumnezeu, atunci nici măcar moartea lui Pietro nu mai este tragică, fiindcă, ciudat, pare că, prin ceilalți, prieteni sau alter ego-uri precum Thomas, el își contemplă ludic propria moarte, fără să fi murit de fapt. În această notă afectuoasă, poetică și intens meditativă, rămâne regretul unei lumi (posibilitate unică între cele divine) pierdute: „acum ele [instrumentele astrologice ale lui Pietro] zăceau părăsite, neînsufleț ite. Am simțit această
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
Mister, Thriller. Durata: 100 minute. Premiera în România: 16.08.2013. Produs de: Integral Film. Distribuit în România de: Independenta Film. Considerat de mulți critici un fumist prețios care a făcut nepermis de multe concesii unui consumerism deghizat în manipulări ludic postmoderne, Brian De Palma face parte din generația de mari cineaști apărută la începutul anilor ’70, generația lui Scorsese, Spielberg, Coppola. În ce privește jocul cu simulacrul și clișeul, regizorul nu l-a dus niciodată până la capăt așa cum a făcut-o Tarantino
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
încumetă să fie prea ades. El migălește, mai degrabă, complicate planuri de translare: edifică întâi, vizionar, un sistem de înțelegere a lumii, apoi îl „importă” segment cu segment între două coperte. Dacă exercițiul acesta este, în esență, grav sau dimpotrivă, ludic, nu are sens să ne întrebăm. Cel mai probabil, ca orice mare construct, funcționează după un principiu integrator. Este, deodată, și angoasant-metafizic, și infantil-dezinvolt. Așa încât diferența dintre el și colegii săi de generație nu din carură vine. (Există critici care
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
de o scindare în sufletul lui Radu Cosașu, aceasta mi se pare singura plauzibilă: „copilul bătrân” care comite gesturi grandilocvente în numele unei „religii” fără Dumnezeu e abandonat de adultul care, ca orice adult responsabil, își îngăduie să dea curs pornirilor ludice pe care le-a resimțit dintotdeauna. N-ar fi exclus ca această despărțire să fie pricinuită, la un nivel de profunzime, de maturizarea stilistică. Ucenic vorace într-ale scrisului, Radu Cosașu învață din vreme să ocolească patetismul. Deprinde, adică, stilul
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
lui Marko Naberšnik, o adevărată saga țigănească. Filmul se află, pe de o parte, sub semnul influenței lui Emir Kusturica, pe de altă parte, sub semnul nostalgiei regizorului după fosta Iugoslavie, chiar dacă punctată de o simpatică ironie și de un ludic spumos. În statul iugoslav este posibil ca țiganii să aibă „statul” lor, un mic sat intitulat, cosmopolit, Shanghai, și condus de un singur lider, Lutvija Belmondo Mirga, povestașul țiganiadei întinsă pe patru generații. Lumea țigănească așa cum ne-o prezintă Naberšnik
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
un fel sau altul, numeroase asemenea aluzii sunt topite în aceast tratat despre violență. Dar nu din pricina lor afirmam, la început, că romanul e unul complicat. Ci pentru că există, în el, două direcții stilistice incompatibile. Una e aceea așa-zicând ludică (un ludic, desigur à la Tarantino), care cultivă intens butaforia (și în care s-ar încadra deopotrivă aluziile culturale, citatele, pastișele, regiile ilare ale crimelor) și una sobră, pledantă (în care e clar că vocea e a lui Nimigean însuși
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
sau altul, numeroase asemenea aluzii sunt topite în aceast tratat despre violență. Dar nu din pricina lor afirmam, la început, că romanul e unul complicat. Ci pentru că există, în el, două direcții stilistice incompatibile. Una e aceea așa-zicând ludică (un ludic, desigur à la Tarantino), care cultivă intens butaforia (și în care s-ar încadra deopotrivă aluziile culturale, citatele, pastișele, regiile ilare ale crimelor) și una sobră, pledantă (în care e clar că vocea e a lui Nimigean însuși), care se
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
străduța umedă, întunecată și îngustă”, „căutând, prin mijlocirea poeziei, adevărul pe calea unică a vieții sale pentru a dispărea în propra sciitură, știind că „a scrie este o deposedare fără sfârșit, un fel de a muri fără încetare”. Experimentală, inovatoare, ludică, scriitura narcisistă, mai mult decât alte forme ale metaficțiunii, impune o lectură specială, care să conștientizeze caracterul său artificial, ficțional. Accesibilă unui public minoritar, o asemenea literatură, care riscă să se piardă în propriul labirint, trezește nedumeriri în legătură cu rosturile și
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
mine. Avea o claie de păr creț, blond-cânepiu și semăna leit cu bunica sa paternă. Orele de franceză propriu-zise mă impresionau mai ales prin ambianța în care se țineau. Curtea din jurul vilei constituia deja un atú suficient pentru stimularea apetiturilor ludice ale copiilor. Camerele casei nu erau prea numeroase, nici excesiv de spațioase, însă foarte înalte. Ferestrele și ușile, de asemenea. Memoria mea vizuală nu se compară cu cea auditivă, dar îmi amintesc mobilele vechi de un maro-cafeniu, conferind interioarelor un aspect
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
după naștere, ștearsă, fără replică, moartă și nefericită ca doliul pe care îl poartă în suflet și în haine. Carmen Tănase face o bijuterie din Polina sa. Tot în dublă ipostază. Elegantă, senzuală, femeie în preajma lui Dorn, cu un farmec ludic, educat, cu o anumită retorică în rostirea unor replici. Ștearsă, pierdută printre broboade, aproape mută și deloc în apele ei în preajma soțului Șamraev. Cînd Cătălina Buzoianu a făcut Pescărușul la Teatrul Mic, abia puteam să-mi iau ochii de la Dorn
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
-mi iau ochii de la Dorn-ul lui Mircea Albulescu. Aceeași stare am trăit-o și acum, urmărindu-l pe Vladimir Găitan cu aerul cuceritor și vulnerabil al doctoruluirezoneur, al martorului-comentator, al seducătorului cu simțul măsurii, al unui personaj cu un ludic rafinat, inteligent, intuitiv, cel care domină scena cu autoritatea lui, cel care este mereu de partea lui Treplev, cel care îi vestește moartea plîngînd în hohote, cel care se lasă răsfățat și dorit de Polina, ștergînd-o la momentul potrivit pe
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
sculptură adecvată. Așadar, încă o probă a rafinamentului la care poate ajunge un panegiric închinat micului animal domestic. Textul poemului apare etajat pe cîteva unghiuri de atac ce concură în a înfățișa o ingenioasă participare a autorului la obiectul său ludic, dar și tandru, versatil, dar și atașant, martor al unei simțiri care leagă ființa umană de necuvîntătoare. Mai întîi o familiaritate joculară, cu tușele unui portret: „Eram în relații bune/ de ziua mea o țigară/ de ziua lui o țigară
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
început, continuă în aceleași acorduri. Lumea din Amorțire este lipsită de viață și voință. Unica reușită a romanului stă în instrumentarea intensităților mici dintr-un univers surprins in slow motion, în care supraviețuirile nu sunt altceva decât simulacre. Tușele caricaturale, ludicul cotidian, intertextualitățile și comicul absurdist nu trec de o demarcație inutilă. Nu citim, din păcate, în Amorțire, felul cum intimitatea cu boala ori cu morbul creației distrug ori regenerează o luciditate, un sistem. Sau o identitate. Doar vag. Mult prea
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
fericit contrapunctul sublimului profesat cu abnegație de regizor, dar generează și un efect pervers, subliniind încă mai tare caracterul butaforic al acestui sublim. Pentru că Thénardierii cei răi apar ca un cuplu de ticăloși de o vervă cuceritoare și de un ludic teatral și, încă o dată, ei lasă impresia pe care întreg filmul o generează până la urmă, aceea de teatru filmat. Tom Hopper a ratat tocmai filmul lăsând în loc o piesă de teatru, un spectacol de operă filmat, adesea chiar cu accente
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
ani și ani, până la anularea oricărui sens al existenței. Aș zice că aceasta e prima găselniță a lui Mușina: transformarea particularului în general (care e specifică să zicem, spiritului epigramatic și, de fapt, întregii clasicități) se asociază, spontan, cu transformarea ludicului în tragic. Ferindu-mă de pedanterie, nu pot totuși să nu remarc ce rol, decisiv, joacă timpurile verbale. Aproape nicăieri (există două excepții, dar și acolo continuitatea e explicită) nu există trecut . Nici viitor. Toate poemele încep cu o sentință
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
limba română, dar romanele de față au mari șanse să atragă atenția asupra operei ca întreg și a personalității fiecăruia. Le desparte peste un deceniu: Poor Things a apărut în 1992, iar Human Traces în 2005. Le deosebesc multe - viziunea ludică și fantezistă, dublată de satira ucigătoare la Alasdair Gray față de viziunea gravă a lui Sebastian Faulks. Dar le apropie fascinația medicilor față de mintea umană, o meditație profundă și vastă asupra civilizației și asupra evoluției omenirii, cultul rar al prieteniei și
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]