2,022 matches
-
să compui sânii mari ai uneia dintre fetele din autobuz cu buzele cărnoase și roșii fără a fi vopsite ale celeilalte, ochii albaștri ai celei dintâi cu picioarele lungi și gleznele fine ale celei de a doua. Păru surprins că luminița străfulgeră din nou, mult mai aproape de data asta și apoi se opri, adică aproape că se lovi de poartă de fier forjat, probabil poarta morii sau a industriei locale. Dincolo de poartă, lângă o gheretă de PFL Întunecată ca un cavou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ție ți se pare că e bine? Hei, sunt cu totul pentru Înfometare - am fost și eu nevoit să fac asta de câteva ori - dar trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru propriile acțiuni! Știi când o să leșini! Îți joacă niște luminițe prin fața ochilor și amețești rău. Corpul tău face asta ca să te anunțe că e momentul să iei o gură din PowerBar-ul ăla pe care ar trebui să-l cari după tine pentru astfel de ocazii. Trebuie să fii atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
traseu, o fanfaronadă demențială într-o mizerie cruntă. Bido Lito’s era construit ca un Taj Mahal în miniatură, însă de culoare violetă. Malloy’s Nest era o cabană de bambus, dar la intrare se găseau palmieri artificiali împodobiți cu luminițe de Crăciun. Tommy Tucker’s Playroom era o fostă magazie recondiționată și vopsită ca o zebră, iar de marginile acoperișului ei atârnau saxofoane, trompete și chei muzicale din ghips. Zamboanga, Royal Flush și Katydid Club, localuri de un trandafiriu aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dincolo de gardul de sârmă ghimpată. Buzz își imagină că negrii demenți le sacrificau în ritualuri voodoo și poate chiar îl invitau și pe Coleman la o tocăniță de wolverine și o noapte de jazz îndrăcit. Apoi văzu o serie de luminițe albăstrui pâlpâind la intrarea unei clădiri. — Trage pe dreapta. Văd locul, spuse el. Mal trase tare dreapta și, după ce parcă lângă bordură, opri motorul. Buzz arătă peste drum. — Mașina aia albă era parcată pe aleea din fața casei lui De Haven
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
face loc la dreapta sa. Chiar atunci pocnește dopul sticlei de șampanie și, în aplauzele generale, chelnerul urcă pe un scaun și începe să toarne. La mesele din jur, ca niște sori mici ce gravitează în jurul acestui soare special, sunt luminițe mai puțin importante ale lumii sportive din Bombay, alcătuitori de pariuri, antrenori, jucători înfometați care umblă după informații. Bobby observă un englez gras care-l privește cu interes deosebit. Se așază lângă el și-l întreabă ce se petrece acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu toate că profesorul insistă că nu este necesar, Gregg și Marchant decid să facă de gardă. Într-o noapte, Jonathan rămâne mult timp treaz în fața cortului său. Îl urmărește pe Gregg, care patrulează zona cu pușca sub braț, când observă niște luminițe care pâlpâie pe fundalul povârnișului. Treptat, li se alătură și altele, până când ajung la vreo duzină, iar fața stâncii arată ca un cuib de termite. Luminițele rămân acolo câteva ore, timp în care el continuă să le urmărească, cu carnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îl urmărește pe Gregg, care patrulează zona cu pușca sub braț, când observă niște luminițe care pâlpâie pe fundalul povârnișului. Treptat, li se alătură și altele, până când ajung la vreo duzină, iar fața stâncii arată ca un cuib de termite. Luminițele rămân acolo câteva ore, timp în care el continuă să le urmărească, cu carnetul de însemnări neatins, pe genunchi. Noaptea următoare, luminițele apar din nou, învârtindu-se la gurile peșterilor unde Fotse își duc morții. Profund și regulat, sunetul tobelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se alătură și altele, până când ajung la vreo duzină, iar fața stâncii arată ca un cuib de termite. Luminițele rămân acolo câteva ore, timp în care el continuă să le urmărească, cu carnetul de însemnări neatins, pe genunchi. Noaptea următoare, luminițele apar din nou, învârtindu-se la gurile peșterilor unde Fotse își duc morții. Profund și regulat, sunetul tobelor plutește spre câmp. Unul câte unul, albii îl aud și ies afară, să vadă ce se întâmplă. Privind luminițele, profesorul Chapel pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
genunchi. Noaptea următoare, luminițele apar din nou, învârtindu-se la gurile peșterilor unde Fotse își duc morții. Profund și regulat, sunetul tobelor plutește spre câmp. Unul câte unul, albii îl aud și ies afară, să vadă ce se întâmplă. Privind luminițele, profesorul Chapel pare descumpănit. — N-au mai făcut asta până acum, le explică el. Era tabu să te apropii de peșteri după înserat. Dar mai este ceva ce au făcut și înainte? îl persiflează Marchant. Profesorul abia se abține. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îl privește ciudat a doua zi. Seara următoare, când trage două scaune pliante lângă foc, profesorul refuză să stea cu el, sub pretex că vrea să facă o plimbare. În noaptea aceea, Jonathan nu poate dormi. Din nou se adună luminițele la gura peșterii, iar vibrațiile tobelor mișcă zăpușeala din cortul său. La câtva timp după miezul nopții, se hotărăște să se ducă să vadă ce este. N-o face ca să vadă de ce sunt capabili Fotse, ci pentru că se teme mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doge ... Un dog german. Avea un aer de kaizer arrogant Ce îmi dădea a înțelege Că este-acolo ca să mi confirme, Că locul a rămas ...vacant Din cauza ursitoarelor distrate, Care, în loc să pună norocul pe Timp L-au pus pe ... Kant LUMINIȚA SCOTNOTIS Născută: 17 octombrie 1973, Timișoara; -publicată în Elanul, Orizonturi, Convorbiri Literare, Ecouri Literare, Junimea digitală, Cronica, Orizont Literar Contemporan, Nomen ArtisRerevista de Cultura Universala, etc. -debut editorial publicat în 2006, editura Anamarol București, cu volumul colectiv Spiralele Vieții, Drumurile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o avea, a instalat-o el personal și n-a vrut sa mai spargă zidul. A început după aceea să-mi povestească, deși nu mai vedeam oe se mai putea adăuga, în acest timp privirile i se aprinseră de o luminiță intensă, care mă subjugă: ― ...Să vezi ce s-a petrecut în ziua când am terminat cu montatul tuburilor și racordul la rețea. Lucram la instalarea contorului și a siguranțelor. Afară ploua și trăsnea, uite-așa alergau fulgerele în jurul casei, ca
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lărgi în acea clipă și se uită la mine dând puțin capul înapoi, dar nu prin îndoire, ci prin recul, ca în fața unei realități invizibile profanilor, așa cum fac dansatorii indieni când mimează lucruri obișnuite dar care prin spirit devin misterioase. Luminița stranie din privire i se mărise și ea și ardea incandescent. ― Și nu ți-a luat casa foc? zic eu. ― Nu! ― Și nici tu n-ai pățit nimic? A clătinat din cap și a negat mut și parcă autofas-cinat de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
În apă, s-a scufundat și și-a scos băiatul. Lică avea ochii deschiși. Cineva a aprins o lumânare. Au pus pe ochii mortului, ca să țină pleoapele Închise, doi bani de metal. Acoperit cu o foaie de cort și cu luminița tremurătoare la cap, lui Lică nu i se vedea decât o parte din chica neagră. Cei doi băieți se așezaseră În iarba stufoasă a Digului și se uitau tăcuți la mișcările fără noimă ale celor din jurul Gropanului. În partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mă Întorceam aproape de miezul nopții cu vreun autobuz hărtănit care se retrăgea la garaj. Șoferii de pe acel traseu mă cunoșteau, opreau și mă lăsau să urc la ei În cabină unde, la Început, Îmi plăcea să mă holbez la luminițele colorate ale bordului. După ce plecam de la școală, mă opream Într-o piață vestită a orașului, stăteam cam trei sferturi de oră la coadă și-mi cumpăram covrigi calzi. După asta coboram pe bulevard, unde se Înșirau cinci săli de cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu dădea nici un semn de ploaie. Era esențial ca un general care urma să se angajeze curând în luptă să cunoască vremea. Mitsuhide stătu mult timp, preocupat de mișcarea norilor și de direcția vântului. În sfârșit, privi spre Râul Yodo. Luminițele care se legănau în vânt trebuia să fi fost ale propriilor lui bărci de patrulare. Linia ondulată a marelui râu părea albă, câtă vreme munții de dincolo de ea erau negri ca smoala. Bolta cerească largă se întindea peste râu, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deplin, ca o atingere nostalgică a unor umbre din trecut, îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui Angir. Evadările de acest gen erau însă ca niște capsule tonice, energizante care îi umpleau ochii de luminițe tainice ce îi iradiau pe fața prematur bătută în riduri adânci. Sursa acestor stări fortifiante, neștiutoare, alterna pașii măsurați ai unui dute-vino ca de metronom, cu pauzele îngândurate petrecute în fața ecranului panoramic al navei, având privirea pierdută, ațintită în spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ultima dată fruntea din spatele dealurilor Galatei. Parcă ar fi vrut să-și ia rămas bun până a doua zi. Pe când firea se liniștește, eu poposesc la portița grădinii, bine cunoscută, din fața chiliei bătrânului călugăr...În chilie se zărește doar o luminiță, cea de la candela atârnată în colțul dinspre răsărit. Știu de ce. Bătrânul e în biserică, la vecernie... Intru și eu, să mă închin la sfintele icoane. Aștept apoi retras într-un colț mai ferit. Dintre glasurile care cântă îl recunosc pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe care îl aveam pe-atunci, iar pe de altă parte aducându-mi aminte cât de reale și de importante mi se păruseră toate astea la vremea aia. Nu numai atât, a zis Luke în ai cărui ochi amintirile aprinseseră luminițe jucăușe. Mă preocupa grozav mortificarea trupului. Mă legam strâns cu tot felul de chestii. Era așa, ca o formă primară de sado-masochism, înțelegi? m-a întrebat el ridicând din sprâncene. I-am zâmbit încurajator. Numai că n-am găsit nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poartă de grijă? —Bărbații. —De ce? Pentru că bărbații sunt puternici. Bărbații trebuie să aibă grijă de ceilalți. Dar tu te afli într-o poziție ingrată, nu-i așa, John Joe? l-a întrebat ea în timp ce în ochi i se aprinsese o luminiță ciudată. Fiindcă deși și tu ești bărbat și ar trebui să le porți de grijă celorlalți, preferi ca alții să-ți poarte ție de grijă. îți place să te simți în siguranță. John Joe a clătinat din cap circumspect. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în nas? Cu nenorocitul de Luke Costello! Care a ridicat din sprâncene cu un dispreț usturător și-a zis „Bună, Rachel“ pe un ton atotștiutor și extrem de umilitor. După care a zâmbit, iar în ochi i s-a aprins o luminiță care m-a speriat. 34tc "34" —Scoate-ți rochia, mi-a spus Luke cu blândețe. Teribil de surprinsă, i-am aruncat o privire rapidă ca să văd dacă n-am început să aud tâmpenii. Eram la mine în bucătărie. Eu stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebat chelnerul. Apoi ne-a recitat întreaga listă. Fiecare fel de mâncare suna și mai delicios decât precedentul: îți lăsa gura apă. Poate că ar dura mai puțin dacă ți-am spune ce nu vrem, a glumit Luke, cu o luminiță în ochi. Am comandat de parcă amândoi am fi fost aruncați pe o insulă pustie vreme de luni de zile, iar asta era prima noastră masă de la întoarcerea în lumea civilizată. Orele au zburat. Eu și Luke treceam lejer de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Claire! a lătrat al doilea mesaj. Vivian! Sună-mă înapoi! Nu știu cine îți închipui că ești sau de ce îți imaginezi că ai dreptul s-o iei RAZNA în halul ăsta, dar îți ordon să mă suni! M-am uitat la robot. Luminița roșie clipea cifra 18 - optsprezece mesaje noi în mai puțin de treizeci și șase de ore. M-am sprijinit de masă, frecându-mi fruntea cu putere. știam că mesajele erau de la Vivian - sau, cel puțin, majoritatea dintre ele. Oare trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ochii peste cap. Crede că tot visul de a scrie un scenariu e o prostie. Ca majoritatea oamenilor. Debbie nu vrea să-și care sacoșele până acasă, așa că luăm un taxi. Când ajung în camera mea de hotel, îmi clipocește luminița roșie de la robot. Inima îmi tresare. Se poate ca... se poate ca Adam să fi aflat numărul camerei mele și să-mi fi lăsat un mesaj de dragoste? Entuziasmul meu ia repede sfârșit, totuși. Am trei mesaje, dar sunt toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
acum sunt mult prea mare pentru un asemenea comportament. Mă întreb dacă sora mea, Ruth, o să ni se alăture de Crăciun. În fiecare an amenință că nu vine și mă lasă pe mine să curăț varza de Bruxelles, să descurc luminițele de Crăciun și să dau cu aspiratorul în toată casa. De obicei, când ajunge ea, nu mai e nimic de făcut, eu de-abia mai vorbesc cu părinții mei, iar ea apare arătând de milioane, în timp ce mama se dă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]