14,805 matches
-
un fel de amețeală. Pământul și tot ce îl popula se îndepărtaseră peste măsură de mine. Speram vag într-un cutremur de pământ sau într-un cataclism care mi-ar fi fost dat ca să renasc într-un univers cald și luminos. Înainte de a mă culca, am spus de mai multe ori: „Moarte, moarte...“ Nu deschisesem gura. Dar sunetul vocii mă sperie. De altfel, îmi pierdusem vechea îndrăzneală. Era asemenea muștelor care invadează casele, când începe toamna, asemenea muștelor descărnate și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cel mai rapid din Europa te duce-n numai 38 de secunde sus, aproape de cer. Am mai văzut, de-aproape, Turnul Eiffel - care seara este impresionant (păcat că acolo ești agresat de negrii care vînd brelocuri cu monumentul și machete luminoase, și care uneori, chiar te-njură fiindcă nu vrei să le cumperi!); am fost Încîntat de Montmartre ( cartier Încă boem, cu pictori care te acostează, sperînd că-ți vor face portretul, cu multe restaurante mici și cu suveniruri delectabile); mi-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
poeme ale lui Tzara, douăzeci și una de partituri muzicale pe versurile moineșteanului, prezentări ale muzicienilor antologați, o postfață dedicată universului sonor al avan gardei, pagini de corespondență, bibliografie. „Dorim ca acest prim volum consacrat lui Tzara să devină, Într-o perspectivă luminoasă, un instrument nece sar specialiștilor de pretutindeni, un document muzical de prim ordin pentru cunoașterea operei scriitorului și a omului carea fost Tzara” - Își motivează demersul, Vasile Robciuc. Și cartea chiar este un jalon În cunoașterea lui Tzara, pe lîngă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ceva așa de important. Acolo, am văzut o altă față a vieții, am învățat că oamenii sunt buni și se pot iubi necondiționat. Foreverul este o afacere a iubirii. Acolo am văzut cele mai multe persoane cu zâmbetul pe buze, cu fețe luminoase și pozitive, ce pot să spun, frumos. Eram eu, trup și suflet, am trăit la maxim experiența și m-am bucurat ca un copil, am aflat multe informații prețioase care mi-au întărit credința că sunt pe drumul bun, în ceea ce privește
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să-l accepte. Cert este că acele persoane s-au schimbat complet și ne transmit mesaje deosebit de importante, din care să învățăm și noi câte ceva. Acele persoane s-au trezit cu adevărat la viață, după ce au experimentat necunoscutul și profunzimile luminoase ale existenței umane, acele persoane devin mai bune, tolerante și trăiesc fiecare moment al vieții cu maximă con știentizare. Ei sunt mesagerii care ne pot influența (dacă îi vom crede, bineînțeles) spre o redirecționare și o transformare pozitivă a vieții
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
este un fel de companie multinațională gigantică. Iată cum se petrec lucrurile. După ce expiră pentru ultima oară, celui plecat din această lume Îi apare În fața ochilor o reclamă strălucitoare la băutura răcoritoare oficială a Raiului. Apoi, un om cu chip luminos, Îmbrăcat În alb, Îi vorbește celui plecat dintre noi cu tonul blând al stomatologului care recomandă o pastă de dinți, explicându-i că se află la Începutul unei noi vieți. Urmează un scurt moment de teleshopping, În care doi Îngeri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lumina roșie s-a aprins Înainte să pot trece, pentru că, Înaintea mea, femeia din Volkswagenul alb blocase motorul. Am frânat, urmărind cum partea din dreapta a siluetei, mâna, umărul, obrazul sunt prinse În efortul de-a reporni mașina, proiectate pe ecranul luminos al parbrizului, ca atunci când, la cinematograf, o persoană de pe rândul din față se ridică În picioare, devenind astfel mai vizibilă și mai vulnerabilă decât dacă ar sta dezbrăcată În bătaia reflectoarelor. Când caroseria a fost străbătută de acel tremur ușor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
teraselor și pe firele de Înaltă tensiune. Prin multe dintre acestea nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul nu avea rival În ceea ce privește strălucirea. Al ei era licărul stins care se reflecta În pupilele celor Întinși pe pavaj, ale ei petele luminoase care dormitau pe parbrize. Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi Încheiat definitiv socotelile războinice. Se mai auzeau când și când o tuse tuberculoasă de tinichea, un claxon stins, un oftat din eșapament. Străduța pe care am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
legați cu șnur la gât, pe care Îi cauți peste tot, numai acolo nu. Vânturile și zăpezile s-au tot vânzolit peste acoperișuri, ronțăind nituri din plictiseală, astfel Încât antenele lungi de pe culmi s-au prăvălit Într-o rână, iar reclamele luminoase, de mult stinse, și-au pierdut din litere, alcătuind cuvinte din ce În ce mai știrbe și mai lipsite de sens. Nu știu dacă am fost ultimul om care a trăit pe Pământ și nici măcar, scuzată-mi fie lipsa de precizie și de informare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele, iar foșnetele lor Îngrijorate se Împletesc cu miriadele de frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu fracul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vorbind, n-am văzut nimic, pentru că nu exista Încă nimic care să poată fi văzut. Nici măcar nu știu dacă a fost un drum lung, pentru că timpul de-abia atunci Începuse, primele secunde se nășteau și ele, răsărind ca niște globuri luminoase În jur, spărgându-se În focuri de artificii imediat ce treceam. În față erau Întinderi nesfârșite, pline cu Întuneric, ca și cum sute și mii de ani-lumină ți-ai fi ținut ochii Închiși, degeaba claxona tata și aprindea faza lungă, Încercând să distingă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se vaedeu deja așife scirse de mănâ chmeând la relovtă. Era, așadar, naceser să iua msuări rugent. Răsărind, soarele trimitea către cilindrul În care locuia Vera, aflat nu departe de sediul firmei 1= ?, batalioane de raze tinere și zvelte. Firmele luminoase care stăpâniseră până nu demult orașul, cu rafalele lor de trasoare multicolore, băteau În retragere. Doar reclama violacee a unui sex-club se Încăpățâna să reziste, cățărându-se ca un tic nervos pe obrazul clădirii, până când invadatorii au pus-o cu spatele la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ani mai tîrziu Valeriu Cristea moare. Deodată, din el n-au mai rămas decît cuvintele. Am recitit atunci Despre Creangă, cartea lui care ne reapropiase oarecum în 1989 și în care știam că l-aș fi putut regăsi pe omul luminos de care îmi plăcea să-mi amintesc. Zilele trecute am deschis cu prudență reeditarea la Cartea Românească a Bagajelelor lui pentru paradis, continuarea cărții din cauza căreia Valeriu Cristea n-a mai vorbit cu mine. Am citit-o ca pe o
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
îi răspundeai, cîtă vreme erai de acord cu el. Am început cartea acasă, apoi am continuat-o, cu bucățica, în metrou, în tramvai sau în așteptarea tramvaiului. Amintiri, reflecții, explicații ale unei persoane care în singurătea scrisului trecea de la o luminoasă seninătate, la exerciții de autoflagelare, cu aceeași aparență de calm, uneori exasperant, cu care izbutea să-și țină sub control demonul autodistrugerii și temerile care uneori se metamorfozau într-o neașteptată agresivitate, de om timid, cu un imens orgoliu. Îmi
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
personajele în care se recunoștea ca persoană, iar cărțile lor, cele cu care se identifica ca și cum ar fi fost propria lui producție ideală. Pe de o parte chinuitul și autoflagelatorul autor al Fraților Karamazov, iar pe de alta seninul și luminosul Creangă din Amintiri din copilărie. De altfel cine citește Bagaje pentru paradis va fi cucerit de această indecisă pendulare a sa între Creangă și Dostoievski, din care apare cel de-al treilea autor, mult chinuitul, dar și uneori mult fericitul
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
Kusturica de a ieși din marasm prin povestea de dragoste. Războiul apare ca un fapt neserios, neverosimil, ca o glumă proastă, în timp ce fiecare lucru, fiecare animal de la puiul care iese din găoace la pisica care vînează porumbei, răspîndește acea aură luminosă, acea energie și bucurie de a trăi, plenar, fără opreliști. În filmul lui Kusturica, avem un preaplin care se revarsă, un tablou flamand al abundenței, precum tabloul Luilekkerland (le pays de Cocagne) al lui Peter Brughel și delectării simțurilor. Primarul
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
postrevoluționar li se pare, celor mai mulți dintre bătrânii de astăzi, de neînțeles. Ceva plasat între sordid și grotesc. Frecându-se la ochi, ajung să-și aducă aminte cu nostalgie de vechiul regim, suprapus tinereții și maturității lor și în care exista, luminoasă, speranța zilei de după. Mizeria, ticăloșia, cinismul căpătaseră un nume propriu: Ceaușescu. Părea suficientă radierea acestuia, pentru ca, de la sine, lucrurile să reintre în matcă. La antipodul oamenilor cu (prea multă) experiență de viață se află tinerii care au făcut ochi, la
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
un seif dispar. Noodle o pierde pe Deborah, după episodul infamant de un real tragism al violului, încercare neputincioasă, furioasă de a păstra ceva imposbil de păstrat, furie distructivă, emblematică pentru ratarea lui Noodles. Toate aceste personaje ridicate în sfera luminoasă a amintirii au fascinul efemeridelor, al ratării sau morții, de aceea trăirile sunt cu mult mai intense în proximitatea distrugerii totale. Gangsterii se amestecă și în lupta sindicală, făcută cu metode dure, iar intransigentul lider sindical, pe punctul de a
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
a inhalat fumul din pipa de opiu care se află pe o măsuță joasă lîngă el și, deodată, chipul său ca o mască tragică, de o tristețe profundă se destinde. Omul nu mai e acolo, ci probabil într-un viitor luminos sau în acel trecut enigmatic al clipelor fericite; cutele amărăciunii se dizolvă, se destind și un zîmbet fermecător luminează întreaga figură. Cu acest zîmbet intens, aproape ireal se închide filmul lui Sergio Leone.
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
fustă scurtă) și pe Daniel-Cristea Enache (la al cărui răsărit falnic se închină al meu apus). M-a mișcat până la lacrimi faptul că premiul (am primit și un premiu!) mi-a fost înmânat de Gabriel Dimisianu, de a cărui prietenie luminoasă mă bucur de aproape treizeci de ani. Și m-a flatat faptul că în aula splendidei biblioteci a orașului au fost prezenți și alți oameni de valoare: Nicolae Prelipceanu (din păcate, fără Denisa Comănescu, după care am suspinat în taină
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
etanșă era solitudinea în care se ferecase, încă din tinerețe, cel căruia mai toți îi spunem Solo." Cronicarul este individual și totodată colectiv. În numele întregii redacții a României literare, el îi urează lui B. Elvin, proaspătul octogenar, ani mulți și luminoși. Din gândirea lui CTP Cristian Tudor Popescu a început să dezvolte un cult al propriei personalități. Ca analist politic, vorbește frecvent la persoana întâi. Invitat la Realitatea TV să comenteze participarea lui Traian Băsescu la întâlnirea cu simpatizanții săi în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
iar Iuffo Începu să-i povestească aceleași lucruri pe care, o oră mai tîrziu, le va povesti lui Vic. Deodată sergentul ridică palma, oprindu-l. CÎnd Iuffo se Întoarse și privi În aceeași direcție, văzu ceva asemănător unei meduze mari, luminoase, care plutea la mică Înălțime deasupra apei, deplasîndu-se lent spre faleză, ca și cum ar fi fost trasă cu o sfoară invizibilă de cineva ascuns Îndărătul stîncilor; un zmeu ciudat, făcut dintr-un material aproape transparent, ale cărui mișcări semănau perfect cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai bine. Asistenta ar fi suferit groaznic dacă l ar fi Întîlnit pe Jegg Împreună cu secretara, iar aceștia s-ar fi prefăcut că nici nu o văd. Multă vreme, conversația s-a purtat În jurul denumirii oarecum neobișnuite a motelului: Calea Luminoasă. — Ce nume ciudat! exclamă din primul moment Daisy. Nu mă așteptam la așa ceva, zău! — Nu e chiar atît de ciudat pe cît pare la prima vedere, crezu Smith. Trebuie doar să observi că motelul se află pe singura șosea prevăzută
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lucru Îl interesa din ce În ce mai puțin - i-ar fi vorbit și despre Joanna-Jeni, pe care o urmărea de mai multe săptămîni... De fapt, Smith nu alesese Întîmplător acest local, ci cu un scop profesional bine definit. Știa că patronul motelului Calea Luminoasă, de altfel un binecunoscut agent al serviciilor secrete rusești, găzduia ocazional adepți ai lui Sabbatai, printre care și pe Joanna-Jeni cu bărbatul ei, Valerian. Joanna era o bioenergoterapeută din Republica Moldova, discipolă, Înainte de 1990, a celebrei Djuna. În 1992, trecuse Podul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și că acolo nu ar avea nevoie de pașaport. Fără să știe nimic despre sabbatiști, Joanna-Jeni adoptă de Îndată această credință, pentru a ajunge cît mai repede pe insula Roland, unde găsi de lucru ca ajutoare de bucătăreasă la Calea Luminoasă! În schimb, Valerian se Înscrise În secta ranterilor, care socoteau că Dumnezeu sălășuiește și În păcat, și prin urmare, a te Îmbăta sau a fura pot fi socotite lucruri sfinte, atunci cînd sunt făcute cu multă cucernicie. Smith Își propusese
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]