1,161 matches
-
nucleu va fi epuizată în cele din urmă peste 4,8 miliarde ani, când Soarele va fi cu 67 % mai luminos decât în prezent. După aceea, Soarele va continua să ardă pe bază de hidrogen în învelișul miezului, până când creșterea luminozității va atinge 121 % din valoarea actuală. Acest lucru marchează sfârșitul duratei de viață a Soarelui pe secvența principală, și, ulterior, acesta se va transforma într-o stea gigantică roșie.
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
(η carinae sau η car) este o stea variabilă hiper-gigantă din constelația Carena. Luminozitatea ei este de aproximativ patru milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui și cu o masă cuprinsă între 100 și 150 mase solare, fiind una dintre cele mai mari stele descoperite vreodată. Din cauza masei sale și a vârstei
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
Etei Carinae sau falsa supernovă, astfel lumina călătorește pe o distanță de 8.000 de ani lumină. Eta Carinae produce într-un an aproximativ tot atâta lumină ca și o explozie de supernovă. Un aspect interesant al stelei este schimbarea luminozității. Pentru un moment este clasificată ca fiind o variabilă albastră stea dublă. Când Eta Carinae a fost introdusă pentru prima dată într-un catalog în anul 1677 de către Edmond Halley, i s-a dat magnitudinea 4, dar în 1730 s-
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
fiind o variabilă albastră stea dublă. Când Eta Carinae a fost introdusă pentru prima dată într-un catalog în anul 1677 de către Edmond Halley, i s-a dat magnitudinea 4, dar în 1730 s-a observat o creștere semnificativă a luminozității sale și astfel a fost considerată cea mai luminoasă stea din Carena. Dar, în mod surprinzător, în anul 1782 s-a observat o scădere a luminozității, iar în anul 1820 a crescut din nou. În anul 1827, luminozitatea ei s-
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
a dat magnitudinea 4, dar în 1730 s-a observat o creștere semnificativă a luminozității sale și astfel a fost considerată cea mai luminoasă stea din Carena. Dar, în mod surprinzător, în anul 1782 s-a observat o scădere a luminozității, iar în anul 1820 a crescut din nou. În anul 1827, luminozitatea ei s-a înzecit, iar în aprilie 1843 și-a atins gradul maxim, ajungând la o magnitudine de -0.8, fiind a doua stea ca luminozitate de pe cer
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
semnificativă a luminozității sale și astfel a fost considerată cea mai luminoasă stea din Carena. Dar, în mod surprinzător, în anul 1782 s-a observat o scădere a luminozității, iar în anul 1820 a crescut din nou. În anul 1827, luminozitatea ei s-a înzecit, iar în aprilie 1843 și-a atins gradul maxim, ajungând la o magnitudine de -0.8, fiind a doua stea ca luminozitate de pe cer, în ciuda distanței enorme de 7.000-8.000 ani lumină. Eta Carinae are
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
scădere a luminozității, iar în anul 1820 a crescut din nou. În anul 1827, luminozitatea ei s-a înzecit, iar în aprilie 1843 și-a atins gradul maxim, ajungând la o magnitudine de -0.8, fiind a doua stea ca luminozitate de pe cer, în ciuda distanței enorme de 7.000-8.000 ani lumină. Eta Carinae are unele izbucniri, ultima având loc în jurul iluminozității maxime, văzută în 1841. Motivul acestor izbucniri este încă necunoscut. Cel mai plauzibil motiv este cauzat de presiunea energetică
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
în ciuda distanței enorme de 7.000-8.000 ani lumină. Eta Carinae are unele izbucniri, ultima având loc în jurul iluminozității maxime, văzută în 1841. Motivul acestor izbucniri este încă necunoscut. Cel mai plauzibil motiv este cauzat de presiunea energetică exercitată de luminozitatea enormă a stelei. După 1843 luminozitatea stelei a scăzut iar între 1900 și 1940 steaua avea o magnitudine de 8, ceea ce înseamnă că nu era vizibilă cu ochiul liber. Luminozitatea Etei Carinae a variat brusc și neașteptat în anii 1998-1999
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
000 ani lumină. Eta Carinae are unele izbucniri, ultima având loc în jurul iluminozității maxime, văzută în 1841. Motivul acestor izbucniri este încă necunoscut. Cel mai plauzibil motiv este cauzat de presiunea energetică exercitată de luminozitatea enormă a stelei. După 1843 luminozitatea stelei a scăzut iar între 1900 și 1940 steaua avea o magnitudine de 8, ceea ce înseamnă că nu era vizibilă cu ochiul liber. Luminozitatea Etei Carinae a variat brusc și neașteptat în anii 1998-1999. Ca și in 2007 de altfel
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
mai plauzibil motiv este cauzat de presiunea energetică exercitată de luminozitatea enormă a stelei. După 1843 luminozitatea stelei a scăzut iar între 1900 și 1940 steaua avea o magnitudine de 8, ceea ce înseamnă că nu era vizibilă cu ochiul liber. Luminozitatea Etei Carinae a variat brusc și neașteptat în anii 1998-1999. Ca și in 2007 de altfel, când steaua putea fi văzută cu ochiul liber deoarece avea o magnitudine aparentă de 5. Un „minim de spectroscopie” sau „o eclipsă de raze
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
se considere stea normală, tip stea supergigantă albastră, având o suprafață de 5 - 6 ori mai fierbinte decât fotosfera Soarelui, pe când diametrul ar fi de 80 - 90 ori mai mare decât al Soarelui. În aceste condiții pentru a avea o luminozitate mai mare se consideră că masa ar fi de cca 100 mase solare. Acesta ar fi fost motivul pentru care steaua se prezenta luminoasă cu ochiul liber prin anii '70 ai secolului al XVIII-lea. Atunci steaua fiind foarte fierbinte
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
mai departe. Eta Carinae se află deci scufundată în materialul ejectat cu ocazia erupției din 1843 și al erupției din 1730, erupție înregistrată și de John Herschel. Stele de dimensiuni asemănătoare cu Eta Carinae își consumă combustibilul destul de repede din cauza luminozității. Este așteptat ca Eta Carinae să explodeze într-o supernovă sau intro hipernovă în următorul milion de ani. Dar având în vedere că nu se poate preciza exact vârsta stelei, ea ar putea exploda în următoarele milenii sau chiar în
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
care a făcut-o, a contribuit la înțelegerea mai bună a formării și evoluției lor. A demonstrat că roiurile de al doilea nivel existau, respingând, fără drept de apel, modelul ierarhic emis de Carl Charlier. A arătat și faptul că luminozitatea roiurilor putea fi utilizată drept scară de distanță. Catalogul Abell este o listă aproape completă de peste 4.000 de roiuri conținând fiecare cel puțin treizeci de membri până la un redshift de "z" = 0,2 (Vezi Lista roiurilor de galaxii). Catalogul
George Abell () [Corola-website/Science/318635_a_319964]
-
o distanță de . Deși orbitele unor comete cu perioadă lungă de revoluție se întind la distanțe mai îndepărtate decât cele ale obiectului Sedna, ele nu pot fi observate decât în apropierea periheliului lorsituat în Sistemul Solar intern din cauza slabei lor luminozități. În momentul descoperirii obiectului Sedna, perioada sa de rotație a fost estimată între 20 și 50 de zile, adică o valoare neobișnuit de lungă. Oamenii de știință au presupus că perioada de rotație ar fi încetinit prin impactul gravitațional al
Sedna () [Corola-website/Science/316078_a_317407]
-
Source engine, cum ar fi "Half-Life 2", "" și "". În locul la această, jocul are o abordare mai stilizata, similară desenelor animate, "influențată în mod considerabil de ilustrațiile comerciale incipiente de la 20 century." Efectul este obținut cu ajutorul unei tehnici de randare și luminozitate specială, creată de Vlave, aceasta folosindu-se în mod considerabil de Phong shading. Comentariile dezvoltatorilor din joc sugerează că o parte a motivului pentru care s-a folosit un stil similar desenelor animate, s-a datorat dificultăților în a explica
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
s-a folosit un stil similar desenelor animate, s-a datorat dificultăților în a explica hărțile și caracterele în termeni realiști. Renunțarea la o scenă realistă a permis că aceste explicații să fie mai abstracte. Jocul a fost lansat cu luminozitatea și umbrele dinamice și tehnologia soft particles a Source engineului, precum și cu multe alte trăsături neanunțate, alături de "". "Team Fortress 2" a fost, de asemenea, și primul joc care a implementat trăsăturile noi de la Facial animation 3 a Source engineului. Stilul
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
Baza atmosferei solare o formează fotosfera - un strat subțire de gaz (cca. 300-400 km), dar care reprezintă și stratul cel mai "adânc" din atmosfera solară care poate fi observat. Prin fotosferă se emană fluxul total de energie, cu alte cuvinte luminozitatea soarelui L. Fenomenele solare care apar în fotosferă sunt petele și faculele. Privită cu atenție prin telescop fotosfera nu apare ca o suprafață perfect strălucitoare, ci ca un mozaic format din piese mici de forme diferite, cu dimensiuni între 200
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
intențiile] ființelor din lumile inferioare; unii devași chiar fac acest lucru și între ei. Devașii nu au nevoie de același tip de hrană ca și oamenii, deși devașii mai mici mănâncă și beau. Cu cât strălucesc mai tare cu atât luminozitate lor lăuntrică e mai mare. Devașii sunt capabili să se deplaseze rapid pe distanțe mari și chiar zboară prin aer, deși devașii inferiori realizează (uneori) acest lucru numai prin ajutoare magice, cum ar fi un car zburător. Devașii sunt grupați
Deva (Budism) () [Corola-website/Science/321248_a_322577]
-
pentru filmări sub apă. <br/br>Carcasele etanșe sunt construite în general din plexiglas, aluminiu, sau din materiale pe bază de fibră de sticlă. <br/br>Aceste aparate de filmat sub apă sunt echipate cu obiective cu calități deosebite de luminozitate, câmp și posibilități de reglaj. Filmarea subacvatică poate fi realizată și cu camere video subacvatice care pot fi de asemenea camere obișnuite carcasate (Sony, JVC) care utilizează casete video VHS-C având o durată de funcționare de 90 minute sau casete
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
porțiune substanțială de materie din pitica albă intră într-un proces cu reacție pozitivă, prin care temperatura crește și mai mult, eliberând suficientă energie (1-2 × 10 jouli) to unbind the star in a supernova explosion. Această categorie de supernove produce luminozitate maximă constantă din cauza uniformității masei piticelor albe care explodează prin mecanismul de acreție. Stabilitatea acestei valori permite acestor explozii să fie utile ca reper pentru măsurarea distanței până la galaxiile lor deoarece magnitudinea vizuală a supernovelor de acest tip depinde mai
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
altele. Steaua explodează violent, dând naștere unei unde de șoc în care materia este de regulă împrăștiată cu viteze de ordinul a 5-20.000 km/s, aproximativ 3% din viteza luminii. Energia eliberată în explozie cauzează o creștere extremă de luminozitate. Magnitudinea absolută vizuală a unei supernove de tip Ia este de regulă M = −19,3 (de aproximativ 5 miliarde de ori mai strălucitoare decât Soarele), cu variații mici. Dacă rămășița supernovei rămâne legată de steaua sa companion depinde de cantitatea
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
de transfer de masă timp de încă un milion de ani (formând, eventual, explozii nova persistente) înainte ca situația să devină favorabilă unei supernove de tip Ia. Supernovele de tip Ia au o curbă luminoasă caracteristică. În apropierea momentului de luminozitate maximă, spectrul conține linii ale elementelor de masă intermediară între oxigen și calciu; acestea sunt principalele componente ale straturilor exterioare ale stelei. La câteva luni după explozie, când straturile exterioare s-au rarefiat până când au devenit transparente, spectrul este dominat
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
apropierea centrului stelei, elemente grele sintetizate în timpul exploziei; majoritatea mai ales izotopi apropiați de masa fierului. Dezintegrarea radioactivă a nichelului-56 prin cobalt-56 până la fier-56 produce fotoni de energie mare care domină producția de energie în perioada ulterioară. Similaritățile profilelor de luminozitate absolută ale aproape tuturor supernovelor de tip Ia cunoscute au dus la folosirea acestora ca reper standard secundar în astronomia extragalactică. Cauza acestei uniformități a curbelor luminoase este încă o întrebare deschisă. În 1998, observațiile unor supernove de tip Ia
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
face forța imploziei să se îndrepte spre exterior. Energia acestei unde de șoc în expansiune este suficientă pentru a detașa materialul stelar din jurul miezului. Există mai multe categorii de supernove de tip II, categorisite pe baza curbelor luminoase—grafice ale luminozității în raport cu timpul—din urma exploziei. Supernovele de tip II-L prezintă o scădere liniară a curbei luminoase, pe când cele de tip II-P prezintă o perioadă de scădere lentă (un „platou”), urmată de o scădere normală. Stelele mult mai masive decât
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
luminoasă a unei supernove de tip II-L prezintă o scădere liniară imediat după atingerea strălucirii maxime. Curba de lumină a unei supernove de tip II-P are o porțiune plată (denumită "platou") în timpul scăderii; ea reprezintă o perioadă în care luminozitatea scade cu viteză mai mică. Viteza netă de scădere a luminozității este mai mică, la 0,0075 magnitudini pe zi la tipul II-P, spre deosebire de 0,012 magnitudini pe zi pentru tipul II-L. Se crede că diferența de formă a
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]