1,582 matches
-
iar atmosfera orașului părea schimbată. Îți dădea un sentiment - pentru că nu putea fi văzută ci doar simțită - de pămînt expus, de spațiu nenatural. Trotuarele erau mărginite de garduri și Împrejumuiri din lemn, dar Helen Își dădu seama că gîndurile Îi lunecă dincolo de panourile de lemn, la moloz, la obiectele distruse și arse, la grinzile dezvelite și subsolurile căscate În gol, la cărămida strivită din spatele lor. Merse Împreună cu Julia fără să scoată o vorbă, copleșite de stranietatea locului. Se opriră la poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Într-un minut sau două, cerul părea că deja se lățise deasupra capetelor lor, dîndu-le iluzia de lumină, dar, la fel ca Înainte, nu vedeau, ci simțeau pustiirea din jur; Încercară să pătrundă bezna care Învăluia pămîntul și privirile le lunecară peste lucruri. De două sau trei ori, Helen Își duse mîna la ochi, de parcă ar fi vrut să Îndepărteze niște văluri sau pînze de păianjen care Îi acopereau. S-ar fi putut să meargă prin ape Întunecate, atît de ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gîndește, Ăsta-i un alt truc pe cinste. Taxiul mergea Încet, iar ea stătu tot timpul sub tensiune. CÎnd crezu că șoferul nu se uită, deschise flaconul de aspirină și luă trei, mestecîndu-le, Înghițindu-le Într-una pînă cînd Îi lunecară pe gît. Din cînd În cînd, Își vîra mîna sub ea - Îi era teamă că tampoanele nu-și făceau treaba. CÎnd ajunseră, nu se uită la casă, nu știa unde era cu exactitate - deși, mai tîrziu și-a amintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Reggie. El apăru imediat, speriat de vocea ei. — Isuse! spuse el, cînd văzu conținutul din vasul de toaletă. Se dădu Înapoi, la fel de palid ca ea. — S-a mai Întîmplat așa? — Nu. Încercă să-l oprească folosind hîrtie de toaletă. SÎngele lunecă și-i mînji mîinile. Începuse să tremure. Inima Îi bătea sălbatic. Nu vrea să se oprească, spuse ea. — Oprește-l cu chestia aia. Se referea la tamponul igienic. — Continuă să curgă, nu-l pot opri. O, Reggie, nu-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prelinse din nou, iar durerea se strînse ca un pumn În jurul unei lame; Închise ochii și plonjă din nou În panică. Durerea și disperarea erau negre - ca smoala - și atemporale, de parcă ar fi fost din nou sub antesteziantul domnului Imrie, lunecînd din lume, În timp ce lumea gonea Înainte... Simți din nou mîinile grele ale bătrînei pe spate, masînd-o Încontinuu În cercuri mici. Îl auzi pe Reggie strigînd: „Iat-o!“ Dar În acel moment nu-și putea imagina despre ce era vorba. Crezu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aur. Se mișcase atît de rapid și de imperceptibil, de parcă ar fi făcut un număr de iluzionism. — O aveai, deci? Întrebă Viv uluită și ușurată, iar Kay dădu din cap. — Da. Ridică mîna lui Viv și făcu verigheta să-i lunece pe deget. — Parcă e alta. — Ți se pare-așa pentru că ești bolnavă. — Așa? — Bineînțeles. Acum, nu uita de celelalte. Ia-mă de umeri. Ține-te strîns. Bravo. Viv se simți ridicată. Imediat fu purtată prin aerul rece. CÎnd Kay o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
explozia era la doi, trei kilometri depărtare, undeva la nord, și nu era un bubuit puternic ci mai curînd un vum Înăbușit. Acesta fu urmat de zgomotul unor obiecte care se prăbușeau pe undeva prin apropiere: lemne În cădere, țigle lunecînd și sunetul aproape muzical al sticlei sparte. Vreo doi cîini Începură să latre. Ce-a fost asta? strigă Mickey. Se dusese la ambulanță și scotea tărgile. Se Întîmplă ceva? — Așa se pare, spuse Kay. — O conductă de petrol? — Pariez că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
parte de la fereastră și Alec se săltă pe pervaz cu genunchii și picioarele spre cameră. O făcu destul de neîndemînatic, așa cum se Întîmpla Întotdeauna - căzînd ca un bolovan, iar podeaua bufni, și sticluțele și borcănelele de pe toaleta lui Viv zăngăniră și lunecară. Duncan trase fereastra și aranjă draperiile. CÎnd aprinse lumina, el și Alec clipiră. Lumina făcea ca toate lucrurile din cameră să pară și mai ciudate. Și această stare deveni și mai stranie decît era. Poate că din cauza atmosferei bolnăvicioase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mulțumesc pentru Dan. Mulțumescu-ți Ție, Doamne, pentru Dan. Îmi strecor picioarele Într-o pereche de papuci pufoși uriași, Îmi dau părul pe spate și-l prind În coadă, după care Îmi Înfășor În jurul corpului halatul lui de baie voluminos, În vreme ce lunec pe coridor către bucătărie. Dan și Ellie. Ellie și Dan. Doamna Dan Cooper. Doamna Ellie Cooper. Ellie Cooper. CÎnt cuvintele cu voce tare, Înfiorîndu-mă la auzul sunetului lor atît de nefamiliar, la gîndul că, În ceva mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o fată, pe care n-o iau În seamă decît pentru motivul că e foarte drăguță. Are părul Închis la culoare, lung și strălucitor, ochi mari și verzi, și se uită cu adorație la partenerul ei. Sigur că privirea Îmi lunecă Înspre acesta, conștientă că probabil e genul de fotomodel, Înalt și arătos, dar Îngheț cînd văd că e Dan. Timpul s-a oprit În loc, iar eu stau În picioare, În mijlocul restaurantului aglomerat, și mă uit la bruneta care rîde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să simțim regrete în suflet. Treceam prin dreptul unor poetice lunci de tamarix ce răspândeau o mireasmă adormitoare, când a început în boarea serii, o privighetoare să-și înalțe cântecul dulce și melodios, demonstrând că dragostea e aceeași pretutindeni. Barca luneca ușor pe apele liniștite. Fără să vreau, am privit înapoi și am văzut licăririle albe ale lunii răsfrângându-se în apele cu unde fine. Sorina Onceanu, clasa a VII-a C Un rai pământesc Am descoperit un loc minunat. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de-a lungul patului, după ce a deschis televizorul. În mână apucă la întâmplare un ziar pe care începe să-l citească dintr- un capăt în celălalt. Nu scoate o vorbă, nu comentează nimic, stă, citește, cântărește, meditează, apoi ochelarii îi luneca încet-încet pe nasul puțin deviat spre stânga și adoarme încet cu “Scânteia” pe piept, îmbrăcat în haine de muncă. Anica îl strigă: - Gheorghe!... Gheorghe!... Școală, Gheorghe, școala să fac patul!.. Gheorghe sforăie ritmic și, pe chipul lui blând și istovit
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ei totală,fără niciun fel de reținere îi aduse iertarea pe care el credea că nu i-o va mai dă. Gura ei îl săruta lacoma pe întreg corpul, sânii ei îi ațâțau și mai mult dorințele, iar brațele ei lunecau pe spate, pe coapse, atingându-i enigmatic bărbăția. Îi simți degetele lungi care îl masau ușor pe creștetul ei. Era ca un vis prea minunat ca să fie adevărat. Deci ea tot îl mai plăcea, îl preferă tot pe el, îi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dar posedă gheare. Unul dintre ei îi dădu un cot colegului. ― Hei, o fi o formă de viață extraterestră, nu? Face ceva parale. Ripley atunci se gândi să se miște. Mișcarea ei fu abia perceptibilă, dar câteva meșe de păr lunecară și descoperiră în parte creatura care dormea lângă ea. Șeful echipei se îndreptă și scutură din cap cu năduf. ― N-avem noroc. E doar o pisică. Să asculte era penibil, să privească, nici vorbă. Gâtlejul parcă-i era un filon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Jorden, neliniștită, studia nava. ― Nu cred că a fost un accident. Pare să facă parte integrantă din cocă, Russ. Cei care au conceput mașinăria asta nu prea agreau unghiurile drepte. ― Gusturile lor sunt ultima mea grijă. Intrăm. O lacrimă stingheră luneca pe obrazul lui Newt Jorden, care se uita de la o vreme prin parbriz. În cele din urmă, își părăsi postul de observație și se îndreptă spre scaunul conductorului și-l zgâlțâi pe fratele ei care adormise. Trase aer pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe deasupra capetelor lor. Vântul urla și le șfichiuia și nervii ca și corpul, Hudson efectua o matisare și două semnalizatoare porniră să clipească neregulat. Gemând datorită efortului cerut de degajarea nisipului strâns pe șina de ghidaj inferior, ușa cea mare lunecă smucindu-se, în ritmul semnalizatoarelor. La jumătatea parcursului se blocă. Dar trecerea era mai mult decât suficientă pentru a putea intra. Apone făcu un semn la Vasquez. Femeia se apropie precedată de gura criblorului. Colegii ei o urmară, iar vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
șuieratului necontenit al vântului. Ele își continuau lucrarea chiar și în absența stăpânilor umani. Hudson ajunse primul la poartă și-și plimbă repede degetele peste comenzile de deschidere. ― O surpriză plăcută. Funcționează. Apăsă pe un buton și panoul cel greu lunecă lateral pentru a le dezvălui interiorul stației. Departe, în dreapta, o rampă de beton cobora în străfundurile construcției. ― În ce parte, locotenente? întrebă Apone. ― Luați-o pe rampă, ordonă Gorman din VTT. Puțin mai jos dați de o alta. Coborâți până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE DE ȚINUT MINTE îngăduie-ne, Cetitoriule, care te apleci cu sfielnică grijă asupra rândurilor aceste, a face aici o pauză. Trage-ți și tu răsuflarea, hodinește-ți ochii și lasă-i să lunece iute peste vorbe, căci n-avem a spune nimic din ceea ce, îndeobște, îți reține atenția. Aibi încredere în noi, nu te ducem pre tine în ispită de la trebi, nu mai povestim, ci facem puțintică retorică. Șezi colea lângă noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poate împiedica pe Povestitor să se așeze unde vrea?î, ci pentru că, tot vorbind de una, de alta cu Huruzuma, se duce dracului opera și noi la operă ținem ca la ochii din cap, că ei ne-au mai rămas. Lunecăm deci mai departe, mai spre dreapta, trecem la Iovănuț ce privește cu coada ochiului carnea rumen-maronie a tătăroaicelor care serveau forfotind, trecem și de tătarul tuns scurt, cu urechile atente, pe care l-am zărit o clipă la începutul povestirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ȘI EL DREPTATE... Ajuns în fața intrării hanului, pan Bijinski își privi calul și spuse: — Ești bun să oprești puțin?... Calul încetini și opri. Pan Bijinski își ridică unul din picioarele lui mici, dar vânjoase, trecându-l peste șa, oftă și lunecă jos. își netezi surtucul, își îndreptă peruca și sui bătrânește treptele hanului. — ... îmi venea zăpada în ochi, de la copitele calului, dar tot m-am aplecat si l-am lovit cu sabia peste spinare, mai să-l rup în două - povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
odată cu trecerea anilor a lui Barzovie-Vodă, mai încolo zidul de lut nears al colibei susținut de o grindă orizontală groasă în interiorul căreia privirea dibuie un cariu mic și stahanovist, apoi privirea iese afară, se strecoară printre foșnitoare pâlcuri de trestii, lunecă precum o fregată pe apă, pe mare, galopează spre Stambul stârnind praful, iese prin Dardanele, zigzaghează printre insulițele Egeei, se coboară în Mediterana, urcă spre Adriatica și - quod erat demonstrandum - trage pe unul din cheiurile puturoase ale Veneției. Episodul 144
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se făcea că veniră să-și încerce norocul pe rând, următorii: din Englitera, înalt prudent și pistruiat, lordul Harrington, care pusese la picioarele prințesei modelul cu totul și cu totul din aur al Turnului Londrei, în vârful căruia un străjer luneca făcând rondul și strigând la capătul micului traseu: „Fiiiive o’clock teeeeea!” Din Castilia s-a repezit într-o suflare Don Felipe Gonzales de Cierta Soledad, aducându-i prințesei o cămașă intimă de purpură pe care stătea zugrăvit la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu pătrunsese decât sporadic, sub formă de boabe. Când însă va pătrunde în cantități mari pe la începutul sec. al XIX-lea, nu va putea fi înlocuită cu nimic. Episodul 178 AȘTEPTÂND PRÂNZUL în timp ce oaspeții gustară din dulceață, făcând-o să lunece mai ușor pe prăfuitele gâtlejuri cu câte-o sorbitură discretă de limpede apă, de undeva din fundul ogrăzii se auzi o izbitură seacă, urmată de un muget sumbru. Se pregătea prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unor mateloți - la însorita Grecie, la o familie numeroasă și la asuprirea turcilor. După ce-și curăți hainele și ațipi vreme de vreo trei sferturi de ceas, Metodiu ieși pe punte. Soarele trecuse de crucea amiezii, coborând spre Habsburgi. Vasul luneca încet pe Dunăre la vale, înspre Buda. La proră stătea cel ce părea a fi stăpânul corăbiei și căpitanul ei, decojind o portocală. Pești nenumărați, lăhămețiți de un veac de aprig pașalâc, se azvârleau după cojile aruncate în apă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din cel mai adânc loc al pieptului, s-a auzit până dincolo de ușa salonului. S-a repezit la pat și, după o clipă de nemișcare, aproape că s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind cablurile și firele, a lunecat curând în genunchi. Își striga fratele în șoapte sacadate, pline de durere, mângâindu-i fruntea cu o mână. În mijlocul salonului, Ofelia își ștergea lacrimile. Doctorii fixau podeaua cu privirile, strângându-și puternic maxilarele pentru a se abține să nu plângă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]