6,186 matches
-
MIRI, ÎNTR-UN IERI! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub flori de cais lun-aprinde jăratic, tu ți-apleci fruntea grea dezvelind primăveri, o cunună de flori ne-nvelește hieratic, peste lut de tăceri, ca doi miri,într-un ieri! Pe sub geamăt de frunze ne colind-o vioară, eu torn vinul de mir în pahare de ger, strâng iubirea difuză pe sub pași lini,de ceară, două umbre dansând, ca doi miri,într-
CA DOI MIRI,ÎNTR-UN IERI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383941_a_385270]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DE CE?! Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, ce suflete ai pus în noi Când cerurile s-au deschis? Lutul cel ars de vremuri și nevoi Ce a primit când l-ai atins? Ce-ai semănat când lumea ai zidit Și temelie Tu ai pus? Când toate ale noastre ai sfințit, Ce a rămas de nepătruns? Cum s-a-ntâmplat
DE CE?! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383943_a_385272]
-
soare, De-aceea-n mâna Domnului îl las. Chiar dac-a fost o vreme-a neștiinței, În care am făcut doar ce am vrut, Îmbrățișând perceptele credinței, Ai dat un nou statut, Doamne, ființei Și-ai transformat în aur, ce-a fost lut. Acum Te rog Isuse, dă-mi putere, Să merg pe calea Ta curat și sfânt, Chiar și în clipe grele de durere, Eu să nu uit de dulcea-Ți mângâiere, Te-aștept să vii degrabă, pe pământ! Iar tuturor acelora
CĂLĂTORIA-APROAPE E SFÂRȘITĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383970_a_385299]
-
zis că ai plecat în zori de acasă și nu te-ai mai întors, interveni Veta. - Vroiam să vin după tine, dar, sincer, n-am avut curajul să pătrund noaptea în pădure, adăugă Costache. - Când ne-a mărturisit că ai lut drumul munților, ne-am temut pentru viața ta. - Doar știi că prin preajmă sunt locuri blestemate prin care bântuie diavolii! Cine dracul te-a îndemnat să pleci așa de nebun în ținutul lor, să-i scarpini între coarne? - Cum cine
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
nu imaginează-n rime măștile vopsite proaspăt ci doinește profunzimea sufletului ce îl recapăt când în chipu’-ți luna însăși o regină, se-oglindește cerul mângâie privirea, marea însăși te iubește eu cu forma mea păgâna și cu degetul de lut scriu în adevărul sacru, în cuvinte te sărut sunt copilul tău ce vede dincolo de-a ta natură sufletul de mama simplă, cel lipsit de mama-ură Toate acestea le cânt astăzi fără scopul de profit lumii rămânându-i astfel chipul
SONET 21 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384030_a_385359]
-
că e Cuvântul harul Spiritului Tău care a însuflețit pământul dându-i dragoste și rău. Știu că Tu adânc în mine ești lumina Învierii, că zidit în rău și bine dau un rost întemeierii. Duhul Tău să se pogoare peste lutul chinuit, dă-i puterea Ta să zboare iar, așa cum l-ai dorit. Doamne, vino printre noi, să te vezi în carnea noastră, oglindit în ochii goi de icoana Ta măiastră. Știu că nu vei recunoaște chipul ce Ți-l oferim
RUGÃCIUNE DE SEARÃ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384009_a_385338]
-
Sunt și jertfă și altar/ Sunt și apă și pământ/ Sunt și renegat și sfânt.../ Sunt și lacrimă și ochi/ Sunt descântec și deochi/ Sunt din lemn și sunt din piatră/ Sunt și margine și vatră.../ Sunt și cremene și lut/ Sunt sfârșit și început/ Sunt și aripă și zbor,/ Sunt și jale, sunt și dor.../ Sunt și tată, sunt și fiu/ Devreme și prea târziu/ Sunt și strigăt și tăcere/ Sunt și cântec și durere.../ Sunt și miere și pelin
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Că-n suflet o să-ți crească A raiului floare! Nu amâna pe mâine, Timp de faptă bună, Când vezi că lângă tine Milă-ți cere-o mână! Luminează-ți cugetul, Că n-ai să-mpărățești Nici Lumea, nici Pământul, Cât lut cu suflet ești! Iar de-ți aduci aminte Un proverb din bătrâni, Pe căi nemărginite, „Cum ți-așterni, așa dormi!" Că nimeni nu poate ști Soarta sufletului, Fă-i pomană cât trăiești, Spre plata Domnului! Autor Maria Filipoiu Liga Scriitorilor
POMANA SUFLETULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384043_a_385372]
-
conturează sub perfuzii de sânge din care,sorbim cu nesaț clipele sugrumate de viață,atârnând mirate într-o cădere liberă spre absolutul lor propriu.Mușcăm povara stropilor de viață cu stoicismul unei ploi feciorelnice care a atins pentru prima oară lutul.În tot acest timp,herghelii de sentimente covârșitoare ,se perindă prin neantul sufletului nostru,deparazitându-l.Alegem ce e mai bun pentru noi,și nu ne pasă dacă totul s-ar opri la noi sau,ar ajunge și la ceilalți
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
nr. 1 Mă aflam prin anul 1955 când eram elev în clasa a V- a. Se terminase anul școlar și mergeam doar să ne luăm diplomele de merit. Mama de dimineață mi-a dat la micul dejun o cană din lut smălțuit, plină cu cafea cu lapte și un coltuc de pâine de casă . Locuința noastră avea șase camere, astfel repatizate: cele din față, dinspre stradă, erau două dormitoare și o sală din care se intra în ele, iar în partea
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
din care se intra peste tot, iar cealaltă era folosită ca magazine, unde se ținea tot ce era util la casa omului în viața de zi cu zi, hambarul cu făină, altul pentru mălai, putineiul de smântânit laptele, oala din lut ars în care făcea mama borș din huști de tărâță de grâu și multe alte obiecte casnice precum războiul de țesut, daracul , vârtelnița , albia din lemn de tei pentru făcut baie, covata de frământat aluatul pentru pâine sau cozonac și
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
dormit. Și cealaltă cameră a avut la început tot sobă oarbă ,zidită din cioburi de olană spartă, lipite între ele cu pământ galben amestecat cu pleavă de grâu și balegă de cal, care apoi erau „drișcuite ” cu același amestec din lut și pleavă și la urmă date cu var alb amestecat cu puțină sineală , însă mai târziu când au avut bani, părinții au dărâmat-o și au construit una din teracotă în care ardeau ciocănei de la știuleții de porumb sau lemne
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
nectarul adunat din colb de vânt, tu stingi săgeata inimii haine, cu-adânci tăceri de ploi ce dor căzând! Mi-e glasul nor și soarele alintul, pe tine odihnesc cărări de dor, din fir de stele ți-ai căznit azi lutul, eu mi-am făcut din cerul tău izvor! Ți-aș spune că pe buze îmi dorm doruri, uscat amar ce taie-n suflet sânge, sărutul meu s-a transformat în cioburi, mușcat de setea de izvor ce plânge! Referință Bibliografică
SĂRUTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383348_a_384677]
-
Autorului Pământul se răzvrătește plugul erelor i-a răscolit măruntaiele i-au răstignit trupul pe crux cordiș îi înfig sonde în vintre de veacuri și îi sug sângele căpcăunii i s-a frânt trupul în rănile săpate în piatră și lut i-au presărat în loc de balsam otravă ce ii ucide copiii se zvârcolește că o fiara rănită se zguduie plânge-n puhoaie și plânsul sau se revarsă amar ducând cu sine în fărâme agonisirile lumii ticăloșite orgolii împietrite clădite fără cugetare
PLÂNSUL PĂMÂNTULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383497_a_384826]
-
al tău har o rouă de credință, Chiar de tristețea vieții adesea bate-n mine, Ajută-mă, Hristoase, să cânt în suferință! Mă-nvrednicește, Doamne, mă întărește-n greu! Dă-i gurii mele glas să-ți cânte-n rugăciune, Căci lut sunt pe pământ și fiu de Dumnezeu! Și-n fața Ta, Hristoase, mă-îndoi cu plecăciune. Referință Bibliografică: MĂ-NVREDNICEȘTE, DOAMNE! / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
MĂ-NVREDNICEȘTE, DOAMNE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383506_a_384835]
-
2017 Toate Articolele Autorului Mă naști într-o anume rânduială, Să moștenesc ce-i bun de la părinți Și chiar i-ai pus să-mi ceară socoteală, Când nu răspund știutei lor dorinți. De ce doar copiezi înfățișarea Celor ce-ntâi din lut i-ai zămislit, Fără a-mi da răspuns la întrebarea Când i-ai gononit din Rai, I-ai părăsit ?” Te știu în mine și Te simt cu rost Pentru credința vie și curată. Chiar dinăuntru Tu mi-ești adăpost Și
DE CE ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383519_a_384848]
-
-o stea. Născute flori și fluturi care zboară Să poarte mai departe în duet Aceleași legăminte într-o doară, Același vals teatral și desuet Din pulbere și apă le-am crescut Cu sufletul mereu nemuritor... Rămâneți consternați în trup de lut, Fragmente de-androgin rătăcitor! E plină floarea-albastră de mistere, De cratere și pietre negre, tari, Ne-ntoarcem fiii ei, pierduti prin ere, Ca florile și fluturii sprințari. Și-n țărmuri arcuite de dogoare, Prin dune aurite și pustii, În locul unde
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
de ură, prăpădiți în ceață Se preling în tinda frântă, iz de vechi răsfață. Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut. Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curg Șarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg, Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
brâul de pafta,Să nu curgă lacrimi, fi-va ... XVII. MI-E DOR..., de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. MI-E DOR... Mi-e dor de prispa casei mele Scluptată-n lemn și învelită-n lut, De gardul vechi, cu carii și zăbrele Și curtea largă, cea cu mărul slut. Fântâna-n umbra perjului de vară, Scornea o apă rece și senină Sub soarele ce apunea în sară, Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă. Mi-e dor de-
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
iz la margine de drum, Un soare scopt cocea ciorchini ca mura Plini de mireasmă în a lor parfum. Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară ... Citește mai mult MI-E DOR...Mi-e dor de prispa casei meleScluptată-n lemn și învelită-n lut,De gardul vechi, cu carii și zăbreleși curtea largă, cea cu mărul slut.Fântâna-n umbra perjului de vară
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
dor de-al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară ... Citește mai mult MI-E DOR...Mi-e dor de prispa casei meleScluptată-n lemn și învelită-n lut,De gardul vechi, cu carii și zăbreleși curtea largă, cea cu mărul slut.Fântâna-n umbra perjului de vară,Scornea o apă rece și seninăSub soarele ce apunea în sară,Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă.Mi-e dor de-a mea
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
deaduraStârnea un iz la margine de drum,Un soare scopt cocea ciorchini ca muraPlini de mireasmă în a lor parfum.Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rarăCu - obloane mari în largile ferestre,Cu - odăi zidite-n galben lut de țară... Abonare la articolele scrise de ciprian antoche
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
murmurând a toamnă, hrănind galopul din copita mării și frunzele ce-au potcovit a iarnă. În ochi de ger și-adapă cerul norii înșeuând colinde-n zbor de fluturi, cristelniță, își sapă-n țarini zorii spălând de patimi umbrele din luturi. O iederă zvâcnește-n șoapta lunii strunind al stelelor răvășitor șirag, tăcerea-și trage-ncet un giulgi de funii acoperind lin cerul, cu degete de mag. Copita unui cerb lovește-n obraz apa descântec prins de sete pe buze de
A TOAMNĂ, A IARNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383583_a_384912]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TE SLOBOD UITARE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Te slobod uitare pe-un hrisov de tăcere prin slove de lut să te scurme pârâuri să-ți soarbă nisipul de pe chipul ce-ți piere pe iederi de vânt să te legeni desfrâuri. Te slobod uitare pe un pat de măceșe în volburi de iarbă să te strângă doar timpul șă-ți cânte
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
adică o Biserică unde nimic din ce este lumesc nu lipsește și aproape nimic din ce este ceresc să nu mai existe. Și totuși ascunse șanț și tainele și planurile Domnului. Poate că El tot își mai adună amforele de lut în care va turnă cândva și harul înălțător al cerului. • Conceptele de pseudo-religie, de pseudo-credinta, de pseudo-biserica devin din ce in ce mai mult realitate. Și pentru că sunt o realitate că oricare alta este greu să vezi și să înțelegi faptul că după mască
TEOLOGUMENA – DESPRE BISERICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383576_a_384905]