1,233 matches
-
de susurul dulce al undelor, se opreau pe marginea ei ca să se răcorească. Bradamanta, aruncând o ochire în juru-i pentru a se bucura de frumusețile locului, a văzut , la umbra unui copac, un cavaler ce părea chinuit de o mare mâhnire. Bradamanta s-a apropiat de el și l-a întrebat care era pricina supărării sale. Vai! Domnul meu,zise el, plâng o tânără și fermecătoare prietenă, logodnica mea, care mi-a fost răpită de un nemernic - un demon, mai bine
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la numărul captivilor, pe care acesta îi ținea într-un castel cu neputință de cucerit, ce se ridica în vârful unui munte. La auzul numelui lui Rogero, Brandaamanta a tresărit de o mare bucxurie , care s-a schimbat îndată în mâhnire atunci când a aflat că iubitul ei se afla în puterea unui vrăjitor. Sire cavaler, i-a spus ea, nu te lăsa pradă deznădejdei; ziua de astăzi poate fi pentru mine mai fericită decât îți închipui, dacă mă vei conduce numai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
glorie. La vederea Melissei, chipul Bradamantei s-a iluminat de bucurie și nădejdea a renăscut în ea. Melissa nu i-a ascuns nimic, ci i-a spus că Rogero se afla căzut în mrejele Acinei. Bradamanta a fost cuprinsă de mâhnire și de teamă; dar buna vrăjitoare a liniștit-o, i-a risipit îngrijorarea și i-a făgăduit că în câteva zile avea să-l aducă pe paladin la picioarele ei. Fata mea, îi spuse ea, dă-mi inelul pe care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în sfârșit ochii, el nu a mai văzut acea venerabilă arătare, ci pe preoteasa Melissa, care prin puterea inelului apărea acum sub adevărata-I înfățișare. Ea I-a vorbit de motivele care o făcuseră să-i vină în ajutor, despre mâhnirea și îngrijorarea Bradamantei, care nu mai ostenea căutându-l. ‘’ Frumoasa amazoană, zise ea, îți trimite acest inel, care este un antidot pentru orice vrajă. Ea ți-ar fi trimis și inima ei dacă aceasta ar fi avut mai multă putere
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
alte suferințe mă mai condamni? Haide! Sfârșește-ți opera! Dă-mă pradă unei fiare sălbatece sau oricarei alte fatalități ai ales pentru a pune capăt vieții mele. Îți voi fi recunoscătoare”. În cele din urmă, doborâtă de oboseală și de mâhnire, ea s-a întins pe nisip și a căzut într-un somn adânc, ca de moarte. Acum, înainte de a vă povesti ce s-a mai întâmplat, trebuie să vă spunem ce fel de loc era acela în care nefericita prințesă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece, deși un simțământ tainic îl îndemna să ia partea cavalerului. În cele din urmă, el a văzut cu mâhnire bâta grea căzând drept în creștetul cavalerului, care sub această lovitură s-a prăbușit la pământ și a rămas nemișcat. Dintr-un salt, uriașul a fost lângă el cu gând să-l trimită pe cealaltă lume și pentru aceasta i-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
grabă aș putea spune că nenorocul și jalea îmi sunt părinții. Tânără, bogată, modestă, fire liniștită totul părea să contribuie la a-mi croi o soartă fericită. Dar vai, astăzi mă văd săracă, umilită, nenorocită și sortită poate unor noi mâhniri. E un an de când tatăl meu dând de veste că va da un turnament la Bayonne, un mare număr de cavaleri, veniți din toate colțurile lumii, se strânseră la curtea noastră. Printre aceștia Zerbino, fiul regelui Scoției, victorios în toate
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece, deși un simțământ tainic îl îndemna să ia partea cavalerului. În cele din urmă, el a văzut cu mâhnire bâta grea căzând drept în creștetul cavalerului, care sub această lovitură s-a prăbușit la pământ și a rămas nemișcat. Dintr-un salt, uriașul a fost lângă el cu gând să-l trimită pe cealaltă lume și pentru aceasta i-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
grabă aș putea spune că nenorocul și jalea îmi sunt părinții. Tânără, bogată, modestă, fire liniștită totul părea să contribuie la a-mi croi o soartă fericită. Dar vai, astăzi mă văd săracă, umilită, nenorocită și sortită poate unor noi mâhniri. E un an de când tatăl meu dând de veste că va da un turnament la Bayonne, un mare număr de cavaleri, veniți din toate colțurile lumii, se strânseră la curtea noastră. Printre aceștia Zerbino, fiul regelui Scoției, victorios în toate
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
urmele paladinului,urme care-i călăuziră în pădurea unde copacii purtaseră săpate în scoarța lor numele Angelicăi și a lui Medor. Ei au observat cum toate aceste inscripții fuseseră șterse, grota sfărâmată și fântâna astupată. Dar uimirea și mai ales mâhnirea lor a atins culmea atunci când au dat peste cuirasa lui Roland trântită în iarbă și nu depatre de acesta, coiful său. Auzind un nechezat în pădure, Zebrino ți-a întors privirile în direcția de unde venea și l-a văzut pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Gânduri despletite Elena Marin Alexe Doamne, mă surprinde tăcerea tristeții de peste zi, când inima consternată își frânge fiorul nesupus. Dacă ai vorbi mai des cu mine, poate că mâhnirea ar da bir cu fugiții, lăsându-mi gândurile despletite pe umerii timpului. Până la ruga de seară lacrima surghiunită își plânge de milă, acoperită în diafanul pleoapelor, iar sufletul răvășit se alină la adăpost în palma Ta.
G?nduri despletite by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83367_a_84692]
-
țara. - Au murit doi oameni, îi spuse mama Olgăi vecinei ei, doamnei Lucreția. Când a aflat însă, la scurt timp, că unul dintre cei doi era chiar soțul ei, peste casa lor s-a așezat norul negru al necazurilor. Noianul mâhnirilor avea să planeze ca o pasăre venită din întunecimi, mulți ani în șir. Olga aproape că nici nu și-l mai amintea pe tatăl ei decât vag, ca într-un vis întâmplat demult, tare demult! Mama și-a crescut fata
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
rost să se mire? Acum începeau, tot mai mult, să se limpezească apele în legătură cu modul în care domnișoara Olga își împărțea grațiile. Iată, încă o confirmare! Își spuse în sinea sa. Vorbe nechemate care se voiau rostite erau încărcate de mâhnirile naivității sale. Casandrele aveau material din belșug pentru buletinele lor de știri... Alex împrumută pentru un moment, fizionomia unui om încercat de milă pentru bietul tânăr. Dar, dată fiind situația mai mult decât delicată în care se afla, nu o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe străzile orașului să-și grăbească pașii spre casă. I se părea că întreaga natură trăia tulburarea lui. Trase draperia grea, de catifea, pentru a se despărți de stihia de afară. Trezit la realitatea crudă, Alex încerca un soi de mâhnire, chiar de jenă față de el însuși, și-și reproșa că procedase ca un ușuratic, un naiv în relația cu Olga. Se confirma acum, cu prisosință, temerea sa de a nu fi prins în tentaculele de caracatiță ale farmecelor ei oferite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
face efort să pareze situația creată, dar intră în jocul lui și în cele din urmă, zise: - Peste două săptămâni vei avea răspunsul cerut, e bine? - Ce aș putea spune? Aștept! Făcură drumul spre casă cu chipurile umbrite de o mâhnire pe care fiecare dintre ei căuta să o ascundă cât mai bine. În seara aceea, Ina a adormit cu visele lui Alex care acum erau și ale ei. Îmbrățișa cu sufletul propunerea lui, dar îi trebuia un minimum de timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
însă că asta-i va răscoli întreaga făptură. Apariția întârziată a Olgăi produse o oarecare rumoare. Mirii făcură abstracție de cele știute și îi ieșiră totuși în cale, onorând prezența ei ca pe a unei prietene. Ea își mască abil mâhnirile ce o doborau, cerând scuze pentru întârziere. Fu condusă la masă, oferindu-i-se un loc în apropierea mirilor. * Nunta decurgea pe făgașul normalului. Invitații erau exuberanți, vinul bun și bucatele apetisante ajutându-i pe cei aflați sub zodia petrecerii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
politicianiști cu patru, cinci, șase locuințe; te întrebi ce vor fi făcând cu ele?), vile în țară și străinătate, mașini de lux, etc. Acum, vedem că politica este mijlocul cel mai sigur de îmbogățire, nu activitate economică.” Un amar, o mâhnire nemărginită se instalează în uimirea sa și face conexiunea cu o poezie inedită și primită de la un coleg de suferință în detenție, dar cu care a schimbat, în treacăt, câteva vorbe, doar de două- trei ori înainte de evenimentele din Decembrie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a se înfrupta din gustul pâinii de târg. Și după ce mi-am întemeiat propria familie, pâinea a continuat să fie un bun prețuit și respectat. De aceea risipa, disprețul față de pâine, întâlnite la fiecare pas, îmi provoacă un sentiment de mâhnire și de revoltă. Numai cine nu a muncit și nu știe câtă trudă și transpirație sunt încorporate în fiecare fărâmă de pâine poate să o arunce în pubelele pentru gunoi sau, pur și simplu, pe stradă. Cei care săvârșesc asemenea
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
pentru construcția literară. De ce blestemul veacurilor, de ce blestemul locului pe grafomania noastră juvenilă?”. Privind cu melancolie la „noblețea intelectuală” a apusenilor, autorul bovarizează patriotic în marginea frustrărilor periferice: „Noi cetim însă în trofeele lor triste și ne prinde o patriotică mîhnire!”, deplîngînd minoratul lingvistic la care inexistența unui „imperialism” politic (și, prin extensie, cultural) ne-a condamnat: „Pentru gînditorul adevărat care vrea să participe la viața intelectuală a secolului, limba lui diferită e, deci, un exil și o osîndă. Situația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constata în continuare că există azi multe, foarte multe asemenea „jurnaliste”, care nu auzit de deloc de Cehov și se întreabă, una pe alta, la care echipă de fotbal joacă pentru a-i lua un interviu. Și spre marea mea mâhnire, am văzut azi, în ziua în care poetul Adrian Păunescu a fost înmormântat cu onoruri militare, lângă poetul Mihai Eminescu, că gunoaiele literare nu au fost duse în totalitate de valuri, ci se mai ițesc rânjind, pe după colțuri, încercând să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
luat-o în cu totul altă direcție decât mersese înainte să îl vadă. Era tulburată și nu a întors capul, știa că o urmărește. A stat privind cum dispare printre trecători, realiza că greșise față de ea însă faptul era împlinit. Mâhnirea puse stăpânire pe el, a nedreptățit un om, exact cum se întâmplă adesea în viață, plătesc pentru greșelile altora numai sărmanii și nevinovații. După 10 ani se organizează întâlnirea de la terminarea liceului. A fost căutat însă nu s-a dus
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
e curent. În copilărie, cînd Marie era pedepsită sau dojenită de Jeanne, se ducea să se refugieze lîngă Milic. Acesta nu-și contrazicea niciodată nevasta, dar o punea pe fetiță să facă treburi mărunte care o făceau să-și uite mîhnirea. Milic cunoștea bine chipul Mariei, căci Îl avea În suflet. De aceea, de cum veni spre el, o puse să strîngă vechiul năvod pe care tocmai Îl reparase. Vorbi despre tot soiul de nimicuri și răspunse fără urmă de neîncredere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mare tristețe, mai spune îngerul după o lungă pauză. O porți cu tine dintotdeauna, te-ai născut cu această crestătură pe sufletul tău. N-ai găsit în viață ceva pe măsura tristeții tale, ceva pe care să-ți poți proiecta mâhnirea și s-o trăiești la adevărata ei intensitate, vreau să zic ceva care s-o merite. Te referi la iubire? Iubirea este o posibilitate, da, dar mai sunt și alte căi; atunci când iubirea nu este posibilă, și arareori este, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se schimbase. Parcă umbra chiliei Îi regenerase forțele. Omul acela creștea odată cu tenebrele. Privirea sa Își pierduse orice urmă din ipocrizia precedentă, revenind la natura ei Înghețată de torționar. Din instinct, poetul verifică dacă daga Îi era la Îndemână. — Cu mâhnire m-am plecat să Îți cer audiență, messer Alighieri, contravenind uzanțelor Bisericii și convingerilor mele personale, Începu inchizitorul. Cred că păstorul cel bun trebuie să urmărească oaia pierdută În noapte, chiar pe furtună și În pustie. Însă dacă oaia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de rumeguș. Restul după-amiezii trecu cu mare greutate. Yvars se simțea iar obosit și cu inima împovărată. Ar fi vrut să vorbească, dar nu avea nimic de spus, nici el, și nici ceilalți. Pe fețele lor tăcute se citea doar mâhnirea și un fel de îndărătnicie. Uneori se năștea în el cuvântul nenorocire, dar numai pentru o clipă, spre a pieri de îndată, ca o bășică de aer, care nici nu a apucat bine să ia ființă că s-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]