1,406 matches
-
beretei, Mages. În pantalonii mei de dril pescuiți din lada de donații și în puloverul strident, pestriț, din resturi de lână, eu mă simțeam mai prejos. Și pentru că fiul simțea atât de vizibil lipsa acelei piese vestimentare a breslei, mama - mândră de, cum zicea ea, „proaspătul ei academician“ - îi croise un halat alb ca zăpada din cearșafuri de pat care nu erau tocite decât la cap și la picioare. Astfel costumat mă văd în fotografiile din acea vreme. Mai clar decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmi dai puterea clarului de lună adâncită de-a lungul sângelui... Îmi amintesc cum m-ai privit atunci mi-ai furat vorbele rugătoare în care exista un pat de spital unde nebunii sunt obligați să poarte frunzele galbene ce trec mândre în alt anotimp... Așa, Doamne, vezi, despre toate zdrențele arse ce-au deschis cerul cu duhuri grăbite în cearcăne... M-am târât pe treptele hidoase ale întunericului și le-am parcurs ținându-mi liniștea în care delirul dintre noi dispăruse
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și parmezanul, am concluzionat eu. Simplu! (După care te coasem la loc și într-o lună de zile o să mergi pe jos trei kilometri pe zi!) Mama părea să absoarbă toate informațiile astea foarte calm. Trebuie să recunosc că eram mândră de ea. S-o lași mai moale cu usturoiul, mi-a zis ea. Și-așa e dificil s-o convingem pe Anna să mai treacă pe-acasă. Nu vrem s-o facem pe mica vampiroaică să creadă c-avem ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
picioarele în hățurile mesei ginecologice în timp ce niște oameni ciudați le examinează părțile intime. Bine, asta dacă nu-și doresc ei asta în mod special. Kate avea și ea programare la clinica de copii. Așa am plecat amândouă cu mașina. Eram mândră de mine. Fiecare zi în care reușeam să mă dau jos din pat și să funcționez era încă un miracol în miniatură. Viața și toate datoriile și responsabilitățile aferente începuseră din nou să se transforme într-o plăcere. Kate fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
toate femeile că tânjesc după el. Îmi organizasem plecarea, când Adam a apărut vesel de după colț, cu o tavă cu cafele și brioșe în brațe. Ticălosul! Fusesem matură și înțeleaptă fără să fi avut absolut nici un motiv. Eram așa de mândră de mine. Eram întristată, dar spiritualizată de greșelile pe care le făcusem, iar el se întorsese și stricase totul. Aura mea rozacee, introspectivă și pansivă se dusese pe apa sâmbetei. Ticălos egoist! Îmi venea să-i strig să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca să mă consoleze. Ceea ce mi se părea destul de cinstit. Poate că venise vremea să nu-l mai manipulez. Pe el și pe nimeni altcineva. Dar uneori chestia asta îmi venea instinctiv. Era ca respirația. Deși să nu credeți că eram mândră de asta. Am încercat să-i explic. Am crezut că nu mai vrei să vorbești cu mine după ce duminică seara, la telefon, am fost așa de irațională. —Chiar ai fost irațională, a fost el de acord. Însă mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la clauza asta, am spus indicându-i clauza care se referea la vânzarea apartamentului înainte de finalizarea plăților la ipotecă, ai să vezi că... M-am lansat într-o serie de explicații și de propuneri, presărată cu câțiva termeni juridici. Eram mândră de mine. Chiar păream să știu foarte bine ce vorbesc. În sufletul meu, speram că-l impresionasem pe James. Cu toate că ne despărțiserăm, pentru mine era important să-l fac să mă privească din perspectiva unei femei capabile, nu a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și trei, picură constant infime doze din gîndirea taoistă, hindusă, arabă. Rezultatul: oamenii rămîn cu senzația că li s-a dat acces la marea cultură. Evident că făpturi de zonă VIP cumpără un metru cub de Coelho și se simt mîndre. Dar ce e rău În asta? Nu-i nici literatură pornografică, nici de scandal, nici romanță, e cît de cît decentă, iar faptul că oamenii citesc acum mai degrabă așa ceva decît Barbara Cartland este mai Îmbucurător decît pare la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-mi spui, dar m-am gândit că trebuie să fie vreo doctoriță sau vreo avocată, ceva de genul ăsta, o femeie cu o meserie complicată, care presupune deșteptăciune. Nu ca mine. Dar mai ales o femeie al naibii de frumoasă și de mândră, înaltă, cu părul lung, poate chiar blondă, cu un trup ca la carte, pe deasupra și atât de deșteaptă încât să te lase liber sau să dea impresia că te lasă liber, pentru că altfel te-ai revolta imediat și te-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
peste sânii ei. Phoebe se simți împinsă pe perne. Îi simți degetele mângâindu-i interiorul coapsei. Capul i se învârtea. 13 noiembrie era doar peste șase săptămâni. Avea destule tablouri pentru o expoziție importantă? Tablouri de care era cu adevărat mândră? Valul de emoție o vlăguia și o amețea. Mintea ei era atât de ocupată cu diversele posibilități, încât i se păru cel mai simplu lucru din lume să-l lase pe Roddy să se întindă peste ea, cu kimonoul dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
repede poți alerga pe un covor gros cu pantofi cu tocuri de unsprezece centimetri și m-am oprit În fața biroului ei. — Am lăsat mașina În grija paznicului de la garaj și pe Madelaine În grija portarului tău, Miranda, am zis eu, mândră că reușisem să Îndeplinesc ambele misiuni fără a face praf mașina, câinele sau propria-mi persoană. — Și de ce ai făcut una ca asta? a mârâit ea și a ridicat privirea, pentru prima dată de când intrasem În birou, de pe revista Women
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lucru pentru că mi se păruse că o săptămână de plimbări cu limuzina și de Împachetat cadouri fusese prea obositoare. Mi-a venit să plâng, să Îl sun și să-i spun că nu numai nu mă supăr, dar că sunt mândră de el, de faptul că Îi păsa de copiii ăștia, că acceptase un asemenea loc de muncă. Am tastat „reply“ și eram pe punctul să scriu toate astea Într-un e-mail de răspuns, când mi-am auzit strigat numele. — Andrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
singura explicație pentru starea de extaz În care se afla În prezent. Încă mai puțin demnă de crezare era pretenția ei că Încă nu se culcase cu el („Două săptămâni și jumătate de Întâlniri la școală și nimic! Nu ești mândră de mine?“ă Când am Întrebat‑o de ce nu l‑am văzut deloc prin apartament, a zâmbit cu mândrie și mi‑a zis: — Nu a fost Încă invitat În apartament. O luăm ușurel. Stăteam exact la ieșirea din restaurant În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Alex l‑a Înhățat de braț și l‑a ridicat la verticală. — Afară. Acum. Altfel o să mă văd nevoit să te car chiar eu afară, a poruncit el, arborând o mină dură și foarte drăgălașă și, nu În mică măsură, mândră de propria persoană. Băiatul Ciudățoi și‑a zvârlit brațele În aer și a scos un chițăit. — Am plecat d’acia. Sună‑mă, Lily. Ai fost’ grozavă azi‑noapte. A pornit rapid spre ieșire, cu Alex pe urmele lui. — Mă frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
voie să... — Acum eu vorbesc! Și aveam de gând să‑ți spun că aș fi mai mult decât doritoare să te ajut să ajungi unde vrei să ajungi, acum că ai demonstrat că Îmi ești devotată. Ar trebui să fii mândră de tine, Ahn‑drea‑ah. Tocmai când simțeam că sunt pe cale să leșin din cauza lungimii și profunzimii și conținutului discursului ei - de bucurie sau de durere, nu eram prea sigură - ea a mers Încă mai departe. Cu un gest profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la noi Obținu un nou limbaj: Stau ca-n codru amândoi, Dar ei fac concubinaj. Aranjament luxos Cuplu-i aranjat perfect Așa lux e lucru rar: Soțul este subprefect, Iar soția... subprimar. Taxa sexului Dacă-ajungi la șaptezeci Și-ntâlnești o mândră jună, De-o vrea taxă să-ți impună, Ai reduceri...la cincizeci. Ghinion Aruncând soacra-ntr-un val, Se întoarse fericit... Un delfin nenorocit I-o aduse iar la mal! Puneți pofta-n cui Mi-a venit un drac în
ALEXEEV LOGHIN MARTIN by ALEXEEV LOGHIN MARTIN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83925_a_85250]
-
mătușa, Pe la băi, la munte, mare, Nu mai ține-nchisă ușa, ...Curte facă-i fiecare. Sufletistul Sunt un mare sufletist Dau cămașa de pe mine, Mai ales că nu rezist, Goală când o văd cum vine.G.L.U.P.I. Destinație Multe mândre jucăușe La ospețe invitate, Celor mici au fost mătușe, Pentru tată... doar păcate. Unei prostituate Desfrânata cea drăguță Imi provoacă o-ntrebare: Ori se trage din maimuță Ori păcatu-i... din născare! Păgânii Se ceartă turcii (cu islamul) Și văd că
ION CUZUIOC by ION CUZUIOC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83937_a_85262]
-
tăcut și pânditor. Deschid fereastra larg și mă las adulmecată de aerul rece, care parcă așteaptă ceva de la mine. Știu ce așteaptă. Răsuflu adânc, din rărunchi. La ce mi-a folosit nelipsita mea emoție interioară, de care eram atât de mândră și atât de convinsă că poate schimba lumea - dacă nu lumea toată, măcar lumea din jurul meu -, printr-o simplă atingere? îmi spuneam că va fi su ficient să ating lumea cu scrisul meu, cu gândurile mele, cu imaginația mea, ca să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lichid maroniu care se strecurau prin tre plăcile de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și în care își petrecea cu atâta voluptate diminețile, devenise o cloacă - murdară și dezagreabilă, ba chiar de-a dreptul grețoasă, precum vizuina unui monstru nevăzut. Păși pe vârfuri afară din bucătărie, trăgând indispusă ușa după ea, să nu mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un pahar de fiecare. Nu știu sigur de unde-s de loc, dar știu că sunt moldovean, zise omul cu ochii triști. Mai știu că toată viața am fost izolat și pribeag și că am făcut ochi într-un sat din mândra noastră Românie. Satul se cheamă Pleșa, Pleașa sau Pleșești! Părinții, români-sadea, români până în vârful unghiilor, români de-ai lui Ștefan cel Mare și Sfânt, erau, însă, de dincolo de Prut, din Moldova ailaltă, adică din teritoriul temporar înstrăinat. Mai știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rare”, ca și alte două asemenea), și scutindu-mă de sarcina prezentării, le Îmbrățișă și sărută pe amîndouă; - ai fi crezut că se cunosc de cînd lumea, era pentru ea sărbătoare, prilejul de-a-și arăta ascendența urbană (de care era mîndră În secret), față de musafirele venite de la țară (omițînd că Ana cea mică Își făcuse liceul la București), stare ce nu Îneca sinceritatea și bunăvoința de gazdă, caracteristic orientale. Un țel al ei romantic, Întîrziat de dulce visare a timpului. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
bădiță, Zise bietul Niță, Dă-mi a ta fetiță Să-mi fie soție. Mult mi-e dragă mie! Eu că ți-o voi da, Zise baciul Preda, Dacă vei ierna Colo-n munticel Singur, singurel, Până ce-om veni, Eu și mândra ta, Spre a mi te lua. Pe un pisc tăcut, De vânturi bătut, Șade singurel Tristul ciobănel, {EminescuOpX 186} Tot cătând spre văi Să vază pe-ai săi. Balada aceasta, dacă va fi existând întreagă, nu e cuprinsă nici în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mai mari în favoarea mezinei, care era idolul întregii familii. În societate nu doar că nu le plăcea să epateze, dar erau chiar exagerat de modeste. Nimeni nu le-ar fi putut reproșa trufia sau aroganța, însă toată lumea știa că sunt mândre și că își cunosc valoarea. Cea mai mare avea aptitudini muzicale, mijlocia era foarte talentată la pictură; dar de aceste calități aproape nimeni nu știuse nimic ani la rând, fiind descoperite de-abia în ultimul timp, absolut întâmplător. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
destinul ei nu este dintre cele obișnuite. Chipul îi e vesel, dar a suferit îngrozitor, nu-i așa? Suferința i-o trădează ochii, aceste două oscioare, aceste două puncte de sub ochi, de unde încep obrajii. E o față mândră, teribil de mândră și nu știu: o fi bună la suflet sau nu? Ah, de-ar fi bună! Totul ar fi salvat! — Dumneavoastră v-ați căsători cu o asemenea femeie? continuă Ganea, țintuindu-l cu privirea lui febrilă. — Nu mă pot căsători cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cine știe de ce, găsise cu cale să se împrietenească atât de bine cu domnișoarele Epancin, nu ar fi discutat cu ele despre fratele ei. Și ea era o femeie destul de mândră, avea un fel al ei de a se ține mândră, cu toate că înfiripase o prietenie în locul din care fratele ei mai că nu fusese alungat. Mai înainte, deși le cunoștea pe domnișoarele Epancin, se văzuse rar cu acestea. De altfel, nici acum nu se prea arăta în salon și intra, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]