1,426 matches
-
de undeva, se stabilise altundeva, făcea afaceri în altă parte, dar o să se mute și de-acolo sau îs pe picior de ducă, migrează mai ceva decât fondurile, era Turnul Babel în zi de hram la gura lor. Dar sunt mândră de mine... Cred că de-acum sunt în stare să traduc și scârțâitul dușumelei și țârâitul de la pisoar și plescăiturile diverse în nenumărate limbi. Oricum, după vizita de lucru la crama cu ștergare pe pereți și personal în bundițe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pulpa într-o mână, iar pâinea în cealaltă și așa alerga afară. Mă strigă bunicul, zâmbea către ceilalți și nimeni nu îndrăznea să-l rețină în asemenea momente.Uităte, Dumitru, la acest mânzuț, cât e de frumos! Și cât de mândră e și maică sa! -Bunicule îl pot mângâia? - întrebă Mitică. -Du-te și mângâie-l, să simtă că este iubit. Mitică îl atingea la început mai timid, apoi începuse să-l mângâie ușor pe păr ca să-l îmbrățișeze până la urmă de după
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
s-au săturat oamenii să se tot tocmească și plătesc mult și dintr-odată. Ia hai! (pleacă) Tabloul 4 (Luminiș de pădure. În fund, capătul unui lac, de unde va ieși Codârlic.) DĂNILĂ (stă așezat pe-o buturugă): Mândre locuri și mândre drumuri, nimic de zis! Când cobori, crezi că de-acu' te prăvălești în bârlogu' tartorului. Apoi când apuci a urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă iar vale, iar deal... Am lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în continuare: am să fac sex cu diferiți bărbați. Cu bărbați de toate felurile, dimensiunile și culorile. Sex de orice fel, de fapt. Se opri și se uită la Adriana. — Am de gând să curvăsăresc într-atât încât o să fii mândră de mine. Adriana se uită la ea și se întrebă dacă a auzit bine ce spusese prietena ei. Ajunse la concluzia că da, dar probabil n-a remarcat unde era ironia — această declarație era de neconceput. Spuse ceea ce spunea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu maică-mea sâmbătă și — făcu o pauză și inspiră adânc — el a spus că nu mă mai reține dacă îi spun când aș putea într-o seară săptămâna viitoare. Ieșim marți. A făcut deja rezervări. — Querida! Sunt atât de mândră de tine. Ai putea să scrii chiar tu rubrica! Adriana era extrem de mulțumită de cum evoluau lucrurile. Nu numai că asta spunea foarte multe despre priceperea și sfaturile ei, dar, din puținele lucruri pe care le știa despre Mackenzie, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
noștri, Sănducule, cui lași tu Tămâioasa, unde găsești tu cârciumă pe lumea ailaltă? Sandu varsă sucul și cere un tirbușon. Dacă beau, să beau destul, dacă mor să mor sătul!!! 30.05.2009 Parabolica Când eram În vremea mea, șapte mândre mă ținea, șapte mândre din trei sate și mi le iubeam pe toaaaate... Lăutăreștile de fiecare zi răsar din cele două boxe, iar mușterii cârciumii discută despre furtuna teribilă care a lovit tam-nisam localitatea. Îngândurat, Sandu Șpriț a oftat ce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tu Tămâioasa, unde găsești tu cârciumă pe lumea ailaltă? Sandu varsă sucul și cere un tirbușon. Dacă beau, să beau destul, dacă mor să mor sătul!!! 30.05.2009 Parabolica Când eram În vremea mea, șapte mândre mă ținea, șapte mândre din trei sate și mi le iubeam pe toaaaate... Lăutăreștile de fiecare zi răsar din cele două boxe, iar mușterii cârciumii discută despre furtuna teribilă care a lovit tam-nisam localitatea. Îngândurat, Sandu Șpriț a oftat ce a oftat, apoi a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
alte vremuri când te duceai cu ea la restaurant și plecai mangă, da’ nici pe fruntea ta n-o pun. Pun cincizeci de mii dacă Îmi cânți, ca bonus, pușca și cureaua lată, ce bărbat eram odată! Că eram! Șapte mândre-n șapte sate și mi le iubeam pe toate! Ele știau?, Întreabă Gicu zâmbind. Violonistul Își scârțâie instrumentul aproape de urechile lui Sandu, ceea ce duce la revolta rapidă a acestuia. Pușca și urechea spartă, du-te, domnule, de aici, vrei să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
niște șorici și să pui carne la borcan. Când vin de la plajă Îți Împing o vizită. Mă ling pe degete când iese carnea din untură, ca la mama acasă... O viață avem și trebuie trăită! Voi cu porcu’, eu cu mândra... Gore se Înfige În ibricul cu vin și umple cupele cu o dexteritate demnă de invidiat. Mai aruncă și un ochi pe fereastră și ridică din umeri, a pagubă. Vântul spulberă frunzele, iar picăturile de ploaie bat darabana cu o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și trage afară o tavă de copt acoperită cu niște buburuze micuțe negre. Mazărea mea fină. Am uitat complet de ea. — Astea ce mai sunt ? zice siderat. Căcăreze de iepure ? — E mazăre fină, îi răspund. Îmi ard obrajii, dar ridic mândră din bărbie, încercând să-mi recuperez demnitatea pierdută. Le-am pus în ulei de măsline și le-am pus în cuptor ca să se... topească. Nathaniel se uită la mine ca la nebuni. — Să se topească ? — Să se înmoaie, mă corectez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o clipă la toate felurile de mâncare pe care le-am pregătit, și care sunt gata să intre în scenă. La sosul meu, care încă mai fierbe încetișor pe foc. La garniturile mele din felii de lămâie. Eram atât de mândră de tot. Asta e, n-am ce face. Plătica pare foarte îndurerată de propria ei soartă, dar îmi pun un fileu pe o farfurie și îmi torn un pahar de vin. Mă așez la masă, îmi tai o bucată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gata să ți se rupă în mâini. Miroase atât de bine că îmi lasă gura apă. — Spune-mi că asta nu înseamnă nimic, zice Iris, strângându-mă de braț. Tu ai făcut-o, scumpa mea. Și ar trebui să fii mândră de tine. Nu sunt în stare să-i răspund. Țin franzela caldă în mâini și simt că mi se pune un nod în gât. Eu am făcut pâinea asta. Eu am făcut-o. Eu, Samantha Sweeting, care nu eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
situații. Nathaniel se sprijină de balustradă, cu degetele mari în buzunare, și privește scândurile de lemn ale podului. — Și... unde-ți sunt prietenii ? — Nu știu. S-au dus. Și nu sunt prietenii mei. I-am dat una lui Guy, adaug mândră. Nathaniel își dă capul pe spate și râde. — Deci te-au concediat. — Eu i-am concediat pe ei, îl corectez. — Chiar așa ? spune Nathaniel mirat. Întinde mâna, dar nu i-o iau. Dincolo de toată bucuria mea, sunt încă afectată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iau un taxi. Șoferul se miră grozav, văzând doi câștigători. În fața blocului s-au adunat copii. − Haideți să ne ajutați! strigă Lucy. Și copiii cară cei doi saci de mâncare pentru câini până la ușa fetelor, iar Shelley și Lucy vin mândre cu câinii, diplomele și cupele. Barbie rămâne cu gura căscată: − Ce-i asta?!? Unde ați fost?!? Ce ați făcut?!? − Ura!!! Am câștigat!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
nesațul. O lună ca să ajung la Teheran, trei luni ca să scap de acolo și, pe străzile lui, câteva scurte zile toropite, aproape deloc timp ca să simt, să ating sau să Întrezăresc. Prea multe imagini mă chemau Încă spre tărâmul interzis: mândra mea trândăvie de fumător de kalyan, tronând În fumul scos de jeratic și de narghilele, mâna mea Închizându-se iarăși asupra celei a lui Șirin, momentul unei făgăduieli, buzele mele pe sânii oferiți cast de mama mea de-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
uriașe de...ăăă, ei, bine... chestii. Pantofi, ghete, tricouri, reviste... un coșuleț de cadou de la Body Shop care era la reduceri... un curs de italiană de la Linguaphone pe care trebuie neapărat să‑l încep... o chestie pentru saună facială... Și, mândre nevoie‑mare pe masa de toaletă, o mască de scrimă și o floretă pe care le‑am cumpărat ieri. De la un magazin de caritate, cu numai patruzeci de lire! Ridic floreta și fandez spre reflexia mea din oglindă, așa ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la Gifts and Goodies ăsta din colț sunt un best‑seller! — Nu mă mir deloc! zic. Ramele tale sunt cel mai frumos articol pe care îl au de vânzare acolo. De departe. O înlănțui cu brațele. Suze, sunt atât de mândră de tine. Întotdeauna am știut că o să fii vedetă. — Ei, n‑aș fi făcut asta niciodată dacă n‑ai fi fost tu! Nu? Tu m‑ai făcut să mă apuc de rame... Brusc, pare că mai are puțin și‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mea acum! E incredibil! OK, nu e chiar imaculată, dar e mult mai bine decât înainte. Bag repede câteva chestii uitate sub cuvertură, aranjez câteva perne deasupra și mă dau un pas înapoi. Mă uit în jur cu căldură și mândră de mine. Niciodată camera mea n‑a arătat atât de bine. Și Suze are dreptate; chiar mă simt altfel, altcumva. Poate chiar e ceva cu feng shui‑ul ăsta, până la urmă. Poate ăsta e momentul de cotitură din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să plângi Pentru fericirea aceasta, Mamă. Trupul meu, dezghiocat din taină Este numai al tău. Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr și mi se strâng cuminți lângă claviculă. Ce bine e ! Neînțelesele peregrinări și cuvintele. Ucenicii de care ești mândră și care te sperie. Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind, Toate‐ s în urmă. Liniștită de suferință‐nțeleasă Mă ții în brațe și pe furiș Mă legeni ușor. Leagănă‐mă, mamă. Trei zile numai sunt lăsat să m‐odihnesc În moarte și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
creangă farmă - Singuratece izvoare fac cu valurile larmă. Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară? Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. Șapte ani de când plecat-ai, sburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete! Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț Și cercând ca să adune într-un cârd bobocii mulți. {EminescuOpI 84} - " Bună vreme, măi băiete! " - " Mulțămim, voinic străin! " - " Cum te chiamă, măi copile? " - " Ca pe tată-meu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
făclii de moarte, cîntare-ntunecată? Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort! Și azi el se avântă pe calul său arab Și drumul, ca săgeții, îi da peste pustie, Care sub luna plină lucește argintie - El vede de departe pe mândra lui Marie Și vîntu-n codri sună cu glas duios și slab. În părul ei de aur rubine-nflăcărate Și-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări - S-ajung curând în cale, s-alătură călări, Și unul înspre altul se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
S-apar-o zână liniștită Cu ochii mari, cu umeri goi? {EminescuOpI 229} Ah! acum crengile le-ndoaie Mânuțe albe de omăt, O față dulce și bălaie, Un trup înalt și mlădiet. Un arc de aur pe-al ei umăr, Ea trece mândră la vânat Și peste frunze fără număr Abia o urmă a lăsat. {EminescuOpI 230} DIN NOAPTEA.. Din noaptea vecinicei uitări În care toate curg, A vieții noastre desmierdări Și raze din amurg, De unde nu mai străbătu Nimic din ce-au
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
când îi poate vedea, cine îi ia de Crăciun și dacă are voie să-și aducă târfa la reprezentațiile lor sportive. Mi se pare cam mult pentru mine și nu știu dacă voi face față. Daisy, ar trebui să fii mândră de tine. Eu mă aflu încă în stadiul al patrulea, cel al Depresiei. Doctorul s-a oferit să-mi prescrie niște pilule, însă nici nu vreau să aud. Sunt condamnată pe viață dacă ajung să depind de pastile pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acum îi e prea rușine să mai deschidă gura. — Știi cine o să-ți fie colegă de cameră? întreabă Daisy. Nu, nu venise când m-am dus eu prima oară în cameră, așa că am ocupat cel mai bun pat, zic eu mândră. Reguli de internat, cum bine zicea un prieten. — Sper să nu facă mizerie în baie, zice Daisy și face o mutră bosumflată. Camerele noastre au baie comună. Daisy s-a supărat întotdeauna când a găsit păr în chiuvetă sau pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ești udă?, mă întreba el parșiv, de aia!, răspundeam neputincioasă, pe atunci nu puteam comanda inimii mele. Ca acum. Lui i se aprindeau ochii ăia demonici, pe care îi are și astăzi, se făceau din albaștri-negri, eu eram udă toată. Mândro, ce țâțe ai!, mărimea XX!!!, șoptea la urechea mea. După ce-am intrat la facultate, le-a cunoscut el mai bine, că l-am înnebunit cu țâțele mele. Câte poezii știi? Păi, n-am numărat. Când știi poezii care, însumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]