3,239 matches
-
că toată noaptea l-a durut mijlocul, ea o ținea lanț cu purcelul. ― Măi muierea dracului, dar cum era să aduc eu cogemite porcul? În spate? strigă Ignat. Că doar porcul nu merge ca omul ori ca boul, să-l mâi dinapoi! ― D-apoi alții cum au luat, bărbate?... Și încă oameni care au tăiat câte doi porci de Crăciun, nu ca noi de ni l-a mâncat perceptorul, mînca-1-ar șerpii și pe el să-l mănînce! Doar îmi spuse aseară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
suprafața obiectului. ― Respingere electrostatică. De-aia nu e praf. Nasol. Nu prea e vânt pe-aici; grosimea stratului de praf ne-ar fi dat o indicație despre cât timp a funcționat mașina. Pare portabilă. Își puse aparatul la loc. ― Ai mâi găsit ceva? Kane și Lambert negară scuturând din cap. ― Numai pereți în formă de coaste... și praf, zise Kane. ― Vreo deschidere spre o altă secțiune a navei? Alte găuri în sol? (Cei doi parteneri răspunseră din nou negativ.) Așadar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului călare pe râuri. Butoaie de benzină arzând în alimentare. Arhive de filme în flăcări. Vânzători necrozați, lăptărese cu zona zoster. Populații în cârje, mase cu timpanele sparte. Goarnele la putere. Virusuri sub drapele. Catedrale-n ruină, cardinali în albastru, schelete peste tot. Boli de inimă la mobilizare. Cancerul ca singură sursă de energie. Fluvii evaporate și Moartea, steaua necruțătoare, trecând prin sabie până și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o societate liberă. Toată Timișoara zbiară un singur lucru. LIBERTATE! Miercuri, 20 decembrie, muncitorii ocupă toate spațiile deschise din jurul fabricilor. Au loc noi negocieri, oficialii Încearcă cu disperare să-i convingă să se Întoarcă la lucru. Fără succes. Spre prînz, mase de manifestanți inundă străzile Timișoarei. Încercările de represiune sînt palide. Armata nu are ordine clare pentru a acționa Împotriva civililor care protestează - șeful Statului- Major a recunoscut că manifestanții sînt În cea mai mare parte muncitori. Atitudinea non-combativă a soldaților
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
corp al sportivului, cerut și tipul de selecție al jocului (minte, umeri, picioare, spate, plămâni, mâini, ritm, voință, ambiție). Tipul de probă ales depinde: -de împrejurări naturale, -de antrenor, -de noroc, -de sportiv, -de relația cu publicul, -depinde de mijloacele mas media. Morfologia socială a corpului uman poate explica doar egalitatea selecției sportivilor de aceeași vârstă, într-un spațiu dat, la un moment dat, între mijlocul social extern și acela intern: -prin apariția unui nou mijloc social mas media, precum este
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
-depinde de mijloacele mas media. Morfologia socială a corpului uman poate explica doar egalitatea selecției sportivilor de aceeași vârstă, într-un spațiu dat, la un moment dat, între mijlocul social extern și acela intern: -prin apariția unui nou mijloc social mas media, precum este transmiterea Olimpiadelor, în secolul al XXI-lea, -prin apariția unui nou mod de experiență fizică, în care feminitatea își afirmă sistematic substratul metafizic, substituit de substratul fizic și (jocul de rugby) social, -prin dezvoltarea culturii nutriționale, -prin
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
organizare sportivă rămâne copiat după acela al ierarhiei militare multe dintre succesele sportive devin o graniță a dezvoltării corporale; instrumentele sportive sunt o parte din acele din succesele tehnicii militare. Globalizare sportivă și aceea militară seamănă mult, ambele folosesc elementele mas media: Industrializarea războiului și competiția geopolitică au determinat globalizarea fără precedent a conflictelor și rivalității pe plan militar, similar și pe plan sportiv. Geopolitica și imperialismul marilor puteri, în evoluția sistemelor de alianțe internaționale și a structurilor de securitate internațională
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
niște țoale cu care și-au făcut culcuș în fânul din iesle... Gândiți-vă că până pe la miezul nopții n-am mișcat nici dintr-un deget! Pănă la urmă, nemții s-au încălzit în culcușul lor și au început să mâie porcii la jâr. Scara era la noi, dar pe unde să cobori? Unul din cei doi observatori a dibuit o spărtură sub streașină. Cu mare băgare de seamă, am lăsat scara... restul trebii a fost o joacă. Am coborât ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
progresului ca „l’ălan vers le pire“. Și nu pricep ce rău facem, noi, ăștia câțiva, cei neangajați în furtunoasele echipe de zgomote ale apdatării, agiornării și antilocalismului rabiat de fobia la tradiție. Sigur, suntem oarecum agasanți, ca rădăcinile ră mase sub asfaltul trotuarului după tăierea copacilor: stricăm oleacă simetria, stânjenim mersul fițos, uneori, mai ales în amurg, tocurile modernismului se mai împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca un disperat cu brațele apa sub mine, pe urmă eram nevoit să mă scol în picioare. Și, dacă nu atingeam fundul mării, mă speriam. Eram fericit, totuși, să mă bălăcesc și să stau apoi pe plajă la soare. După ce mâneam, la prânz, mă duceam din nou. Uneori, mă culcam pe nisip. Sau mă afundam, iarăși, în povestea lui Schliemann, "diletantul" care lăsase negustoria pentru a se amesteca în arheologie, "farseurul", "căutătorul de comori", "inconștientul" care se baza orbește pe fiecare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mele, cam oscilante, despre "barbarie" e un amestec de utopie și bravadă. La Costinești, mergeam fără nimic în picioare ți, cât rămâneam la mare, nu îmbrăcam altceva decât pantaloni scurți și, eventual, un pulover subțire, seara, dacă se făcea răcoare, mâneam într-o curte țărănească, printre găini care dădeau târcoale mesei așteptând fărâmituri, scoteam apă din puț cu o găleată de tablă, dormeam într-o cameră cu lut pe jos. Erau vacanțe pline de soare, lipsite de pretenții, care mă spălau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
timp ți-am adresat (acolo la Universitate). Ieri chiar a fost vorba de tine, că de atîte săptămâni ai plecat, fără să ne fi înștiințat până acum, și că, dacă vei scrie, apoi numai ca să ți se trimeată bani. Tata mâne trebuie să fie la Botoșani, // unde; aproape de 6 săptămâni mă aflu împreună cu Iorgu, care a fost foarte bolnav și încă este. Toate aceste le vei afla mai cu deamănuntul din epistola care, dacă nu ai primit-o deja, o vei
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
blândă. Datorită unei „babici” gospodine, care păstra și cheia și punga, casa lui Alexandru Coca era totuși casă de om gospodar. Când Coca al ei sosea pe două cărări, babica îi ieșea înainte cu o vărguță de alun ca să-l mâie pe cea bună ; altminteri omul avea nărav să se oprească și, după o deliberare scurtă, o alegea din nou pe cea care îl scotea la crâșmă. Chiar și așa Coca se oprea ca să explice babicii că el s-a îmbătat
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
alimentelor mi le procuram singur din pădure: ciuperci, pe care le frigeam pe jar, zmeură, afine, mure, alune. Câteodată, găseam în scorburile copacilor, după ce vâram în ele frunze umede scoase din foc, ca să împrăștie fum, și miere de viespi. Mai mâneam și "glojdani", niște plante dulci-acrișoare, mai înalte de obicei decât iarba, mere pădurețe și cartofi furați din câmp, copți în cenușă fierbinte. De la "palat", mai făceam o sută de pași până în dreptul cimitirului de pe Delături. Acolo, după ce depășea ultima casă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unii, mai slabi de înger, se speriau. Învățasem, de asemenea, cum să arunc cuțitul la distanță, ca indienii, înfigîndu-l într-un copac, și eram încîntat de câte ori găseam pe cineva care să-mi admire îndemînarea. În anul marii secete, în 1946, mâneam la cantina "Casei studenților". Nu primisem cartelă, din pricina unor neînțelegeri, și, împreună cu un grup de studenți, de la diverse facultăți, am pus la cale o stratagemă de a obține bonuri, pe sub mână. Misiunea mea, în cadrul acelui grup, era una de descurajare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pot gândi decât cu un amestec de melancolie, uimire și recunoștință. Căci, fără ei, adolescența mea ar fi rămas teribil de fadă. Niciodată n-am mai fost capabil de o asemenea libertate, de atâta uitare de sine. Veneam de la liceu, mâneam în grabă ce-mi dădea servitoarea la bucătărie, după aceea fugeam imediat la bibliotecă. Restituiam cărțile citite și luam altă provizie. Întors acasă, mă închideam în cameră și mă așterneam pe lectură. Dacă promisiunile unui titlu nu se confirmau, luam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că puteam să încep o corespondență. "Unchiul George" a închis la loc ușa fără să-mi dea scrisoarea pe care, probabil, a aruncat-o. În acea vreme, mă învîrteam pe la marginile civilizației. Patru ani, mâncasem în cantine de internat. Acum, mâneam pe pervazul unei ferestre de bucătărie. Seara, auzeam din sufragerie zgomote de veselă, rumoare și ordine date servitoarei. Duminica la prânz, când "unchiul George" avea oaspeți, auzeam și râsete. De intrat, însă, n-am intrat niciodată în sufragerie ca să mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un moment dat, mătușa Terica i-a cerut servitoarei să pună masa. Tata s-a ridicat de pe scaun, a zis "mulțumesc, noi mergem în oraș" și m-a dus la un restaurant. Nu știu dacă îi spusesem vreodată că eu mâneam exclusiv la bucătărie. Și de ce i-aș fi spus? Mi se părea normal. Dar, probabil, tata vedea lucrurile altfel. A evitat orice comentariu asupra acestei chestiuni, dar cred că pe parcursul plimbării pe care am făcut-o împreună, în Cișmigiu, după ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să tră iești un ciudat solipsism în doi care te face să spui: în tot universul nu există decât două ființe care fac cu adevărat dragoste: eu și iubita mea. Nabokov la Brașov Acum vreo câteva zile umblam grăbit, cu mâi nile-n buzuna rele canadienei, printr-un peisaj in dus trial, trist de-ți venea să plângi, pe undeva pe la Timpuri Noi. Era foarte frig, deși soare, abia se ridicase bruma dimineții de noiembrie. Mă gân deam la tot felul de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ea? Până la urmă ne-am așezat la coadă la bilete, fără s-o scăpăm din ochi și fără să-ncetăm comentariile ca din Povestea poveștilor. Când, îl auzim pe unul, un tip destul de jegos care stătea și el la coadă, mân când semințe, înaintea noastră: „E bună parașuta asta, nu? V-ar place și vouă, ciutanilor... Da’ ascul tați-mă pe mine, c-am fumat destule ca ea: cât o vedeți de futeșă, să știți că e pe undeva un bărbat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vedea măcar și o singură dată pe plajă, sorindu-se goală și visătoare pe încâlceala de stabilopozi, căci nu-mi imaginam, ci știam că, în umbra fiecărei camere de hotel, noaptea târziu, fiecare bărbat își speria de moarte femeia, fră mân tând-o și pă trunzând-o nu cu oboseala din cu plurile stabile („scuză-mă, te-am lovit?... nu te zgârii cu barba?...“), ci cu o ferocitate disperată, pe care nici măcar la-nceputul legăturii lor n-o avusese și nici nu o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fi privit ca pe un mijloc de acaparare a puterii supreme..." Ideea redeveni confuză și în minutele care urmară fu clar că celulele își pierdeau unitatea și personalitatea. Ici, colo, probabil mai rezistau mici grupuri de celule care funcționau haotic, mase de neuroni, care formulau imaginea proprie a morții iminente. În cele din urmă, captă un ultim gând coerent: "...am descoperit baza galactică și am vizitat universul... m-am întors și am supervizat construcția Mașinii jocurilor ― căci numai un computer ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fi privit ca pe un mijloc de acaparare a puterii supreme..." Ideea redeveni confuză și în minutele care urmară fu clar că celulele își pierdeau unitatea și personalitatea. Ici, colo, probabil mai rezistau mici grupuri de celule care funcționau haotic, mase de neuroni, care formulau imaginea proprie a morții iminente. În cele din urmă, captă un ultim gând coerent: "...am descoperit baza galactică și am vizitat universul... m-am întors și am supervizat construcția Mașinii jocurilor ― căci numai un computer ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Să-ți întinzi o aripioară Să mă duc și eu la țară. Frunzuliță cimbrișor, Bate murgul din picior Să-i pui șaua binișor Să mă duc unde mi-i dor. Că murgul trage la popas, Eu a sară Unde - am mas, Murgu trage la grăunțe Și voinicul la mândruță. 14 Frunză verde stuf de baltă, Lasă vântul să mă bată Și soarele să mă ardă, Că nu-i puiul să mă vadă, Să mă vadă și să-mi creadă. Cu ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sară nu-i de noi. Nu veni nici mâne sară Că doarme dușmanu - afară, Ci vino tu miercuri noapte Că dușmanii dorm pe moarte, 176 {EminescuOpVI 177} {EminescuOpVI 178} {EminescuOpVI 179} Și vino tu mâne sară Că pe Toma-l mân la moară, Dracului mai să-l omoară, Și mi-i patul în cămară. De-i pofti l-oi scoate - afară La cea umbră de cămară. Numa, bădișor frumos, Nu veni pe la fântână Că se vede urma-n tină, Nici măi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]