1,089 matches
-
o sută șaizeci și am învins patru sute de dușmani! strigă Antonius ridicând gladius-ul. Dacă asta e ultima bătălie înainte să devin paznic de graniță, vreau ca victoria mea și a soldaților mei să fie deplină! Șaptesprezece soldați veniră lângă el, mânjiți de sânge, răniți, invincibili. Suntem alături de tine! Antonius se îndrepta deja spre pădure, sărind peste morți și răniți. Părea că nu atinge pământul; alerga atât de repede, încât în scurt timp se îndepărtă de cei care îl urmau. — Antonius, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era copleșit. Titus înainta ca o furie; doborî doi quazi și îi strigă lui Antonius să se retragă spre stânga, apoi înaintă și, dintr-o lovitură, tăie capul altui quad, care se pregătea să-l lovească pe Antonius cu securea. Mânjit de sângele quadului decapitat, fără să fie însă rănit, Antonius se îndreptă spre stânga semicercului. El și bărbatul care îi salvase viața continuară să lupte împreună. În clipa aceea, în cealaltă parte a luminișului, veni în zbor o rață singuratică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cum anume? Și senatorii... pretorienii... m-au ales pe mine acum, când Galba nu mai e! M-au ales pe mine, nu-i așa? Era fericit. — Da, m-au ales... Acum sunt împărat și la Roma... - râdea, dând din mâinile mânjite de sos. Cu toții știu că eu sunt imperator-ul ales de legiuni, iar acum am fost ales și la Roma... Știu că Valens și Caecina vin cu șaptezeci de mii de oameni... Se tem de mine! Ridică ochii spre tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l nimeri în plin. Sosul și sturzii se împrăștiară peste tot. — Ucideți-l! bâigui Vitellius, agățându-se de cei care îl ajutau să se ridice. Listarius nu-l ajută. Se uita impasibil la imperator-ul care se clătina, cu tunica mânjită de sos și doi sturzi pe umăr; de pe față i se prelingeau picături de grăsime. — Ucideți-l! Vitellius îi lăsă pe ceilalți să-l ducă spre tricliniu. — E fratele meu. Antonius lovi pumnalul pe care un soldat voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Skorpius. — Nu te apropia, rețiarule! strigă Skorpius. De când unul dintre ai noștri e de partea secutor-ilor? — Orpheus îi cere ajutorul lui Marcus pentru că e laș! râse Flamma, privind în jur. În arenă, medicului nostru îi e teamă să nu-și mânjească mâinile cu sânge - de asta nu ucide. Dacă ar fi ucis, acum tu ai fi mort, replică Marcus. Ceilalți gladiatori se strângeau în jurul lor. — Ai uitat de prima voastră luptă, la Cremona? Numai lașii nu ucid. Flamma se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Flavienii răspundeau la fel. Soldații luptau pe Câmpul lui Marte, pe câmpia ce se întindea între Tibru și Capitolium... Poporul aclama lupta sângeroasă ca și cum s-ar fi aflat în arenă, strigând și aplaudând. Mulțimea se unduia, urmărind masacrul. Oamenii își mânjeau încălțările de sânge, săreau peste leșuri, arătându-le urmăritorilor locurile unde se ascundeau cei pe care-i căutau, ca să-i vadă pe aceștia cum erau uciși în taverne, la terme, în lupanare... Peste tot curgea sânge, peste tot domnea confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de puțin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al unei zeițe sau al unei cadre decât al unei indiene. Harold se bărbierea în oglinda cu picior de pe măsuța lui. Văd și acum scene: ceștile cu ceai, pijamaua lui mauve mânjită cu cremă de ghete (a bătut sângeros pe boy pentru întîmplarea aceasta, deși o murdărise chiar el, când se întorsese într-o noapte beat de la balul Y.M.C.A.), niște gologani de nichel pe patul desfăcut și eu încercînd zadarnic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nenorocul, îl întrerupse calmă Maria. De când mă cunosc, mă urmărește nenorocul. Cum îi spuneam și Maestrului... Tăcu, pălind brusc. În prag, cu uniforma de general atîrnîndu-i până aproape de genunchi, dar cu mânecile mult sumese și părând prea scurte, cu fața mânjită de praf și funingine, o asculta Iconaru. Din câțiva pași, Ieronim fu lângă el și-i cuprinse umărul cu brațul. - El este Iconaru Vladimir, de care tocmai mă pregăteam să vă vorbesc. L-am întîlnit alaltăieri pe stradă, ducea un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile statului major, mînjite cu noroi și acoperite cu crengi, iar printre tancuri și mașini se vedea un lung șir de brancardieri care duceau răniții pe tărgi la poalele dealului, unde-i urcau În ambulanțe. Catîrii Încărcați cu saci de pîine și butoaie vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dat de nu'ș care primar de sector din București, în anul 2002, să se văruiască zidurile din Piața Universității: "Istoria nu să scrie pă pereți!" Ordinul ăsta ar fi sunat, în timpul evenimentelor de la sfîrșit de an '89, altfel: "NU MÎNJIȚI ZIDURILE CU SÎNGE, TOVARĂȘI!". În faza Șoitu, "organele" se mai mulțumeau cu adeziuni formale. Pasăre, adjunctul, te dojenea că n-ai destul entuziasm pentru tezele de la Ceaușescu cetire ("Cum? Socialismul e o tragedie? Nașterea a fost grea, dar de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îi implică și pe lăcuitorii fugiți din Belcești, documentul menționând că numărul acestora ar fi fost de 16, dar, de fapt, sunt enumerate numele a 40 de persoane, care s-ar fi stabilit la Borșa, Cotnari, Dădești, Hârlău, Hoisești, Iași, Mânjești, Miclăușeni, Onești, Podu Iloaiei, Poleni, Ruginoasa, Sârca, Ștefănești sau Târgu Frumos; despre alții însă nu se știa unde au plecat<footnote Ibidem, f. 40v-41r. footnote>. O evoluție cu totul diferită, sub raport demografic, a avut satul Ulmi, care în 1803
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
o minge imaginară; copilul e gol, un corp rotunjit de carnea albă, se apropie neștiutor de tatăl său, care e În apă; acesta Îl Împinge ușor afară, fără să vrea Îl scapă din mână; atunci când Îl prinde din nou, Îl mânjește cu lut În joacă, Îngânând o muzică lentă pe acest vers „Tu ești dulce și nu știi nimic“; copilul nu se lasă păcălit, vine spre el tot mai spre adânc, Încrezător ca orice copil În mâna fermă a tatălui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și creditele lor, nici prin industria lor. Numai noi le mai rezistăm. Și, pentru că n-au izbutit să ne doboare altfel, iată-i apărătorii țăranilor împotriva noastră, ei care n-au trecut bariera orașelor lor de frică să nu-și mânjească ghetele. Vor să împartă pământurile noastre țăranilor, dar nu se gândesc să împartă cu nimeni beneficiile fabricilor și băncilor lor. În fond vor să decapiteze pe țărani, omorîndu-ne pe noi, căci turma țărănească fără păstori va fi pe urmă complet
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ieșeau, ca la moară. In a treia odaie erau câțiva oameni tăcuți, cu capetele goale. Aici se plimbase adineaori Miron Iuga, cu mâinile la spate. Acuma zăcea întins, cu mâinile pe piept, pe canapeaua dintre două ferestre. Hainele îi erau mânjite de pământ, iar pe față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fotografie în culori de pe masă și o puse lângă pelicula în alb și negru din care găvanele iradiau, negre. Fii atentă aici : Sein și Dasein. Arătă spre radiografii : Sein. Apoi spre poza colorată : Dasein. Ființa căzută în timp, în lume, mânjită de frânturile de lumină. Smulse o peliculă de pe ecran și și-o puse pe piept. — ăsta e miezul, ființa. Noi suntem niște scoici alcătuite de-a-ndoaselea. Miezul moale îl purtăm ca pe un înveliș, iar ceea ce e puternic, calcarul, visul, e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se ținea liturghia neagră. Puteai să adori sau să hulești, după plac. Numai că erai silit să adori pe cine nu trebuia și să hulești pe cine nu merita. Trebuia să-l adori pe Satana, să te prosternezi în fața demonilor mânjiți cu sânge de animal și înzăuați cu podoabe drăcești. Liturghia se prefăcea, ca și obiectele de cult, într-un șir de scârnăvii, de obscenități pe care iluminații întunericului le psalmodiau pe nas. Iar noi eram nevoiți să repetăm, bătând mătănii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orbului o găsiră. Îl lăsă să și le treacă încet peste fruntea, obrajii și buzele ei. — Ești frumoasă, zise. Ea zâmbi, încurcată, și-și potrivi șuvițele negre pe după urechi. Apoi tăie mititeii în bucăți mici, la fel și pâinea, le mânji cu muștar și, înainte de a apropia de flăcău farfuria garnisită așa, luă pentru sine o bucată și o înfulecă. — De ce nu mă dădăcești și pe mine așa ? întrebă, mieros, Costică Ologu, privind cum femeia îi ține lui Coltuc bucata la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Namila îi puse un deget sub bărbie, ca un vârf de baionetă, și îi săltă capul, să nu-și poată feri privirile. — Latră de foame, șuieră. Putem să te lăsăm acolo, între ei. Și, ca să fie totul clar, o să-ți mânjim turul pantalonilor cu niște sânge de la măcelărie. Sau mai bine îți crestăm palmele și obrajii. Ce zici, te prinzi la o alergare cu câinii, care ajunge primul ? Adică, ai înțeles, care ajunge primul la tine, măcar că fiecare are de patru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi fost... — Exact ce-ți spuneam. Îmi vine să vărs, șopti Jenică. Maca se aplecă și-i strânse fruntea între palme. Dă-i drumul, spuse. Altfel nu trece. Jenică se aplecă într-o parte, icni de câteva ori, spuma alburie mânji frunzele uscate. Pântecul i se mai strânse, convulsiv, de câteva ori, până ce se întoarse cu fața spre cer, respirând adânc. — Nu trece oricum, spuse Tili. Asta ușurează doar stomacul. Se priviră. Bătrânul avea dreptate, socoti Maca. Poate că ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și se lăsară cuprinse de moliciune. Frunzele redeveniră cum fuseseră și jocul își recâștigă noima. Pe tavan planta urca în arcade și Magul frunzelor fremăta, cu capul în jos, ca liliecii. Jenică le dibui în mormanul de hârtii pe cele mânjite de sânge și devenite lipicioase. Atunci îl găsi pe al o sutălea. Îl rupse și citi, cu privirile împăienjenite : „mai trage o dată“... Încă o dată, își spuse Jenică, scrijelind cu vârful foarfecelui încheietura stângă. Repetă mișcarea de câteva ori, brăzdându-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de obiceiuri folclorice, mai mult sau mai puțin obscene, le permiteau tinerilor să se apropie unii de alții, să se distreze împreună, să se aleagă. În Provence de pildă, în timpul carnavalului, fetele sunt fugărite de băieți și se lasă bucuroase mânjite cu noroi sau cenușă, sub îmbrăcăminte, pe coapse și pe sâni. La Valensole, cu ocazia sărbătorii secerișului, fetele se strâng în cerc în jurul snopilor. Își acoperă fața și își dezgolesc posteriorul. Băieții fac roată în jurul lor și își aleg o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
degrabă de duhovnic pentru a da socoteală de scandaloasa încălcare a regulilor monahale. Fra' Tommaso, acel evreu Abraham cu care te-ai văzut este o figură ce nu face cinste statutului și prieteniei tale. Îi cunoști trecutul? Acest individ a mânjit cu noroi bunul și solemnul renume al religiei noastre. Da, mi-a zis ceva despre viața și convertirile lui. Inima lui e zbuciumată, sufletul lui este tot o rană, iată de ce aleargă după miraje și făgădinți. Tu să-mi răspunzi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Biserica s-a adăugat creștinismului. Pe de altă parte, atunci când poporul indică: Fă ce spune popa, nu ce face popa, el recunoaște o deosebire de fapt între preot și om. Dar nu numai atât. Ci încă, imposibilitatea omului de a mânji pe preot. Iar mai departe, printr-o întunecată, dar nu mai puțin subtilă dialectică, necesitatea metodică a păcatului, care în metafizica răsăriteană reprezintă aproape o stare de grație". 1 Cf. Nae Ionescu, Ce este Predania?, în "Predania", revistă de critică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
îndrăzni să grăiască în numele meu ceea ce nu i-am poruncit Eu să grăiască, și care va grăi în numele altor dumnezei, pe un astfel de profet să-l dați morții (Deut 18, 20); lui Iosua să-l dea morții pe Acan, mânjit de furt față de Domnul, cu toții copiii săi, băieți și fete, care erau inocenți și toți izraeliții i-au ucis cu pietre și după ce i-au ucis cu pietre, i-au ars cu foc (Ios 7, 25); nu l-a mustrat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din Roma, mai ales cei din casa Cezarului (Fil 4, 22), mult mai conștienți de imoralitățile sale, de a critica și de a condamna, în public și în privat, depravările nocturne, matricidul, uxoricidul și alte numeroase delicte, cu care se mânjise Nero, devenind obiect de ură, înjosire și dispreț general? Ne vine greu să credem. Persecuția neroniană dezlănțuită pe neașteptate, poartă amprenta clară a stăpânului decis să o sfârșească cu acele situații neplăcute și cu mulțimea nu doar ostilă, ci și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]