1,061 matches
-
pe Gruia din pasa proastă care Îl domina... Au intrat În salonul unde se afla “tatăl nostru” - cum l-au numit pe țiganul de la șatră... ― SÎ trăiți, domnu’ profisoru’ doctoru’! Uiti cî amu pot sî grăiesc. ȘÎ asta numa’ - sărut mânuța lu’ domnu’ doctoru’ - cari m-o opirat. CÎ cini știi dacî mai trăiem? Amu sâ-l Întreb pi domnu doctoru’ profesoru’ cât a mai trebui sî stau În șpital? Profesorul a privit cu zâmbet larg la Gruia. Apoi a răspuns: ― Medicul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tot ce este nevoie pentru a-ți lua bărbatul acasă, fiindcă s-a făcut bine. Inelul mai rămâne la noi. Îți spunem noi mâine ce s-a hotărât. Să nu ai grijă, că nu se pierde - a continuat profesorul. ― Sărut mânuța matali, domnu’ profisoru’, cî tari bun la suflit ești... mâca-ț-aș!... ― Pentru a putea discuta deschis, e bine ca pe dumneaei s-o conduci la poartă - i s-a adresat profesorul lui Gruia. ― Am Înțeles. Îi voi explica eu ce are
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sunt sigură că mă veți Înțelege, chiar dacă uneori... sar calul. ― Din parte-mi, nu vei avea reproșuri... Acuma Însă te rog să suni la poartă, s-o trimită aici pe piranda... După câteva minute, țiganca era În cabinetul directorului. ― Sărut mânuța matale, domnu’ derecturu’. Iaca am vinit. ― Te-am chemat, să-ți dau inelul. De te cheamă la Miliție sau la Securitate, le spui cum a ajuns inelul la doctorul Cuc și că, dacă nu te lasă În pace, Îi reclami
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Între timp, s-a Întors infirmiera. ― Hai, fugi În salon. Lenuțo, te rog s-o conduci. Stăncuța, cu ochii plini de speranță Înfipți În ai sorei șefe, i-a apucat mâna și i-a sărutat o, murmurând aproape scâncit: ― Sărut mânuța matali, doamna... sorăăă. Sărut mânuțâli... Sora șefă a mângâiat-o pe creștet părintește. ― Să nu plângi, Stăncuțo. Să nu plângi. ― Hai, frumoasa mamii - a Îmbiat-o infirmiera. Când au ajuns În salon, toate pacientele au Întors capul spre Stăncuța. ― V-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când lumina lunii Își Întinsese lințoliul argintat peste orașul tolănit de-a lungul Bahluiului, au pornit spre casă... Tudorel adormise În brațele Mariei. Când au ajuns În fața casei și birja s-a oprit, băiatul a făcut ochii mari și, cu mânuța lui dolofană, a arătat spre cerdac, murmurând ceva nedeslușit. Râzând, Maria a „tradus” vorbele copilului: ― „Am ajuns la casa noastră. Ce? Nu vă vine a crede? Uite cerdacul!”... În seara aceea, Gruia a simțit cu adevărat cât de epuizat este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
țară futuind cu gurițele-cireașă, cînd uită microfonul deschis); reporteri care procedează ca-n bancurile cu milițieni: îl trag pe accidentat din strada Edgar Quinet în Calea Victoriei, că nu știu cum se scrie (pentru procesul-verbal) primul nume de stradă; teleprințese cu banana-n mînuță, facînd cu ochiul publicului. Nu degeaba maimuța e simbolul lipsei de pudoare. Se-ntîmplă în România: moționarii (sau moționiștii?) scandează "Cine-a stat 5 ani la ruși/ Dă acu' mîna cu Bush; Sugar Bear are iluzia dialogului non-stop cu națiunea, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
morcovi? Câteva frunze de salată ar fi potrivite pentru mamiferul din clasa rozătoarelor, vânat pentru blană și carne, așa cum spune dicționarul. Nu J&B-ul, ce fel de iepure ești tu? A, da, unul alcoolic, toți copilașii lumii vor duce mânuțele la gurițe și vor striga aaaaaaaaa!, vai de ei, tot ceea ce credeau despre drăgălașii de iepurași se duce pe apa sâmbetei... Vocea Magicianului i se prelinse în ureche, fierbinte, ca un firicel de ulei încins. - Te-ai întrebat vreodată dacă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ochii încremeniți cu privirea spre masă. Tocmai acuma s-a prăpădit și ea când... În pat, la picioarele moartei, copilașul cel mai mic se ridică, scâncind și frecîndu-și ochii. După câteva clipe, văzând pe tatăl său, se însenină și întinse mânuțele spre dânsul. Melentie îl luă în brațe și iar se uită la femeie, parcă nu i-ar fi venit a crede, strângând la piept și mângâind în neștire copilașul. Apoi sculă pe ceilalți doi: ― Hai, c-ați dormit destul! Hai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câteva zeci de trupuri, unele zvîrcolindu-se și văitîndu-se, altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul în brațele ei moarte plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la pieptul mamei. Aproape de ea, un bătrân se zvârcolea între un băiețel ucis, cu fața strâmbată de spaimă, și Chirilă Păun, care horcăia nemișcat, vărsând la fiecare horcăit sânge negricios, năclăindu-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
blond al unui înger. Luna-i cădea drept în față, încât ochii ei albaștri străluceau mai tare și clipeau ca loviți de o rază de soare. Sub alba haină de noapte de la gât în jos se trădau boureii sânilor și mânuțele și brațele ei albe și goale pân’ în umeri se 'ntinseră spre dânsul și el le inundă cu sărutări” Nuanța de tristețe fermecătoare, de dulce chin pe care o presupune ipostaza terestră a feminității se pierde însă odată cu sublimarea iubirii
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
este cea care „caută plăcerea, cu o pregătire deplină a simțurilor”. Când îl vede pe Ieronim în cabinetul lui Francesco, Cezara încearcă să-și ascundă pasiunea tulburătoare care o cuprinde: „Cezara era să răcnească ... dar își astupă gura c-o mânuță și cu alta ochii. Să vorbim încet ... cel puțin lectorii mei închipuiască-și că li vorbesc la ureche ... ia să vedem, rămas-a mâna Cezarei tot la ochi? Sânii îi crescuse într atâta de bătăile inimei încât sărise un bumb de la
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Gh. P. doi: (privindu-l într-un fel, deocamdată, indescifrabil) Bine..., fără... (pune albumele în geantă, lasă pachețelele cu mîncare pe masă, și vinul) Gh. P. unu: (luînd un trandafir din vază) Uite, nevestei tale, spune-i că-i pup mînuțele cu aceeași plăcere cu care-i mănînc pîrjoluțele... Iar Desdemonei... (îi dă trandafirul) Gh. P. doi: Îi de anul ăsta...? Gh. P. unu:...Ia și programele de sală... și cronicile... și afișele... Gh. P. doi: (privindu-l cu o intenție
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Eminescu, sau, cum îi ziceam noi copiii satului: cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la anul 1883 sau 1884 și duduca Henrieta, sora lui Eminescu, venind să privească și ea hîrjoana noastră a tuturora, aducea de mînuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl des mierda și îl numia într-una Mihai, zicînd că ea l-a botezat și ea i-a dat numele de Mihai, ca și fratele ei. Mama reclamantului, o frumoasă blondă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ce în fire e în nesimțire să învie, iar poeții să cînte ce n-au cîntat de secole. Din acel "amestec de vise dalbe" apare Ondina, "ca o taină timidă a nopții", cu părul ca aurul și cu cunună. Purtînd mînuța gingașă pe lira argintie, ea începe să cînte, cu glasul dulce și tremurător. Versurile cîntate de ea în Ondina II au titlul aparte: Cîntul Casandrei 101. După ce se termină cîntul Casandrei, de la fereastra caste lului pornește cîntecul junelui nostru poet
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
copleșitor, în finalul Reconstituirii. Cenzura ceaușistă s- a speriat probabil, când a interzis filmul, de imaginile în care George Constantin, Procurorul, aflat în mașina de teren pe care oamenii o împing ca s-o scoată din râpă, feliază aerul din mânuțe în stânga și în dreapta, cu un vag surâs pe figură. Finalul însă era mult mai groaznic. Mulțimea care vine de la meci se revarsă peste podeț și malul râului ca un puhoi de pitecantropi scăpați la lărgime. Figuri monstruoase, prostificate, animate de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
locuinței cuprinde acest amestec dintre elemente cosmice și antropomorfice, cu rol apotropaic (figuri stilizate ale strămoșilor, ochiul, palmele deschise, șarpele casei, însemnele astrale soarele, luna, stelele, cai solar), sintetizate foarte bine într-un cântec popular: "ridicai bordei în soare / cu mânuțe de-nchinare, / cu căluți de apărare / cu stele de luminare, / cu ochi de înfățișare, / pe fruntarii de pitvoare." 83 Puterea magică a omului, de a însufleți casa, de a-i da viață din viață proprie, este reflectată și în poezia populară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
copii mici și, cum zărește lumină la casa aceea, ia copilul în brațe, pâine și sare și se duce, pe furiș, la fereastră, aruncând spre "lumină" pâinea și sarea, zice: "Bună vremea, focușor / Arzător / Și-ncălzitor! / Am venit să-mi încălzesc / Mânuțele / Și picioruțele / Copilului meu. Să iau cina / Și hodina / De la casa / De la masa / Lui N.N. / Și de la toți căsenii / S-o dau (copilului meu)290. O altă credință din Bucovina spune că nu e bine să se dea "foc" din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
formula "rothes Feuer...".72 Pentru "întoarcerea somnului" copilului ei, femeia ia copilul în brațe, merge la o casă cu copii mici, aruncă pâine și sare spre geamul luminat și rostește: "Bună vremea, focușor / Arzător / Și-ncălzitor! / Am venit să-mi încălzesc /Mânuțele / Și picioruțele /Fetei mele N. (Feciorului meu N.); / Să iau cina și hodina / De la casa / De la masa / Lui N. N. / Și de la toți căsenii / S-o dau fetei mele N. (S-o dau feciorului meu N. )."73 Tot pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
n-a călca pe picioare, / Num-a ședea la răcoare. / Dragul nostru trupușor, / Cum s-a face lutișor. / Dragii noștri ochișori / Cum s-or face mândre flori. / Oi! Săraca față albă / Cum te-i face țărnă neagră. / Din sprâncene, / Sânziene, / Din mânuțe, / Flori albuțe. / Din guriță, / Tămâiță."143 Omul, la rândul său, se îndepărtează de elementele naturii, trăind durerea însingurării: "Draga mamii, față albă, / Cum s-a face țarină neagră! / Dragile mamii sprâncene, / Cum or crește buruiene! Dragile mamii picioare, / Cum or
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
față albă, / Cum s-a face țarină neagră! / Dragile mamii sprâncene, / Cum or crește buruiene! Dragile mamii picioare, / Cum or crește lăcrămioare!"144 sau "Dragii mamii ochișori, / Cum or crește pomișori. Dragile mamii sprâncene, / Cum or crește floricele. Dragile mamii mânuțe, / Cum or crește flori albuțe. / Dragile mamii picioare, / De-amu n-or mai face cale."145 Pentru a îmblânzi îndărătnicia sorții, moartea este văzută, în poveștile populare din Bucovina, ca o cumătră, "singura cu dreptate": "Pe tine te vreu de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pragurile de trecere dintre vârstele omului, marcate, și la nivel formal, de scurtarea versurilor, versul octosilabic transformându-se în vers de trei sau patru silabe. Primul fragment, în care este descrisă tinerețea, este dominat de prezența diminutivelor (stejărel, tinerel, mândruța, mânuța), în timp ce partea a doua, în care este ilustrată bătrânețea, este structurată antitetic, legătura dintre cele două stări existențiale realizându-se prin intermediul anadiplozei: ( "Luam satu de-a lungu, / De-a lungu și de-a latu"; "Porțile că-mi deschidea / Porțile că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
masă punea, /Făcliile le stingea." ). Opoziția existențială este anulată, de cele mai multe ori, de enunțul gnomic conclusiv: " Frunză verde stejărel, / Când era eu tinerel / Luam satu de-a lungu, / De-a lungu și de-a latul; / Când mândruța mă vedea / Cu mânuța că-mi făcea, / Porțile că-mi deschidea, / Focu-n vatră-l dezvelea, / Făclii pe masă punea, / În casă că mă poftea / Și din gură că-mi zicea: / Vină, bade, pe-acolea, / Că tu-mi ești pe sama mea / Și cu vin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
făcea pe copilul cu copiii. Apoi ne punea să facem exerciții și am remarcat că regele se bucura foarte mult. Printre distracțiile sale favorite se numărau jocul de-a războiul; degetele sale băteau întotdeauna toba și, în clipa în care mânuțele sale au putut să apuce baghetele, a purtat mereu o tobă mare, identică cu cea a gărzilor elvețiene și o lovea continuu: asta era cea mai mare plăcere a sa.“ (trad. n.) Printre personalitățile timpului care s-au ocupat de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
celei mai fragile ființe, copilul, cu dragostea primită prin harul Sfintelor Taine și luminată de însăși învierea Domnului. Pentru noi, creștinii, mama este și primul îndrumător spre Hristos, primul dascăl și preot al copilului ei. Ea este aceea care duce mânuța copilului la frunte ca să-l învețe semnul Sfintei și de viață dătătoarei Cruci. Apoi, tot ea este aceea care îi ridică mâinile împreunate pentru rugăciune. Mama este primul însoțitor al copilului la biserică și în fața sfântului altar, pentru a primi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sau necunoscutul de lîngă ei. Nu se rostește nici o vorbă. Zgomotul e unul și același: scîrțîitul papucilor tîrșîiți pe pămînt. În scurt timp, peste curtea părăsită a lagărului se așterne iarăși liniștea. Un dulap metalic, lipit de peretele curții. O mînuță nesigură se strecoară prin fanta asemănătoare cu cea a unei cutii de scrisori. Ușa dulapului se întredeschide cu un scîrțîit. Răsare capul unui băiețel, neîncrezător, ezitant. Iese din dulap și privește în continuare cu luare aminte în jur: "Ai să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]