1,063 matches
-
care e trecută peste obraz cu ajutorul unui ac; după ce îndreaptă trăsăturile și cutele feței, aparatul rămâne la nivelul tâmplei. Urmele operației sunt imperceptibile, „chiar dacă pacientul e chel” - precizează prospectul. I-am privit încordat cum sfâșie fiecare rând, lătrând scurt și mârâind îndelung. Habar n-aveau că sunt știri fără importanță, secundare: cu aceeași furie ar fi devorat și căderile de guvern, și hotărârile istorice, și... Pe acest bloc de gheață, foamea de informații nu face nici un discernământ. Oameni și câini, Nanuci
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
scrierii a fost următoarea: „Nu s-a acordat viza, considerînd inoportun ca În preajma zilei de 9 Mai - de sărbătorire a Înfrîngerii fascismului - să se vorbească despre un român ca făcînd parte din unitățile hitleriste decimate de partizanii jugoslavi”. Cenzorul mârâise nemulțumit și față de alte chestii din lucrare: „De altfel, prizonierii fasciști luați de partizanii sîrbi par să fie niște oameni foarte de treabă, tratați ca atare de toți, ospătați și găzduiți cu prietenie de gazde, fiind lăsați să se ducă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
îndeamnă pe Pablo să-mi ia pulsul, explicându-mi că șamanii pot pune un diagnostic detaliat instantaneu unei persoane, de la boli, la energie vitală, doar prin a le simți pulsul. Îmi ofer mâna la care șamanul, cu aceeași privire semiascunsă mârâie că procedura mă costă zece dolari. Nu am timp să aprob sau nu și adaugă că, dacă vreau să învăț, poate face un curs de o săptămână, la el acasă. De bine ce ne-am studiat unul pe celălalt, mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în calitate de bibelou delicat, și nu de gargui ? Aici, mai delicat pare Depp, cu pomeții lui feminini, deși, la rîndul lui, acesta poartă favoriți și o claie supărată de păr negru, cu o meșă albă, iar pe unele porțiuni din cîntece mîrîie sadic ; pare copilul vîrcolacului mutant Wolverine cu mireasa lui Frankenstein. Pe scurt, Burton i-a reinventat pe bărbier și pe plăcintăreasă, făcînd din ei doi ciudați chic din familia celui mai frumos personaj al său, Edward Mîini-de-foarfece. Asta se poate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un copil mai mic, care doarme acum. Lucky este un câine maro l)tos, b)trân și agitat. St)panul lui a fost ucis pe Platoul Golan. Cand se aude vreun avion care trece pe deasupra kibbutzului, câinele se repede afar), mârâind. Se pare c)-și amintește de exploziile bombelor. Este prea slab că s) mai latre, prea b)trân s) mai alerge, are dinții stricăți, ochii de sub latele maro sunt lipsiți de str)lucire, iar sub coad) toat) blană Îi e
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
st) la John și la Nola, precum și În brațe la oaspeții care o accept). Este cuceritoare, dar prea d) gaze. M)nânc) prea multe dulciuri, dar este o companie pl)cut) - ascult) atent) conversația, la care ia și ea parte; mârâie și forn)ie când i te adresezi direct. „Cânt)” și ea odat) cu casetofonul. Soții Auerbach sunt mândri de acest schel)l)it muzical. Dimineaț) ascult)m știrile În ebraic) și apoi din nou la BBC. Lu)m micul dejun
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
indicatorului PESCUITUL INTERZIS; dinspre niște mașini care au trecut pe lângă mine pe șosea s-au revărsat hohote de râs și vorbe batjocoritoare; niște câini adormiți, care Îi ignorau până și pe cei mai răi bețivani, s-au repezit la mine mârâind; niște țânci de-o șchioapă m-au arătat cu degetul mămicilor nedumerite; niște vilegiaturiști cu vederi largi m-au Întrebat dacă prind viermi pentru momeală; și Într-o dimineață, pe o Întindere de pământ sterp, luminată de arbori yucca Înalți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
N-aș supraviețui... Mă frământă și pe mine. Într-o zi, mi-am luat inima-n dinți și l-am întrebat, așa, într-o doară, chipurile "Ce facem dacă...?" S-a uitat urât la mine: "Nici nu mă gândesc", a mârâit el. Două zile, a stat apăsat, tăcut. Apoi, mi-a răspuns răstit: "De-o fi să... O să-l rog pe Mateiaș... Un loc de refugiu, undeva în Transilvania..." Iar pribegi, iar, Dumnezeule! îngână Maria chinuită. De ce să punem răul înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
faci! Ștefan oftează și sprijină cazmaua de perete. Am scos toată Suceava, cu mic, cu mare, să adâncim șanțul de apărare al cetății. Pe fundul șanțului înfigem și niscai țepușe bine ascuțite, să le gâdile dosul, explică el râzând mefistofelic. Mârâie, bombăne ei boierii, pe înfundate, că sapă cot la cot cu prostimea, da' sapă! adaugă cu un râs șăgalnic de data asta. Desigur, "de bunăvoie și nesiliți de nimeni", spune Ștefan hohotind. Trebuie să apere cineva și Cetatea de Scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o ispitește Alexandru oferindu-i galant, cu un genunchi în pământ, floarea. Dar, în elanul său înfocat, dă peste o vârtelniță, peste o măsuță pe care se află frumos împăturite comprese, bandaje, feși de pânză. Dulăul ciobănesc culcat sub bancă mârâie amenințător, dar piciorul gol al Voichiței îi mângâie spinarea. Lăboanță! Cuminte Lăboanță, șoptește ea potolindu-l. Nu-i pentru mine această cunună, principe, glăsuiește Voichița cu un zâmbet puțin trist, ciupind o coardă gravă. De-ai ști, Voichițo, câtă frumusețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
burzuluiește Mihail, gelos. Toți trag de Măria sa! Ce, ei n-au "Măria lor"?! Să-i apere! Ești nătăfleț?! îi ciocănește Duma fruntea. Nu pricepi că Vodă Ștefan e "Apărătorul, Atletul a toată Creștinătatea" de la Soare-Apune, la Soare-Răsare?! Nu vă prostiți, mârâie Ștefan. Cetește! "... Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni. Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se pusese la cale un complot împotriva mea, și marii boieri îl pohteau iarăși în Scaun." Alexandru bate din palme cu bucurie, cu înfrigurare: Șobolanu' a mușcat!? L-ai tăiat! Așa-i?! L-ai tăiat! L-am zgâlțâit de țăcălie, mârâie Ștefan cu ură, și i-am spus: "Șobolane!! Țara ai belit-o!! Moldova ai vândut-o turcilor!! Pe taica l-ai ucis mișelește!! Și-ți era frate!!" "Nepoate, chițăia el pițigăiat, nu mă ucide!!" Se milogea, se târa, îmi săruta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dumnezeule! Ce-am pătimit!... Să vedeți! La "Întrecerile voinicești" de răs-duminică, că Păgânu' nici Ziua Domnului n-o cinstește -, mă luptam cu spada, ca un leu mă luptam de-mi dăduse și borșu' pe nas. Diavolu', cu ochii pe mine, mârâia: "Catastrofă, boier Cupcici! Urgie, boier Cupcici! Ce facem cu burdihanu', boier Cupcici?!" Și mă tot împungea cu deștu-n burtă... "O să-ți dea turcii, cep la osânză." Eu, tăceam mâlc. Mă pișasem pe mine de frică. "Ce?! M-am îngrășat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sufla nimeni. Dac-am văzut și-am văzut că nu-i lucru de șagă cu "Domnul ista de fier", ne-am pus cenușă în cap, am luat blana de oaie în spinare, am îngenuncheat dinaintea tronului și-am căpătat iertare. Mârâiam noi pe-nfundate, dar de jucat jucam țonțoroiul cum ne cânta Vodă, că apucase strâns frâiele domniei și n-aveam loc de-ntors "Mărire ție, Doamne! Mărire ție!" Ce puteam face? Cuteza careva să-i stea împotrivă? De voie, de nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dintr-o "Bătălie voinicească"... Vestea a căzut ca un trăsnet. Mare năpastă! gâfâie Vlaicu sprijinit în spadă. Când a auzit, Ștefan s-a făcut ca varul, îi pierise și graiul, săracu'... Eu i-am spus! Dacă nu m-o ascultat, mârâie Stanciu. Acu avem a ne bate deodată cu turcii, cu tătarii și muntenii! Odată! Știi bine care era prețul! sare Duma. Acu-i mai bine?! Turcii de-o parte, tatarii de alta, Laiotă de alta! Și-au dat mâna să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
părintelui Moța) la o scenă foarte distractivă, dezvăluind încă odată mentalitatea militarilor. Unitățile legionare așteptau împreună cu cele militare, dar nu era niciun motiv să stea „smirnă” cu un ceas înainte de venirea Suveranului. Colonelul comandant al garnizoanei spumega însă de mânie, mârâind printre dinți: „Dacă ne lăsau pe noi să organizăm primirea, ar fi fost mai multă ordine!” Ca la cazarmă! De fapt, a fost nu numai ordine dar și entuziasm, tânărul rege fiind iubit atunci de tineretul naționalist. Trecerea mea pe la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
admite în cadrul Consiliului General câțiva frați, pentru a le cere părerea asupra unor chestiuni legate de competența lor. Acest mod de a lucra a fost interpretat, de vreun preot mai tânăr, o portiță ca să nu aplice Constituțiile. Și încep să mârâie, cu un surâs ironic: «La Congregazione è clericale di diritto, ma laicale di fatto». Și se răspândește murmurarea, suspiciunea, neîncrederea. Se spionează gesturile, se cântăresc cuvintele și, până și, privirile superiorului general. Practic, ambientul preoților din Nazareth îi imputa lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vântul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă șișăind domol, Și cădea pe pieptul și pe brațul gol Al Siminii, stîndu-i albă-n poala rochii. Două-trei flori poate au ajuns în ochii Cânelui, și-n urmă cânele a-nceput Mârâind să miște capul. Celebrele balade Nunta Zamfirei și Moartea lui Fulger sunt numai superficial epice. Ele corespund, cu o tehnică nouă, poemelor Călin și Strigoii ale lui Eminescu, fiind adică reprezentări ale nunții și înmormîntării, a două ceremonii capitale în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a prins primul pește, Mărio a devenit din ce în ce mai palid și a început să se plângă de amețeli. Deși a vomitat și asta l-a mai liniștit, s-a prăbușit pe fundul bărcii lângă un peste care se zbătea și a mârâit: "Doar ți-am spus că voi avea rău de mare!" Așa pățește omul când nu folosește perspectiva dublă. SĂ FIM DIRECȚI E bine ca înainte de încheierea primei întâlniri să obținem acordul ferm al celeilalte persoane în legătură cu invitația pe care i-
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
cu colectivizarea. În ’62 se apropia terminarea colectivizării și ei forțau nota. Jumătate din deținuți eram așa-ziși intelectuali, și jumătate erau țărani și muncitori, dar mai ales foarte mulți țărani care nu vroiau să intre În colectivizare și care mârâiau... La un moment dat, la Jilava, eram câțiva tineri În celula aia, și a murit un bătrân, moș Ion, și noi, pentru că era semiîntuneric, nu l-am declarat, ca să-i luăm rația de mâncare când venea la număr... L-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
visul, n-am scos o silabă. *L-am întîlnit pe Calimandric în timp ce ieșea mofluz de la Centrofarm. „Se încalcă ce-a zis Tovarășul”, mi s-a răcorit el mie. „Tovarășul a zis că bunăstarea..., grija pentru om...” Ca toți activiștii marginalizați - mîrîie. „Aveți dreptate”, l-am scos eu din incoerență. „Tovarășul a zis-o de prea multe ori, ca să-și mai amintească ce-a zis, iar dacă el nu-și amintește, cum să-și amintească ăștia de jos.” „Mmm, da, se pare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acum a fost lungit cu încă 3. Altfel se vede viața!» Terminînd, Laika îi întoarce întrebarea: «Dar la voi, mă rog, cum e? Se vorbește de îmbunătățiri ale traiului, de succese ale revoluției agrare etc.» Isteț nevoie mare, Grivei a mîrîit următorul răspuns: «La noi lanțul a rămas tot de 3 m. O schimbare totuși s-a produs: mîncarea a fost mutată la 4 m!»” *Sînt „bancurile” - cum se susține - dovezi ale sănătății noastre morale? Cică în circumstanțele dramatice ale momentului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
N. Buzdugan mi s-a părut mai precisă decît cea a unui coleg de la „Steagul”. Au fost depuse - mi-a spus acela - 150 de coroane, fiecare a cîte 2000 lei. În fabrici, cei obligați să contribuie la achitarea lor au mîrîit. Nu de mult, un exces asemănător s-a petrecut și la Comitetul de Cultură: s-a dat dispoziție ca fiecare instituție componentă să plătească o coroană pentru contabilul David. La început, Genoiu s-a opus, declarînd, fără să realizeze enormitatea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici șuieratul vântului, nici huruitul pământului când începe să se cutremure. Lasă impresia unui gâtlej uriaș care horcăie. Uneori se aude mai tare, alteori mai încet. Continuu sau cu intermitențe. Câteodată pare panicat, de parcă s-ar înăbuși. — Ai impresia că mârâie la cineva, am zis. Ea s-a întors spre mine fără să scoată o vorbă. Își croia drum printre tufișuri cu mâinile înmănușate, iar eu o urmam. — Drumul e mult mai prost decât pe vremuri, zise ea. Când am venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Marea Roșie. Până acolo n-a ajuns decât nepoata aia a lui. Și tu. Cel puțin așa cred. Deci, îți dai seama cât ești de important, nu? Pe tine te-a chemat ca să-l ajuți să-și termine cercetările începute. Am mârâit ușor. Nu-mi venea să cred că pot prezenta atâta importanță pentru Profesor. Mi se părea tare straniu. — Deci, înțeleg că datele pe care le-am prelucrat pentru Profesor n-au nici o valoare. Au fost doar un pretext ca să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]