1,078 matches
-
scăpă, nebun de bucurie, și alergă spre Valerius, scheunând. — Dar cum ați făcut...? Valerius încerca să-l liniștească pe Lurr. Îl bătea drăgăstos pe spate, fericit să-l vadă din nou alături de el. — Cum se apropie cineva, Lurr începe să mârâie. Cum l-ați luat din grajd? N-am auzit nimic. Nici un străin nu se poate apropia de noi. Bărbatul arătă spre fată. — Tu? întrebă Valerius, uimit. Cum ai făcut? Dormea lângă mine... Și cum se apropie cineva... Fata se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nimeni nu trebuia să-și dea seama că aveam nevoie de tine. Nimeni nu știe - se uită spre gladiatorul adormit - că el se ascunde aici. Da, dar câinele? Cum ai reușit să-l iei de-acolo? insistă Valerius. N-a mârâit, nu m-a trezit... — Am reușit. Se întoarse lângă rănit și-i puse mâna pe frunte. Rămase așa, ușor aplecată deasupra lui. Toate gesturile ei exprimau un devotament profund. Valerius nu mai întrebă nimic. În liniștea încăperii se auzea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ne aducă o veste gravă. La calendele lui ianuarie, legiunile din Germania Inferior, în loc să-i jure credință lui Galba, l-au ales imperator pe Vitellius. Consternat, Mucrus lăsă să cadă mâna pe care o dusese la barbă. — Imperator? Vitellius, imperator? mârâi. Dar avem deja un împărat, pe Galba! — Legații Flavius Valens, Caecina Alienus și alții au trecut de partea lui Vitellius, care probabil va trimite ambasadori să ne ceară sau să ne impună o alianță. E hotărât să pornească război împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a vrut să fie împărat! — Se pare că va trimite o delegație ca să te informeze că Imperiul are un împărat și că împăratul este el. Vrea să cadă la învoială cu tine. Nu-și dorește un război civil. Vom vedea! mârâi Vitellius. Cu siguranță, eu n-o să-i opresc pe Flavius Valens și pe Caecina Alienus. O să trimit mesageri să-i avertizeze de cele întâmplate la Roma. O să le poruncesc să treacă peste Alpes și să intre în Italia. — Medicul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ridicat. Veni și lovitura, puternică, violentă. Tridentul întâlni scutul exact unde prevăzuse Valerius. Se ridică și se repezi spre Flamma, cu scutul în față și mâna dreaptă întinsă, strângând cu atâta furie sica, încât tot brațul i se contractă dureros. Mârâi o insultă și începu să-și urmărească adversarul. Deodată se simți invadat de o forță fantastică; plămânii păreau să găsească în sfârșit tot aerul de care aveau nevoie pentru a face față efortului. Se simți, de asemenea, calm cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
țară unde mă ivisem În colibă prin repartiție, tata era medic, nașul s-a pierdut În vie. Așa că degeaba susțin tot mai rar că reprezint a cincea generație de bucureșteni, deoarece bucuria unor confrați născuți dintotdeauna la țară este să mîrÎie că eu sînt din județul Galați. Motiv pentru care umblu permanent c-un foarte vechi și greu album de fotografii În geantă, prima, făcută În 1898, „La Radu” pe Grivița, Înfățișîndu-l pe bunicul bunicului matern cu mustăți apocaliptice și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau cine trebuie să apară după o noapte atît de agitată, un iepure, plouă, se Întoarce cu spatele, nu m-a simțit, se duce să viseze. Această extraordinar de fragilă ființă care sare, rupe ciucurii fotoliului, dă din mîini sau mîrÎie, e adevărata carte, premiul meu Nobel, o minune sfîșietoare pe care au plăsmuit-o și atîția alții, miliarde, de-a lungul și de-a latul istoriei, nu neapărat artiști, o droaie de imbecili, dar ce contează. Poți muri și din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ziua În casă”, Martin Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile și-odată te trezești că te dai cu capul de scrin. Trebuie să-ncerci să te menții la nivelul de dramatică imbecilitate al lumii, acolo unde, de arunci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
D’Acquino, și dacă spuneți alt număr vă ard pe rug. Opt, zîmbi Papa. Nici unul, se enervă părintele Vivaldi agitîndu-și vioara și Întrerupîndu-și concertul pe care Încerca să-l dea În paradis alături de Carpentier și Louis Amstrong. Un număr infinit, mîrÎi John Travolta. Se Întoarseră toți spre el și-l priviră cu teamă. Văzuseră filmul Norei Ephron, și țineau minte bătaia din discotecă, din 1997. Sau formidabila lovitură de cap pe care i-o aplicase Johnny taurului de pe pășune. Nu puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dintr-un film cu un Parker la fel de mototolit ca Val Kilmer/Jim Morrison, chior de beat tot timpul și care, dacă e să judeci după coloana sonoră, nici măcar nu cîntă cine știe ce. Bine c-a mai scăpat lumea de-un bețiv, mîrÎie spectatorul cu șapcă amfibie dînd pe gît o bere Ursus. Fiindcă muzica lui Bird, ca a oricărui deschizător de drumuri, nu-i lesne de-nțeles, nu e Benny Goodman, Amstrong ori Ella Fitzgerald, nu excelează prin melodicitate, iar Eastwood a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
liceului care ne obliga să ne tundem pionier pierdut, stătea cu mașina de tuns la ușă și, cum vedea pe vreunul dintre noi cu părul depășindu-i puțin vîrful urechii, cum Îi trăgea nefericitului o dungă pe creștet cu aparatul mîrÎind electric, poate-și ratase vocația, trebuia să se facă frizer, nu director, l-am bătut la terminarea liceului punîndu-i un sac de cartofi pe cap ca să nu ne recunoască, dar n-am simțit nici o satisfacție, nici un cartof, trecuseră patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
MAFRA* Mă numesc Cipriano Algor, am șaizeci de ani și sînt olar, Eu sînt Marçal Gacho, gardian și ginere, Marta, zîmbi Marta, fata olarului, Îmi iubesc tatăl și soțul și voi rămîne curînd Însărcinată În această carte, Eu sînt Găsit, mîrÎi vesel cîinele, sărind În jurul dudului negru din fața casei familiei Algor, și am senzația că-s cel mai simpatic personaj de pe aici, rudă cu toți cîinii ce apar În cărțile domnului José, Dacă ești sau nu rudă cu ceilalți membri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doar paste și creveți, tocmai pentru că era atît de bun. Leii cei răi răgeau În hohote, după care mai mîncau un negustor hindus și soțiile lor Îi beau sîngele lipăind, lip-lip, ca niște pisici mai mari. Se opreau doar ca să mîrÎie sau să ragă În hohote și să rîdĂ de aripile lui. Chiar că erau niște lei răi pînĂ-n măduva oaselor. Dar leul cel bun se așeza și-și strîngea aripile la spate, cerînd politicos un Americano sau un Negroni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și atunci cînd Își freca fața de firele de iarbă, Îi spuse: Cine-oi mai fi și tu de te crezi atît de bun? De unde-ai mai apărut, leu mîncător de paste ce ești? Și, oricum, ce cauți aici? Îl mîrÎi și toți ceilalți lei izbucniră-n răgete care de data asta nu mai erau de rîs. — Tatăl meu locuiește Într-un oraș, sub turnul cu ceas, și de-acolo supraveghează o mie de porumbei care sînt, cu toții, supușii săi. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din spate Încercînd să-l atingă. Dar ghearele ei nu-l ajunseră. — Adios, le spuse, căci, fiind un leu cultivat, vorbea o spaniolă foarte curată. Au revoir, le mai strigă În franceza sa exemplară. Toți Începură să ragă și să mîrÎie În dialectul leilor africani. Apoi leul cel bun se Îndepărtă În cercuri tot mai Înalte și se Îndreptă spre Veneția. Ateriză În Piazza și cu toții fură Încîntați să-l revadă. Se Înălță pentru o clipă și-și sărută tatăl pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe cînd intru În convulsii, iar ea țipă și mîrÎie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gîfÎind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În spatele găștii. Ești un puțoi căcănar. Eu și cu tine atunci... Îl privesc fix În ochii lui teribil de reci. Te fac. Ne uităm la cei din jurul nostru. Fac poricine dintre voi Într-o luptă cinstită! Puțoi căcănari de rahat! mîrÎi eu la ei. Ne putem da seama că am nimerit-o la fix În psihologia lor de bulangii. SÎnt șocați. RÎzînd neîncrezători, dar surprinși. Știu că o să aibă de muncit pentru ce credeau a fi floare la ureche. O să trebuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de zvonul copiilor de pe stradă. Îi plac copiii, se hîrjonesc împreună, dar îl feresc de darurile lor în oase. N-are voie să mănînce așa ceva la vîrsta lui. În ani cîinești, e mai bătrîn decît mine. Șezi, îi spun. Mă mîrîie: Doar n-o să stau ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei doi cîini sculptați de Richard Hette, păzind intrarea în Vila Sonet. Le-a privit cu frățească mîhnire nemișcarea și cu indiferență nemurirea în bronz. Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă. Îi deschid ușa, hohotind. Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de muieri, mîrîie cîinele la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și prinde o molie, să se facă util. Bravo, Tano! îl încurajez cu un fursec. Nu-l vrea, îndărătnicul. Continuăm să rîdem complice de cîine, în timp ce el, cu parapon pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nasul mai lucid decît al tău. Și creierul e mai lucid. Io țin minte mai bine, mai mult, mai corect decît bipezii. Memoria mea afectivă e superioară, prin comparație cu-a voastră. Iese șchiopătînd (șchiopătează ca să mă impresioneze) și-și mîrîie înjurătura: Ștele tău de muiere! Mă ridic prudent, cu grija de-a nu ameți. În geamuri, bate o ploiță care aduce a Bach. Fac repede duș, fără să mă uit la carnea monstruos de albă a femeii de peste cincizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încui. Se întîmplă ca Tano să împingă poarta cu capul tocmai cînd Milucă, întors de la partida de sex, se apucă de gard, să nu gliseze pe gheață. Agitația de păpușă dezarticulată, de sperietoare vîntuită nu-i place cîinelui meu. Îl mîrîie cavalerește, ca avertisment, dar Milucă urlă un "marș, javră". Pînă să intervin, cracul pantalonului Armani e sfîșiat. I-a compostat și buca. Țipetele și înjurăturile nu mai contenesc. Dispari, Tănucă, îi spun zîmbind. Intră-n casă și ascunde-te. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sufocă și tu vrei să tac? Am adormit greu în patul străin, tresărind la micile zgomote necunoscute ale casei. I-am auzit pașii lui Russ trecînd spre șemineu, să întrețină focul. Tano, picotind și cu urechile-n patru, l-a mîrîit. N-o ating, Colț Alb, doar respir lîngă ea, fără s-o ating. Am făcut dragoste cu destule femei care nu mi-au plăcut. Pe ea o iubesc. Visul s-a păstrat în minte intact: în cadrul ușii se ivise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
grija paznicului de la garaj și pe Madelaine În grija portarului tău, Miranda, am zis eu, mândră că reușisem să Îndeplinesc ambele misiuni fără a face praf mașina, câinele sau propria-mi persoană. — Și de ce ai făcut una ca asta? a mârâit ea și a ridicat privirea, pentru prima dată de când intrasem În birou, de pe revista Women’s Wear Daily. Ți-am cerut foarte clar să le aduci pe amândouă la birou, pentru că fetele vor ajunge aici dintr-un moment În altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de buldog și o să mă Înghită cu cap cu tot. S-a holbat la mine. Sper că da, domnișoară, ținând cont de faptul că a fost croit și confecționat conform măsurilor exacte pe care le-am primit de la ea, a mârâit ea În timp ce Îmi Înmâna șortul. Și spuneți-i că domnul Kopelman Îi transmite toate cele bune. Sigur, cucoană. Cine-o mai fi și ăsta. Următorul popas a fost un loc desemnat de Emily ca „departe de tot, chiar În centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
m-a Întrebat Lily În timp ce-și lingea lingurița de Înghețată de ceai verde. Ne Întâlnisem la Sushi Samba la ora nouă ca să-i povestesc cum decursese prima mea zi de lucru. Părinții mei scoseseră din nou la iveală, mârâind, cartea de credit pentru situații de urgență până când aveam să Încasez primul salariu. Sushi cu ton și salată de iarbă de mare reprezentau, cu siguranță, o situație de urgență, așa că le-am mulțumit În gând părinților că ne făcuseră cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]