1,122 matches
-
mine în birou, ACUM! a urlat intercomul meu. Fără să vreau, am sărit din scaun. Vocea lui Vivian era ca o explozie de electroșocuri. Phil a dat din cap și și-a văzut de drum, în lungul holului. Înfuriată, am mărșăluit către biroul lui Vivian, apoi, fără să mă mai obosesc să bat la ușă, am dat buzna înăuntru, ca s-o găsesc pe Lulu - absolut previzibil, perfectă, într-un costum gri pal și cu un șirag de perle la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în birou. știam că n-ar fi trebuit să-mi pese - de când începusem lucrul la Grant, Lulu nu-mi dăduse decât dureri de cap - dar îmi era milă de ea. Ei, numai puțin. Când am ajuns în fața hotelului, Vivian a mărșăluit direct către un Lincoln cu șofer și a sărit înăuntru, fără să spună la revedere. — Lulu, nu știu unde pizda mă-tii ești, am auzit-o lătrând în telefon, prin fereastra deschisă a mașinii, dar trebuie să vorbesc cu tine imediat. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
piele. Scuze că te-am lăsat să mă aștepți, am spus, sărutându-l ușor pe Luke, înainte să mă așez la masă, în fața lui. — Așteptarea a meritat, mi-a răspuns el zâmbind. — Luke! Claire! Cuplul meu favorit! a strigat Mimi, mărșăluind către masa noastră. Dați-mi voie să vă spun specialitățile din seara asta. În vreme ce Mimi se lansa în recitarea meniului, Luke a întins brațul peste masă și mi-a prins mâna. Când eram în preajma lui, nu mă puteam abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
perfect destinul domestic al femelei de prăsilă, aptă să contribuie la Îndeplinirea cu succes a planului demografic al partidului. Din păcate, Însă, nu și al purității etnice. Diferențele dispăreau Însă din fericire sub steagurile roșii ale clasei muncitoare sub care mărșăluia În scurt timp și Anita, tot Înaltă, dar cu sânii căzuți, Întrucât de ei se agățau de câteva ori pe zi Andreas, fiul natural al poetului Demian de care nu auzise nimeni, dar care o deflorase fără durere recitându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vize În caz că ar călători din Raiul Catolic ori Reformat În cel Ortodox, cum povestea Petru Cain. La asemenea defilări nu se aplaudă și nu se strigă lozinci. Nu există tribună oficială, ci doar un glob de aur spre care se mărșăluiește cu smerenie de două mii de ani cel puțin, fără ca un singur pelerin să Îl fi putut pătrunde măcar cu privirea și fără a fi din această pricină dezamăgit. Dimpotrivă. Ciudată mai e și Viața de Apoi, Își zise domnul Húsvágó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tăcut, fără să pun întrebări, uitându-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din marginea șanțului, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întâlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească nici în dreapta, nici în stânga. Era cufundat în aceeași liniște plictisită care a sfârșit prin a mă irita fiindcă nu mi-a plăcut niciodată să mă simt în inferioritate lângă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de gângănii sau erodate de apele de primăvară, peste care, sosind din urmă și luîndu-și avânt, săreau și cele patru bagaje ale bărbatului, bagaje alergând apoi să-și scoată sufletul, pentru a ajunge, din nou, pe urmele parfumate ale necunoscutului, mărșăluind în șir, înghiontindu-se sau chicotind aidoma unei turme neastâmpărate de purceluși . Bărbatul respectiv, în etate aproximativă de patruzeci de ani, era îmbrăcat într-o manta imensă, ale cărei pulpane, fluturîndu-i în aer și ridicîndu-i-se până în cap, îl făceau să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la mijloc pe fete - mărturisi cu modestie gestul lor bărbătesc Gabi cel Norocos - ne înfundam tot mai adânc în străfundurile etajului întîi, semănând tot mai descurajant cu o grotă...) Depășisem rămășițele cabinetelor de limbi străine, foto, materialism-dialectic, istoria mișcării muncitorești, mărșăluind printre ruinele sediului, parcă dinamitat, al revistei studențești "Convingeri Comuniste", conduse, pe atunci, de către un ins controversabil, Paul Nancă. Domolisem aproape complet convulsiile luminoase ale cubului de cleștar, ambalîndu-l într-un șal de mătase, pe care și-l vârâse apoi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
treptat, altor limbi. - Trecuse războiul al doilea. Patrick se transformase într-un tânăr pe cinste. Singurul său dezavantaj era c-a făcut parte din generația care a fost obligată să învețe limba rusă, cântând. De fericire, pe toate străduțele, lumea mărșăluia și cânta. Patrick se pricepea foarte bine și la limbi străine și la cântat. Au venit de l-au luat într-o noapte, minunîndu-se de toate înclinațiile lui, niște domni foarte simpatici, într-o mașină... După patru ani, aceiași domni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe lume, nici sistem de priponire în pușcării, care să țină, prea mult timp, o Iarbă a Fiarelor legată. Regele ascultase de Iarbă și, pentru a scăpa de primul plug al umăritorilor și de prima scotocire și verificare a terenurilor, mărșăluiseră, ferindu-se pe drum, de orice potecă, așezare sau cale ferată, ținînd-o N-V, pieptiș către munți. În munții cei mai apropiați, cei ai Roșcovei, Iarba Fiarelor, ce le adusese și bulendre mai groase, se orientă și, după ce-i cază
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
părul de pe șira spinării... Pentru neinițiații în limbajele de la Mociornița nu s-a auzit decât un foarte lung cârâit, Regele învîrtind, în cerul gurii lui, tot o tumoare. În urmă cu douăzeci de ani, o promoție de pacienți de la Mociornița, mărșăluind de-a lungul râului Teasc, din vecinătate, dăduseră peste un biet ciobănaș adormit, se apropiaseră de el și-și vărsaseră în trupul lui, ca într-un hârdău, toate bolile lor multiple, transformîndu-l într-o clipită, pe păstor, într-un Rege
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
simtă că am plecat. În birou e liniște, cu excepția oftaturilor și opintelilor mașinilor care fac dragoste Între ele În semiobscuritate. Fără să fiu distrasă de nimic, dau randament mare; cifrele se adună sub degetele mele, o armată de furnici care mărșăluiesc În coloane. Trimit raportul trimestrial, sting ecranul și mă furișez afară din clădire. Afară, centrul e scăldat de o lumină din zori apocaliptică - o adiere caldă de vânt, niște gunoaie care dansează, cerul de culoarea unei tigăi. Văd un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
noastre ne vor adora/ Și vor cânta recunoscătoare În cor, Bine lucrat! Bine lucrat, Soră Sufragetă!“. —Ce-i o supra getă? (Știam că asta o să urmeze.) — Sufragetele erau niște femei care acum o sută de ani, În Londra, Emily, au mărșăluit, s-au legat de balustrade și au protestat pentru a-i convinge pe oameni că femeilor ar trebui să li se permită să voteze. Ea se vârî Înapoi, cuibărindu-și capul sub sânii mei. Abia când Mary și Bert și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca înainte de a-și face baia. „Doamne, dacă m-ar vedea cineva!“, gândi despre sine cu milă. Așezase farfuria pe scări și se ridicase în picioare. Dădea să plece, când Eleonor se grăbi, dar era o grabă de divă care mărșăluiește sub blițuri. — Eleonor, vino, mâță afurisită! Se oprise și miorlăia alintat, flexându-și picioarele. — Vino, pacoste blestemată! Era ghiftuită sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spusei eu. Până la punctul acela reușisem o eschivă și-o minciună directă. —Acum, vă deranjează dacă mă întorc la lucru? Nu vreau să par nepoliticoasă, dar chiar nu știu cum vă pot ajuta și am de terminat un mobil până mâine. Polițiștii mărșăluiră până în camera personalului să-i interogheze pe nefericiții care bântuiau prin măruntaiele ei. Mi-am pus la loc masca și am început să iau linia de sudură la polizat, adâncită în gânduri. Shirley Lowell era numele fetei pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Fukuyama, epoca benefică a edificării unei omeniri lipsite de griji și de conflicte perturbatoare, a unei omeniri care, după milenii de căutări, descoperise, În fine, formula imbatabilă de stăpânire a Pământului, de acum nemairămânându-i altceva de făcut decât să mărșăluiască În triumfală cadență unică spre prosperitate și fericire. Ura!... Trebuie să spun că, de la bun Început, mie teza lui Fukuyama Îmi sunase fals, neconvingător și tendențios. Finalitatea ei nu ținea nici de istorie, nici de speculația Înalt-filozofică, ci de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
alai, cu steagul unității de pionieri, cu toba și goarna, să ducem salutul nostru pionieresc la adunările de bilanț de la gospodăria colectivă sau când se premiau mulgătoarele fruntașe ori se încheia anul de învățământ politic. De la școală până la sediul gospodăriei mărșăluiau toți, în frunte cu directorul școlii și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toți cei din jur se distrau de felul cum pronunțam unele cuvinte: fluture futete, sărut mânasulamina, cofetărie cotolofie. 7. Vineri, 14 noiembrie ’80. Exaltarea ține de moment. Atunci miroase o întreagă zi, a fericire, chiar și când pe sub nas îmi mărșăluiesc „cai beliți”. În altă ordine de idei, în sfârșit, cartea lui Eliade, “Aspecte ale mitului”. După doi ani de la apariție. Abia acuma am reușit să trec, din 1978, de când am primit-o cadou, de simpla răsfoială. Sublinierile cu creionul îmi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
atrag atenția că nu-i vorba doar de săracii din Belgrad, ci de săracii din fiecare țară. Protestase de nenumărate ori Împotriva doctrinei naționaliste a secțiunii militante din Partidul Social-Democrat. Chiar și imnul lor era unul naționalist - „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ A fost adoptat În pofida opoziției sale. Era satisfăcut de faptul că pașaportul din buzunarul lui era englezesc, iar harta din geamantan - una nemțească. Cumpărase pașaportul Într-o mică papetărie de lângă British Museum, ținută de un polonez. Îi fusese Înmânat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și fără undă de interes: „Cum merg operațiile?“ Era limpede că-l luase pe Czinner drept un hoț. Apoi trebuise să se-ntoarcă În prăvălie pentru a vinde un Almanach Gaulois unui școlar ce se furișase Înăuntru. „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ Omul care scrisese muzica imnului fusese ucis cu baioneta În fața tribunalului. — Pui Înăbușit! Friptură de vițel... Chelnerii Își făceau drum de-a lungul vagonului și sparseră liniștea momentului. Toți Începură să vorbească deodată. — Am constatat că ungurii au adoptat crichetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Balham a Ligii Tineretului Muncitoresc“. Veșnic supărații care voiau să-i spânzure pe cei bogați, să Închidă teatrele de varieteu, s-o ducă În sinistrele tabere de vară unde se practica amorul liber și după aceea s-o facă să mărșăluiască În procesiune pe Oxford Street, purtându-și nou-născutul sub lozinca „Femeile muncitoare britanice“. — Mai mult timp decât mi-a rămas, spuse el. Ea nu-l asculta. Era Închisă pe moment În gândurile ei, În siderale Înălțimi deasupra lui. Era amanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
agățată într-un cui pe zid, să nu intre șoarecii. Mă înfurii cumplit. Hai să ieșim, să ne plimbăm! Mă sufoc aici. Mergem pe malul gârlei, pe lângă casele vechi în fața cărora, pe băncuțe, stau babe interbelice. Intrăm în Herăstrău și mărșăluim împreună cu coloana de funcționari care se plimbă pe aleea strâmtă dintre lac și Clubul Diplomaților. Umblăm în cadență: stâng-drept-stâng-drept. Altminteri ne-am împiedica și ne-am rostogoli cu toții în lac. Printre zăbrelele gardului de la Club privim terenul imens de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
arata ca zâna apelor din basme. Doar că era mai scundă. Am lăsat bagajele în camera de oaspeți cu pereții acoperiți de icoane și am luat dealul pieptiș. Trebuia să sărim gardurile din bârne cu care muntenii își separaseră pășunile. Mărșăluiam gâfâind pe sub coroanele sărăcăcioase ale zarzărilor. Iarba și florile de câmp ne ajungeau până la genunchi. Aerul era șfichiuit de aeroplane și bombardiere: bondari, albine, viespi, musculițe. Cam o dată la treizeci de secunde înghițeam o insectă. Avea gust amărui și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe cale naturală cu buzele, sânii și vocea siliconate. La Universitate am ajuns cu metroul. Am prins coloana de mineri de 14.30. La scuarul Kogălniceanu s-a făcut joncțiunea cu muncitorii ieșiți din schimbul întâi. Mi se părea straniu să mărșăluiesc alături de fețele acelea săpate, sălbatice, ițindu-se din pufoaice prăfuite. În mâini, fețele-de-mină duceau ghioage, răngi, hârlețe. Coloana uriașă scanda la unison: „A-sa-si-nii!” sau „Sus în deal la Cotroceni cântă cucuveaua/Ilici, gata, și-a găsit în sfârșit beleaua”. În fața căminelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu inițială majusculă a termenului-metaforă prin care îl ipostaziază. Iar eterna coabitare a binelui cu răul - simțită, teoretizată, clamată - prin timp de omul religios, filosof sau de omul pur și simplu este și aici amintită cu o notă elegiac-resemnată: Grandorile mărșăluiesc prin pâine / cum sufletul într-un nărav de câine. Textele poetice ale lui Valentin Predescu au, de obicei, construcție argumentativă: ipoteza lansează un gând, apoi cea mai mare parte a poeziei constituie argumentarea, pentru ca, în concluzie, să se reia și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]