KorAP: Find »[drukola/base=mărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...111 >

2,766 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

doamne. - Ai dreptate. Dar porunca voievodului tău trebuie respectată! - Așa e. Numai că, dacă măria ta mai face un efort de memorie, Își va aminti cu siguranță că numele meu este Alessandro Frassetti și că sunt cetățean al Serenissimei. Poruncile măriei tale mi se par deosebit de interesante, dar pentru mine rămân... cum să spun... facultative. - Facultative! ridică sprânceana domnitorul. Facultative! La asta nu m-am gândit. - Văd că măria ta zâmbește, iar acest lucru nu s-a mai Întâmplat de multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
numele meu este Alessandro Frassetti și că sunt cetățean al Serenissimei. Poruncile măriei tale mi se par deosebit de interesante, dar pentru mine rămân... cum să spun... facultative. - Facultative! ridică sprânceana domnitorul. Facultative! La asta nu m-am gândit. - Văd că măria ta zâmbește, iar acest lucru nu s-a mai Întâmplat de multă vreme. Înseamnă că sosirea mea nu e chiar atât de supărătoare... - Mda... recunoscu Ștefan. Ești un tânăr deosebit. Ești inteligent și ai haz. Se vede că ai crescut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atât de supărătoare... - Mda... recunoscu Ștefan. Ești un tânăr deosebit. Ești inteligent și ai haz. Se vede că ai crescut pe meleaguri mai puțin Încercate de nevoi. Și acum, că m-ai găsit, ce ai de gând? - Să rămân alături de măria ta. I-am promis asta tatălui meu. - Ți-a cerut el asta? - Da. Mi-a spus că, indiferent ce poruncește măria ta, trebuie să-ți fiu alături. - Așa a zis? Indiferent ce poruncesc? Înseamnă că tatăl tău vedea viitorul? - Cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
meleaguri mai puțin Încercate de nevoi. Și acum, că m-ai găsit, ce ai de gând? - Să rămân alături de măria ta. I-am promis asta tatălui meu. - Ți-a cerut el asta? - Da. Mi-a spus că, indiferent ce poruncește măria ta, trebuie să-ți fiu alături. - Așa a zis? Indiferent ce poruncesc? Înseamnă că tatăl tău vedea viitorul? - Cam așa ceva. I se Întâmplă adeseori. Dar mai mult când e vorba de măria ta. - Știi că a dispărut... - Da. Văd că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Da. Mi-a spus că, indiferent ce poruncește măria ta, trebuie să-ți fiu alături. - Așa a zis? Indiferent ce poruncesc? Înseamnă că tatăl tău vedea viitorul? - Cam așa ceva. I se Întâmplă adeseori. Dar mai mult când e vorba de măria ta. - Știi că a dispărut... - Da. Văd că asta devine o a doua pasiune a lui. Dispare. - Ești glumeț. - Sunt, de necaz. Sau ca să evit tonul tragic. Cred că totul e o chestiune de ton. Sau de culoare. Același lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
celebri... - N-am știut... Nu mi-a spus niciodată. - Nici n-o să-ți spună. E prea mândru. Poate că voia ca tu să trăiești două vieți, să fii faimos de două ori, o dată pentru tine și o dată pentru fratele tău... - Măria ta se mai Înseninează, bag eu de seamă. Există viață și În afara tronului, a bătăliilor, a jocurilor de putere. Poate că măria ta va descoperi, acum, această viață. Formele și culorile ei. - Poate. - Poate că nimic nu e Întâmplător. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să trăiești două vieți, să fii faimos de două ori, o dată pentru tine și o dată pentru fratele tău... - Măria ta se mai Înseninează, bag eu de seamă. Există viață și În afara tronului, a bătăliilor, a jocurilor de putere. Poate că măria ta va descoperi, acum, această viață. Formele și culorile ei. - Poate. - Poate că nimic nu e Întâmplător. Poate că Valea Albă e o lecție de umilință. ȘI poate că singurătățile astea ale munților sunt o lecție de frumusețe. - Ești un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
e o lecție de umilință. ȘI poate că singurătățile astea ale munților sunt o lecție de frumusețe. - Ești un Înțelept, Alexandru. - Încă nu. Dar mă fac. Mai am de Învățat. - De la cine? - De la oameni, de la munți, de la mănăstirile ridicate de măria ta și de bunicul măriei tale, Alexandru cel Bun, de la icoanele cele vechi, de la marii maeștri ai Italiei și ai țărilor flamande... de la viața asta, care e frumoasă și imprevizibilă chiar și atunci când credem că e urâtă și monotonă. - De la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ȘI poate că singurătățile astea ale munților sunt o lecție de frumusețe. - Ești un Înțelept, Alexandru. - Încă nu. Dar mă fac. Mai am de Învățat. - De la cine? - De la oameni, de la munți, de la mănăstirile ridicate de măria ta și de bunicul măriei tale, Alexandru cel Bun, de la icoanele cele vechi, de la marii maeștri ai Italiei și ai țărilor flamande... de la viața asta, care e frumoasă și imprevizibilă chiar și atunci când credem că e urâtă și monotonă. - De la oameni... Da. În curând vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mărginită de brazi, În fața unei chilii de lemn În care se află un călugăr deloc impresionat de sosirea domnitorului Moldovei. Greșesc? - Nu... Altceva voiam să spun... Tu nu vezi o mănăstire În acest loc? - Ba da. E mănăstirea din imaginația măriei tale. Cu o arhitectură remarcabilă, ce-i drept. Și plină de picturi. O mănăstire albastră. - De ce albastră? - Nu știu. Așa mi-a venit. Mănăstirile de la Probota, de la Bistrița și de la Humor sunt, parcă, prea Întunecate. Culorile lor bat spre negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-i drept. Și plină de picturi. O mănăstire albastră. - De ce albastră? - Nu știu. Așa mi-a venit. Mănăstirile de la Probota, de la Bistrița și de la Humor sunt, parcă, prea Întunecate. Culorile lor bat spre negru, În ciuda contururilor aurii ale personajelor religioase. Măria ta are nevoie, aici, de o mănăstire albastră. - La ce fel de albastru te gândești? - Greu de spus. Nu e albastrul lagunei și nici albastrul lui Mantegna atunci când binevoiește să vadă, În tablourile lui, cerul. Aș zice că e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atâtea zile de mers prin umbra răcoroasă a pădurilor. Privi spre Alexandru, care avea și el aceeași neliniște. Nu se știa cine se află În jurul acelui tăpșan, dacă erau prieteni sau dușmani, dacă era sfârșitul sau Începutul. Apoi tânărul șopti: - Măria ta... Cred că, dacă ar fi aici, preasfinția sa Daniel ne-ar arde o palmă după ceafă. Păi, ce facem? Mergem mai departe, ori nu mergem mai departe? - Poate fi o patrulă a spahiilor, cum am văzut atâtea până aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu mergem mai departe? - Poate fi o patrulă a spahiilor, cum am văzut atâtea până aici... răspunse, tot În șoaptă, voievodul. O fi spus Sihastrul să ridicăm poporul, dar sigur n-a spus să fim proști. - Mai bine proști cu măria ta, decât deștepți cu Mahomed, răspunse Alexandru. Eu unul mă declar primul prost al Moldovei și ies din pădurile astea. Parcă mi-era dor de soare. Tânărul dădu pinteni și ieși În poiana largă a obcinei Suceviței. Gestul lui era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
obcinei Suceviței. Gestul lui era unul de apărare. Dacă cineva Îl urmărea pe voievod, avea să sară asupra lui Alexandru. Iar voievodul avea o șansă să scape. Dar nimeni nu se arătă dinspre marginile poienii. - Cred că am Înnebunit amândoi, măria ta! strigă Alexandru, jucându-și calul În mijlocul poienii. Vedem numai spahii acolo unde sunt numai brazi! Voievodul ieși din pădure, zâmbind. Hotărât lucru, apariția fiului lui Oană era o rază de bucurie pe un cer plin de nori Întunecați. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spre ceilalți și strigă: - În genunchi, fraților, că aista-i măria sa Ștefan! Întreaga adunare Îngenunchie, iar cei care aveau cușme sau căciuli pe cap și le scoaseră. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă voievodul. Și ce faceți În pustietățile astea? - Iaca, măria ta, răspunse bătrânul, am auzit porunca de luptă. Și ne-am gândirăm că n-ar fi rău să alungăm păgânii acolo unde le-o fi locul. - Cum te cheamă, moșule? - Atudoriței mă cheamă, măria ta! Și Ion! - De unde mă știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ce faceți În pustietățile astea? - Iaca, măria ta, răspunse bătrânul, am auzit porunca de luptă. Și ne-am gândirăm că n-ar fi rău să alungăm păgânii acolo unde le-o fi locul. - Cum te cheamă, moșule? - Atudoriței mă cheamă, măria ta! Și Ion! - De unde mă știi? - De la Direptate. Și de la Baia. Și de la Lipnic. Și de la mănăstirea Putna, când Maria Ta a ctitorit-o cu hramul Adormirii Maicii Domnului! - Cine sunt oamenii ăștia? - Plăieși din Țara de Sus. Ciobani. Meșteri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să trăiești, măria ta! Sunt arcașul Simion, cu cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra măriei tale. Am vegheat și până acum. Dar acum am nevoie de Încuviințarea măriei tale, căci oastea țării Începe să se adune. - Poiana asta devine cam aglomerată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să trăiești, măria ta! Sunt arcașul Simion, cu cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra măriei tale. Am vegheat și până acum. Dar acum am nevoie de Încuviințarea măriei tale, căci oastea țării Începe să se adune. - Poiana asta devine cam aglomerată... mormăi Alexandru. - Știu cine ești, arcașule Simion! spuse Ștefan. Nu te-am uitat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să trăiești, măria ta! Sunt arcașul Simion, cu cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra măriei tale. Am vegheat și până acum. Dar acum am nevoie de Încuviințarea măriei tale, căci oastea țării Începe să se adune. - Poiana asta devine cam aglomerată... mormăi Alexandru. - Știu cine ești, arcașule Simion! spuse Ștefan. Nu te-am uitat de atunci, de la Cetatea Albă, când a căzut prizonier căpitanul Oană! Dar cine ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
asta devine cam aglomerată... mormăi Alexandru. - Știu cine ești, arcașule Simion! spuse Ștefan. Nu te-am uitat de atunci, de la Cetatea Albă, când a căzut prizonier căpitanul Oană! Dar cine ți-a dat ordin să veghezi asupra mea? - Căpitanul Pietro, măria ta! - Și unde e căpitanul, să-și primească pedeapsa pentru nerespectarea poruncii? - E taman În Ardeal, măria ta! Dar va sosi În puține zile, căci misiunea lui a izbândit! - Misiunea lui? Care misiune? -Astăzi, În zori, oastea Clujului și Zărandului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de atunci, de la Cetatea Albă, când a căzut prizonier căpitanul Oană! Dar cine ți-a dat ordin să veghezi asupra mea? - Căpitanul Pietro, măria ta! - Și unde e căpitanul, să-și primească pedeapsa pentru nerespectarea poruncii? - E taman În Ardeal, măria ta! Dar va sosi În puține zile, căci misiunea lui a izbândit! - Misiunea lui? Care misiune? -Astăzi, În zori, oastea Clujului și Zărandului și secuimea din ținuturile Harghitei și Covasnei a fost mobilizată de voievodul Ardealului, Ștefan Bathori! - Pornește Matei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Încredere și de luptă pornise undeva, În adâncurile lumii. Iar acel val creștea zi după zi. Ridicarea lui Vlad Țepeș era un semn al lui Dumnezeu. - Spune-mi, arcașule Simion, informațiile Apărătorilor circulă la fel de bine ca Înainte de Valea Albă? - Da, măria ta. Întreabă-mă și Îți voi răspunde! - Spune-mi ce se Întâmplă În Moldova, Simioane! Mai avem vreo cetate În picioare? Mai avem undeva oameni care să lupte? - Măria ta a rătăcit prea mult prin singurătățile codrilor. Măria ta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Simion, informațiile Apărătorilor circulă la fel de bine ca Înainte de Valea Albă? - Da, măria ta. Întreabă-mă și Îți voi răspunde! - Spune-mi ce se Întâmplă În Moldova, Simioane! Mai avem vreo cetate În picioare? Mai avem undeva oameni care să lupte? - Măria ta a rătăcit prea mult prin singurătățile codrilor. Măria ta nu știe... - Ce nu știu? Spune odată, Simioane! A căzut toată Moldova sub sabia păgânului? Simion se gândi o clipă, neștiind cum să adune toate informațiile În puține cuvinte. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Albă? - Da, măria ta. Întreabă-mă și Îți voi răspunde! - Spune-mi ce se Întâmplă În Moldova, Simioane! Mai avem vreo cetate În picioare? Mai avem undeva oameni care să lupte? - Măria ta a rătăcit prea mult prin singurătățile codrilor. Măria ta nu știe... - Ce nu știu? Spune odată, Simioane! A căzut toată Moldova sub sabia păgânului? Simion se gândi o clipă, neștiind cum să adune toate informațiile În puține cuvinte. Apoi se hotărâ. - Cum să cadă cetățile, măria ta?! Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
singurătățile codrilor. Măria ta nu știe... - Ce nu știu? Spune odată, Simioane! A căzut toată Moldova sub sabia păgânului? Simion se gândi o clipă, neștiind cum să adune toate informațiile În puține cuvinte. Apoi se hotărâ. - Cum să cadă cetățile, măria ta?! Păi, n-ai dat ordin să fie apărate până la ultimul oștean? - Nu ne Înțelegem, Simioane... Spune-mi de Suceava! - Suceava rezistă! E sub asediul sultanului Mahomed, numele fie-i uitat, dar rezistă! Ștefan Îl privi neîncrezător, dar apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]