2,090 matches
-
dinți, cutia cu ceai, insecticidul - toate erau frumos aranjate pe raft. În lipsa lui am încercat să păstrez curățenie în cameră, obicei pe care-l deprinsesem în anul și jumătate cât am stat împreună. Acum că nu era, nu aveam încotro: măturam în fiecare zi, ștergeam ferestrele o dată la trei zile, aeriseam așternutul o dată pe săptămână și-l așteptam cu sufletul la gură să vină și să-mi spună: „Vai, Watanabe! Ce-ai pățit? Ce frumos e în cameră!“ Cavaleristul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întrebat-o pe Naoko. Absolut în fiecare dimineață. De obicei, treaba aceasta o fac femeile nou-venite, pentru că e ușoară. Vrei să vezi iepurii? — Bineînțeles. Cotețul iepurilor era în spatele coliviei uriașe. Am văzut vreo zece iepuri, dormind în paie. Naoko a măturat, le-a pus mâncare în cutii și a luat în brațe un pui de iepure, frecându-l de obraz. — Vezi ce drăgălaș e? zise Naoko, veselă. Apoi mi l-a dat și mie să-l țin. Boțul acela mic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
place titlul. E un titlu foarte elegant, spuse directorul. E literatură pură. — Bine. Sigur. PĂi, atunci, așa-i zicem: Fluturele și tancul. Și am mai stat acolo, În locul acela care mirosea a curat și aerisit și care abia ce fusese măturat, În acea dimineață veselă și luminoasă, am stat alături de director, care mi-era prieten vechi și care era acum foarte mulțumit de bucata literară pe care o făceam Împreună, și am luat o gură de gin privind pe fereastra protejată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bătĂlii, atunci aveam ce ne trebuia. Așa că atunci cînd n-am mai avut lumină am cărat camera mare pe scări, i-am scos trepiedul, am Împărțit-o În trei rucsacuri și apoi, unu cîte unul, am traversat În fugă colțul măturat de gloanțe de pe Paseo Rosales, adăpostindu-ne după zidurile groase ale grajdurilor Montana. Știam că am găsit un loc bun de filmare și eram veseli. Dar ne păcĂleam singuri crezînd că nu eram prea departe. — Hai să mergem la Chicote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Într-o divizie de atac. În astea fie mori, fie ești rănit. Noi, ceilalți, am fost răniți. — Cum a murit Vicente? — Traversa șoseaua și a fost lovit de-un tir de mitralieră venit de la o fermă din dreapta. De la ferma aia măturai toată strada. — Erai și tu acolo? — Da. Conduceam compania Întîi. Noi eram la dreapta lui. Am cucerit ferma pînĂ la urmă, da’ a durat ceva. Aveau trei mitraliere. Una-n grajd și două-n casă. Era greu să te-apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cîteva secunde ea-l strîngea tare-n brațe și-l săruta, iar buzele-i erau o insulă În marea albă de durere care trecuse deodată peste el, strălucitoare, de nesuportat, crescîndă, orbitoare, un val care trecuse peste el și-l măturase cu totul. Buzele erau acolo, Încă acolo; apoi, copleșit, după ce durerea a trecut În timp ce ședea, era singur, transpirat leoarcă, iar Maria plîngea și spunea: — Of, Enrique. Iartă-mă. Te rog să mă ierți. — E-n regulă, spuse Enrique. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Poate că mai au o șansă să se deștepte“. Dacă i-ar mai fi rămas timp pentru Încă un gînd, ar fi sperat că În celălalt colț nu-i nici o mașină. Dar acolo era o altă mașină și reflectorul ei mătura cîmpul. Raza largă trecea pe deasupra buruienilor În care stătea ascunsă, Întinsă la pămÎnt, Maria. În mașina Întunecată, polițiștii Își balansau armele urmînd raza reflectorului cu urîtele, scobitele și eficientele guri de foc ale Thompson-urilor. La umbra unui copac, În spatele mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
găleți - una de tinichea cu care luam apă din lac pentru boiler și alta din granit, cu care luam apă de băut. Pe ușă era agățat un prosop și pe rafturi mai erau niște ștergare de vase. În colț țineam mătura. Cutia În care țineam lemnele era pe jumătate plină și toate tigăile erau agățate de perete. M-am uitat prin bucătĂrie, ca s-o țin bine minte, și mi-era tare dragă. — Ei, spuse tata, de-acum crezi c-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mare, nu observase ce se Întîmplase la masă. VĂzuse totul, fărĂ să pară Însă că observă ceva. Celălalt prizonier nu spusese nimic, Însă observase totul cu atenție. Niște fulgi de cenușă se așezaseră pe scaunele de pluș și tata Îi mătură cu un ziar. Trenul porni și eu Încercam să văd orașul prin fereastra deschisă, Însă nu prea aveai ce vedea, erau doar lacul, niște fabrici și o șosea frumoasă care se Întindea lîngă șine. Pe malul lacului erau multe mormane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aflat după aceea, era În centru, se adăpostise În intrândul unui porton și nu putea să iasă pentru că trăgeau ca la țintă de la un capăt la altul al străzii, iar din turnul primăriei un grup de indivizi din Brigăzile Negre măturau piața cu mitraliera. Sub poarta aceea era și fostul primar fascist al orașului. La un moment dat a zis că reușește el să fugă până acasă, n-avea decât de dat colțul. A așteptat un moment de liniște, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Florica își revărsa dragostea asupra lui Vasile. Toată atenția și-o îndrepta spre el, Teofana o interesa din ce în ce mai puțin. Când o vedea prin preajmă o îndepărta. Într-o zi, fiind în bucătărie, spăla vasele Teofana se chinuia cu mătura să măture. — Pune mătura de unde ai luat-o. — Vreau să mătur. Nu știi să mături. Las-o jos! Nu vreau. Când îți spun ceva, să m-asulți, obraznico, o ia de mână și-o duce în dormitor. N-ai să ieși deaici până
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și-o îndrepta spre el, Teofana o interesa din ce în ce mai puțin. Când o vedea prin preajmă o îndepărta. Într-o zi, fiind în bucătărie, spăla vasele Teofana se chinuia cu mătura să măture. — Pune mătura de unde ai luat-o. — Vreau să mătur. Nu știi să mături. Las-o jos! Nu vreau. Când îți spun ceva, să m-asulți, obraznico, o ia de mână și-o duce în dormitor. N-ai să ieși deaici până îți spun eu! Auzi? Când a venit Vasile a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
el, Teofana o interesa din ce în ce mai puțin. Când o vedea prin preajmă o îndepărta. Într-o zi, fiind în bucătărie, spăla vasele Teofana se chinuia cu mătura să măture. — Pune mătura de unde ai luat-o. — Vreau să mătur. Nu știi să mături. Las-o jos! Nu vreau. Când îți spun ceva, să m-asulți, obraznico, o ia de mână și-o duce în dormitor. N-ai să ieși deaici până îți spun eu! Auzi? Când a venit Vasile a întrebat-o: — Unde-i
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Unde-i Teofana? — În dormitor. — Ce face acolo? — Se joacă. Vasile s-a dus s-o vadă. Fetița plângea. — Ce-ai, draga tatii? — M-a pedepsit Florica. — Cum?vrea să afle Vasile adevărul, foarte îngrijorat. — Nu m-a lăsat să mătur și mi-a spus să nu ies de aici până nu-mi spune ea. Vasile a luat-o, a pupat-o și când s-a mai liniștit s-a dus cu ea în bucătărie. — Florico, de ce-ai pedepsit-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
câta oară?!) perii de pe ceafă. În fine, privind prin fanta îngustă a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală toridă, aspră și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care atunci se întrebuințează cel mai mult). Tot în ziua de Ajun să nu dai din casă "foc" deoarece tot anul o să ai supărări, pagubă în casă. Nici măcar gunoiul nu se dă afară, nu se împrumută nimic, iar când se mătură gunoiul e bine să fie dinspre ușa spre fund, ca să vină binele și norocul. Tot în Ajun o mare însemnătate o au turtele. Acestea sunt "pelincele Domnului"se fac niște foi de aluat de grâucât mai subțiri, se taie cu
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA OPRIŞIŢA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Asavei Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2060]
-
totuși mereu își călca hotărârea. Coborâră în calea Victoriei fără a schimba un cuvânt. Se pornise un vânt aspru, prevestitor de ploaie rece. Norii se lăsaseră jos, aproape până pe acoperișele caselor. Câte un vârtej de aer se răsucea pe stradă, măturând praful, ridicîndu-l și aruncîndu-l pe trotuare, între picioarele rarilor trecători. Grigore își aduse iar aminte de Rogojinaru: "Vezi, el a presimțit schimbarea vremii și a venit cu umbrela..." O trăsură venea în goană dinspre șosea cu un domn între două
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
va înmuia. Miron Iuga însă nu e o fire care să-și schimbe gândurile și, când va observa tărăgăneala revizorului, se va adresa chiar ministrului, prieten de-al lui, sau va pune pe cuscrul său, deputatul Gogu Ionescu, să-i măture pe amândoi. Biata nevastă-sa nici nu bănuiește ce primejdie îi paște, și nici ceilalți ai casei. Se zbuciumă singur și așteaptă. Stă în casa părintească împreună cu un frate, scăpat anul trecut din armată, și cu bătrânii. Din pământul ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de redacție. Într-o cameră vastă, singur, la un birou voluminos, un domn neras, ursuz, cu ochelarii după urechi, manevra într-un morman de jurnale cu niște foarfeci uriașe. Aruncă o privire spre vizitator și își continuă operația. Când isprăvi, mătură jos resturile de gazete, ca să-și libereze masa. Aflând că Herdelea caută pe Deliceanu, zise plictisit: ― Directorul nu dă pe la redacție decât întîmplător, așa că greu ai să-l nimerești. Dacă însă ai ceva pentru ziar poți vorbi cu primul-redactor care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. În vreme ce, cu aceleași gesturi automate, soldații coborau armele de la ochi și le reîncărcau, din mulțimea de țărani izbucniră țipete de spaimă. Ca și când o perdea de uragan ar fi măturat câmpia, oamenii se simțeau cuprinși într-un început de mișcare de fugă. ― Au tras în aer! răcni Petre cu ochii bulbucați. N-aveți frică, fraților! Stați pe loc!... Unde te îndesi?... Nu fugiți!... Înainte, oameni buni! Pe ei!... Să le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă interiorul burții unei balene, rămâneau nemișcați, spre marea satisfacție a căpitanului. ― Să ne desfășurăm în evantai, continuă Dallas, dar nu prea departe. Nu depășiți, orice ar fi, perimetrul de viziune al vecinului. Ne-ajung două minute. Înarmați cu lanternele, măturau cu mare grijă toată suprafața imensei încăperi. Pe jos erau împrăștiate fragmente de material cenușiu, cea mai mare parte acoperită de stratul de praf care se inflitrase în navă. Kane nici nu le luă în seamă. Ei căutau un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
câte o gură de cafea călduță și să privească tăcută citirile instrumentelor. Montanul Jones nu avea astfel de slăbiciuni. Așezat pe coadă, admira cu mare interes dansul elementelor dezlănțuite de cealaltă parte a geamului blindat. Găsea deosebit de vesel spectacolul pulberilor măturate de vânt care se învolburau în lumină. Jones știa că nu putea să înhațe vreunul din acei fetuși strălucitori care veneau să-l sâcâie drept sub nasul lui. El înțelegea legile fizice inerente existenței unui solid transparent, care limita acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
semnalul sonor cu bună știință, o determină să facă o oprire după cincisprezece metri. Lumina era tot slabă, dar suficientă totuși pentru a-și putea da seama de starea de lucruri: nu era nici o creatură pitită în pasajul urât mirositor. Măturând lent spațiul cu detectorul. Încerca să fixeze și acul și culoarul. Acul înregistra cu minuțiozitate fiecare deplasare a lui Ripley cu o măsură corespunzătoare distanței de parcurs. Ridică ochii și remarcă un mic tambuchi în perete, ușor întredeschis... Parker și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
boabe de porumb măcinate). Urzicile opărite, asociate cu miezul de semințe de dovleac, fac o curățenie desăvârșită a intestinelor. Urzicile excită pereții intestinelor, pentru expulzare și miezul (mărunțit, măcinat în gură cu măselele) semințelor de dovleac vin din urmă și mătură tot și ung cu ulei pereții intestinelor. Leurda curăță deșeurile din sânge, omoară și evacuează microbii și viermii intestinali. Daniel Reid, în cartea „Tao pentru sănătate, sex și longevitate”, scrie că ar exista, în intestinele suferinzilor de constipație, deșeuri compactizate
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
era că nu aveam ceas, așa că nu puteam ști când se sfârșeau cele două ore cât trebuia să stau culcat în patul pe care îl uram, în căldura uscată a verii. Pe fereastră, norii albaștri, scânteietori, se depanau la nesfârșit, măturați de vârfurile plopilor. Când am coborât după-masă iarăși în spatele blocului, am găsit toată gașca adunată. Cu gurile căscate, băieții priveau în sus spre un lucru probabil senzațional, pe care eu nu îl puteam vedea din cauza colțului clădirii. "Vino-ncoa, bă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]