1,613 matches
-
steagurile națiunilor iugoslave au fost interzise. De asemenea, ideile comuniste au fost și ele interzise. Regele a fost asasinat la Marsilia, în timpul unei vizite oficiale în Franța, în 1934, de către Vlado Chernozemski, un trăgător cu experiență din Organizația Revoluționară Internă Macedoneană a lui Ivan Mihailov, în cooperare cu Ustașii, o organizație croată revoluționară. Alexandru a fost succedat de Petru al II-lea, fiul său de unsprezece ani, si un consiliu de regenta condus de vărul sau Prințul Paul al Iugoslaviei. Scena
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Constantin Constante, a fost aromân emigrat din Macedonia (s-a născut lângă lacul Ohrida, dar casa lui, a familiei, era la Skopje). Fiind intelectual, câștiga din cărți și din gazetărie. A publicat un roman, "Haiducii Pindului" prin subscripție, cărți despre macedoneni, un dicționar bulgaro-româno-turc pentru funcționarii din Cadrilater, o monografie a Salonicului. Mama, Julieta (născută Pop), era româncă. Urmează școala elementară de la "Pitar Moș" și "Liceul Regina Maria" din București, face studii universitare la Școala de Arte Frumoase, unde îl are
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
sud a mănăstirii, a fost construită între 1955 și 1957. Iconostasul bisericii este opera pictorului rus George Morozov (1900-1993). Frescele sunt opera a doi pictori greci, Rhallis Kopsidis și Ghiorghios Chochlidakis, care s-au inspirat, ca stil, din școlile iconografice macedoneană (secolele XI-XIV) și cretană (secolele XIV-XVII). Programul iconografic este cel tipic al epocii împăraților Paleologi (secolele XIII- XIV). Altarul a fost decorat, de o echipă de pictori conduși de L. Raffin, în stilul frescelor sârbești vechi. Biserica latină a mănăstirii
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]
-
tracice din dreapta Dunării. După înlăturarea ocupației persane (în secolul V î.Hr.), geții din dreapta Dunării plăteau tribut Regatului Odris, până ce acesta a fost supus de Filip ÎI, regele Macedoniei (aprox. 340 î.Hr.). Întrucât geții din dreapta Dunării deveniseră dependenți de Macedonia, regii macedoneni au ridicat pretenții de stăpânire și asupra geților din nordul Dunării, insă încercările lui Alexandru cel Mare (335 î.Hr. și 327 î.Hr.) și Lisimah (310 î.Hr.) de a-i supune au eșuat. Ulterior, geții din stanga Dunării au avut ciocniri cu
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
pe ruinele satrapiei Skudra se fondează Regatul Odris, care aduce sub autoritatea să întreaga Tracie până la Dunăre și întreg litoralul cuprins între Abdera și gurile Dunării. Regatul Odrisilor devenise principalul factor de putere în zonă. Tracia a fost cucerita de macedoneni în 341 î.Hr., iar după moartea lui Alexandru cel Mare, generalii săi, diadohii, au purtat războaie pentru supremație, ce au dus la slăbirea și dezmembrarea imperiului macedonean. i sunt consemnați în izvoare prima dată în secolul al VI-lea î.Hr.
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Odrisilor devenise principalul factor de putere în zonă. Tracia a fost cucerita de macedoneni în 341 î.Hr., iar după moartea lui Alexandru cel Mare, generalii săi, diadohii, au purtat războaie pentru supremație, ce au dus la slăbirea și dezmembrarea imperiului macedonean. i sunt consemnați în izvoare prima dată în secolul al VI-lea î.Hr., iar dacii din secolul I î.e.n. Strabon afirmă că geții vorbeau aceeași limbă cu tracii, dar și ca dacii vorbeau aceeași limbă cu geții. Dar, evident, Strabon
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
pierdut. Trogus informează că Atheas, strâmtorat de luptele cu histrienii (locuitorii de pe Istros), a cerut, prin intermediul cetății Apollonia sprijin militar de la Filip al II-lea, lăsându-i țară că moștenire. Regele histrienilor a murit, iar Atheas i-a trimis pe macedonenii veniți în ajutor înapoi acasă, transmițându-i lui Filip că sciții nu aveau nevoie de ocrotirea macedonenilor și că îi va lăsa tronul fiului său. Filip al II-lea asedia Bizanțul și i-a cerut bani lui Atheas să-i
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Apollonia sprijin militar de la Filip al II-lea, lăsându-i țară că moștenire. Regele histrienilor a murit, iar Atheas i-a trimis pe macedonenii veniți în ajutor înapoi acasă, transmițându-i lui Filip că sciții nu aveau nevoie de ocrotirea macedonenilor și că îi va lăsa tronul fiului său. Filip al II-lea asedia Bizanțul și i-a cerut bani lui Atheas să-i plătească soldații din corpul macedonean expediționar pentru drum și serviciile aduse. Atheas a refuzat. Filip a renunțat
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
acasă, transmițându-i lui Filip că sciții nu aveau nevoie de ocrotirea macedonenilor și că îi va lăsa tronul fiului său. Filip al II-lea asedia Bizanțul și i-a cerut bani lui Atheas să-i plătească soldații din corpul macedonean expediționar pentru drum și serviciile aduse. Atheas a refuzat. Filip a renunțat la asediul Bizanțului și s-a îndreptat împotriva sciților, inițial cu gânduri pașnice, anunțându-l că trimite o solie și ar dori să ridice o statuie dedicată lui
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Macedon". Ca urmare a răscoalelor provocate de tribali și ilyri, Alexandru a organizat o expediție punitiva. A înaintat prin Munții Balcani, în trecătorile cărora tracii au organizat o ambuscadă, folosindu-se de căruțe pe care le împingeau și prăvăleau asupra macedonenilor. Alexandru scăpa din ambuscada și are o luptă cu tribalii pe râul Lyginios. Tribalii au evacuat femeile și copii dincolo de Istru și s-au refugiat pe un ostrov al Dunării, Peuce. Urmărindu-i, cu sprijinul unei corăbii venite din Bizanț
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
a adunat o armată de 10.000 de pedestrași geți și 4.000 de călăreți. Alexandru, folosindu-se de monoxilele riveranilor și burdufuri din piele umplute cu paie, trece Dunărea cu 4.000 de infanteriști și 1.500 de călăreți macedoneni și înaintează prin holdele înalte de grâu spre un oraș al geților, unde aceștia s-au retras, situat la 5.500 de metri de Dunăre. Geții l-au abandonat, iar Alexandru l-a distrus din temelii și a luat o
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
unde primește o solie a regelui Syrmos al tribalilor, ajungând la o înțelegere. Sursele arheologice atestă existența unei formațiuni politice getice cu o reședința tribala sau unional-tribală ce era prosperă economic în secolul al IV-lea î.e.n. A treia expediție macedoneană în zona Dunării a fost condusă de generalul Zopyrion, despre a cărei informații este găsită la Curtius Rufius și la Trogus Pompeius, precum și la Macrobius. Între 331-326 i.en., cănd Alexandru se află în India, guvernatorul Pontului, Zopyrion a organizat
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
armata, au fost zdrobiți din cauza unei furtuni, făcându-le imposibilă traversarea Dunării. De eșecul expediției a profitat regele odrisilor, Seuthes al III-lea, care și-a stârnit supușii la răscoală. După moartea lui Alexandru cel Mare în 323 î.Hr., Imperiul Macedonean a decăzut și s-a dezmembrat. În 305 î.Hr., Lisimah s-a proclamat regele Traciei și își ia o soție din Regatul odrisilor pentru a îmbunătăți relațiile. Dar până atunci, Lisimah se confruntă cu o serie de probleme: luptele cu
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
înfometata și fiind înfrânta, Lisimah a fost luat prizonier împreună cu fii săi și dus la cetatea Helis. Deși tracii doreau execuția acestuia, Dromichaites l-a tratat că pe un prieten și a organizat un ospăț cu caracter moralizator, oferindu-le macedonenilor o masă bogată și luxoasa în timp ce tracii se ospătau umili. Potrivit lui Pausanias în Descrierea Greciei, pacea dintre cei doi a fost întărită și de o alianță matrimoniala, Lisimah oferindu-și fiica de soție lui Dromichaites. Nu se știe cu siguranta
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
de triburile getice era formată din culmea nordică a munților Balcani. Însă ei îi cunoșteau doar pe geții de la Dunărea de Jos. Începând cu secolul al IV-lea î.Hr. există informații și despre geții din nordul Dunării, cu prilejul expedițiilor macedonene. Prima informație precisă despre geții din stanga Dunării o avem de la Ptolemeu, regele de mai tarziu al Egiptului, întemeietorul dinastiei Lagide, care l-a însoțit în anul 335 i. Hr. pe Alexandru Macedon în expediția să împotriva tribalilor și geților. Relatările lui
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
împotriva tribalilor și geților. Relatările lui Ptolemeu au fost păstrate în opera lui Arrian, scriitor grec din secolul al II-lea d.Hr., ce a ocupat diferite demnități în Imperiul Român. Pornind pe firul narațiunii lui Arrian, aflăm că oastea macedoneană, formată din 30.000 de soldați, trece pe lângă orașul Philippi, apoi pe langă masivul Orbelon, după care trece râul Nestos, și după zece zile ajunge în munții Haemus unde are loc prima confruntare cu tracii, aceștia încercând cu ajutorul carelor de
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
de Alexandru Macedon, Alexandru al III-lea al Macedoniei sau Alexandros III Philippou Makedonon, rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.), a fost unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. a contribuit substanțial la răspândirea civilizației elenistice în întreaga lume. Fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
de lei. Zilnic, Alexandru se antrena din greu să lupte și să comande soldați, îndeplinind îndatoriri militare stricte. Datorită acestui mod de viață, a deprins tradițiile militare, dezvoltându-și o constituție robustă. Mama lui Alexandru, Olimpia, nu era de origine macedoneană, ci era grecoaică din Epir. După istorici, ea a fost o femeie aprigă, extrem de neconvențională, cu ambiții dinastice foarte puternice și cu interese oculte, crezând în „viața viitoare” și farmece. Soțul ei, regele Filip, a luat-o în căsătorie când
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
de înalt a fost de fapt, dar se pare că există un consens printre istorici că în realitate a fost destul de scund, dar bine proporționat. Alexandru avea o constituție robustă, un trup fizic bine dezvoltat (care atestă că era asemeni macedonenilor și grecilor). Trăsăturile sale faciale erau însă feminine. Avea ochii mari, un nas neobișnuit de mare și alungit, păr cârlionțat, culoarea părului său era șaten deschis, iar pielea era de culoare măslinie. Nu era blond, iar părul său a fost
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
sa, Olimpia, întotdeauna a insistat că el a fost fiul lui Zeus, confirmat de oracolul lui Amun de la Siwa. El a început să se identifice ca fiu al lui Zeus-Amon. Alexandru a adoptat elemente ale tradiției persane, practici pe care macedonenii le-au respins. Cu toate acestea, Alexandru a fost un conducător pragmatic, care a înțeles dificultățile de a guverna asupra diferitelor popoare. Astfel, comportamentul său megaloman ar fi fost pur și simplu o încercare practică de a consolida statul său
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
pe tânărul regent într-un războinic experimentat și un idol pentru oamenii săi. Puțin mai târziu Alexandru îl întâlnește pe tatăl său în nord, pentru a-l escorta la revenirea din Sciția. Pe drumul de întoarcere, traversând ținuturile moesilor, coloana macedoneană cade într-o ambuscadă pusă la cale de clanurile nesupuse, iar calul lui Filip al II-lea piere răpus de o lance care îl va răni și pe rege. Alexandru sare în ajutorul tatălui său și îl salvează. Întoarcerea la
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
la Pella este triumfală. Alexandru reprezintă acum noua speranță a poporului. În anul 338 î.Hr. Alexandru ia parte la Bătălia de la Cheroneea, în care regele Filip al II-lea a învins alianța dintre Atena și Teba, instaurând astfel hegemonia regatului macedonean asupra întregii Grecii. Alexandru a comandat aripa stângă a armatei macedonene, având un rol hotărâtor în victoria finală. În 337 î.Hr., Filip s-a căsătorit cu o femeie nobilă, Cleopatra, nepoata generalului Attalus și care și-a schimbat numele în
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
În anul 338 î.Hr. Alexandru ia parte la Bătălia de la Cheroneea, în care regele Filip al II-lea a învins alianța dintre Atena și Teba, instaurând astfel hegemonia regatului macedonean asupra întregii Grecii. Alexandru a comandat aripa stângă a armatei macedonene, având un rol hotărâtor în victoria finală. În 337 î.Hr., Filip s-a căsătorit cu o femeie nobilă, Cleopatra, nepoata generalului Attalus și care și-a schimbat numele în Eurydice. Căsătoria a cauzat tensiuni mari între Filip, Olimpia și Alexander
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
-lea a fost asasinat la Aegae, într-un amfiteatru, de către Pausanias, căpitanul gărzii sale. Înainte să fie asasinat, chiar el a refuzat să fie însoțit de gardă la intrarea în amfiteatru. Alexandru a fost proclamat rege al Macedoniei de către armata macedoneană și principalii nobili macedoneni. În acel moment avea vârsta de numai 20 de ani. Se zvonește că asasinarea lui Filip a fost planificată de soția sa, Olimpia care avea interesul ca fiul ei, Alexandru să fie încoronat rege. Olimpia a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
la Aegae, într-un amfiteatru, de către Pausanias, căpitanul gărzii sale. Înainte să fie asasinat, chiar el a refuzat să fie însoțit de gardă la intrarea în amfiteatru. Alexandru a fost proclamat rege al Macedoniei de către armata macedoneană și principalii nobili macedoneni. În acel moment avea vârsta de numai 20 de ani. Se zvonește că asasinarea lui Filip a fost planificată de soția sa, Olimpia care avea interesul ca fiul ei, Alexandru să fie încoronat rege. Olimpia a ordonat mai târziu uciderea
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]