18,601 matches
-
urmă jucînd-o pe Ioana de două ori, o dată în regia lui Victor Fleming, o dată în regia lui Rossellini!). Șirul de Ioane cinematografice a cunoscut o singură capodoperă (a filmului mut), Patimile Ioanei d'Arc (1928), filmat în Franța de un maestru al cinematografului nordic și al "realismului metafizic", Carl Dreyer, cu neprofesioniști și cu actori cvasi necunoscuți (cum era și interpreta Ioanei, Renée Falconetti, în vîrstă de 35 de ani, ale cărei gros planuri, de o copleșitoare intensitate dramatică, au marcat
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
de electorat, de reformă, de promisiuni, de criminalii din decembrie, de corupție. Plutind angelic prin aerul înmiresmat al bastionului întărit, organele de percepere a realității i s-au atrofiat unul câte unul. Zumzetul neplăcut de dincolo de ziduri era filtrat de maeștri sunetiști, capabili să furnizeze acestui președinte ce fugea de propriul trecut exclusiv muzica duioasă a lingușelii și sicofantismului. Doar căderea bubuitoare în preferințele electoratului a reușit, cu intermitențe, să-l scoată din starea de abulie postelectorală și să pună mâna
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
Irina Coroiu "Ochiul minții este cel mai extraordinar proiector din cîte există pe lume". Această reflecție a maestrului Jean Negulesco, descoperită în paginile cărții de memorialistică "Drum printre stele", îl poate ajuta pe cinefilul român să refacă traiectoria personalității sale excepționale, atît de superficial cunoscută în patrie chiar și astăzi, la 100 de ani de la naștere. Aniversarea aceasta
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
televiziune care a recondiționat cîteva din peliculele lui Negulesco realizate la Compania Warner, s-a putut oferi abonaților Cinematecii Române un prim program "Lumea cineastului: filme, locuri, personalități", care asociază operelor sale și alte producții cinematografice. Cinematograful fiind - după spusa maestrului - "cel mai formidabil vis de libertate cu care a fost vreodată binecuvîntată omenirea". Cum a înțeles Jean Negulesco să speculeze această aspirație se poate constata savurîndu-i filmele, tot atîtea demonstrații formidabile de adecvare perfectă, în manieră călinesciană, la stilul genului
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
podeaua cu sînge conține anunțul cu lozul cîștigător! Știrea remontează personajul supraponderal, care se precipită în apartamentul eroinei somînd-o să-i avanseze partea sa de bani și, în urma unei altercații, o ucide cu statueta buclucașă. Umorul negru - ingredient permanent al maestrului - intervine din nou, conducînd la o secvență antologică: asasinul, înnebunit subit, se autodenunță clamînd mulțimii că a acționat mînat de diavol. Pentru a nu ajunge iar la închisoare, bețivul trezit la cruda realitate arde biletul deopotrivă ghinionist, sub privirile iubitei
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
aberante, precum aceea că directorul editurii Humanitas ar fi "exegetul entuziast al unor filosofi naționaliști, al căror trecut fascist l-a ocultat sistematic" (e vorba de Ernest Bernea și Petre Țuțea) sau că ar fi reeditat "necritic" opera "unora dintre maeștrii intelectuali ai extremei drepte românești." Oare de unde ne e cunoscut acest limbaj? Dl Gheorghiu nu dă nume, dar e limpede că "patrimoniul cultural problematic" pe care dl Liiceanu l-ar fi repus în circulație este constituit de opera lui Eliade
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
prin ansambluri bine precizate iar pe de altă parte avem o încărcătură metaforic-existențială mult prea densă ce refuză să se desfășoare discursiv și care se restrînge la planul cvasi-generic al dialogului interior cu lumea. Această paradigmă se repetă și în Maestrul unde de data aceasta acțiunea este intenționat restrînsă la cîteva pagini. Adrian Alui Gheorghe vrea să-și surprindă publicul printr-un dialog exemplar unde veridicul (Telefonul) se îmbină perfect cu grotescul și macabrul (Hoțul de buzunare). Acest filon eroic la
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
pe care - în ultimii ani - nu ostenește să-l restituie istoriei muzicii universale, "completându-i" schițele Simfoniilor a IV-a și a V-a și, de curând ale Poemului "Isis", cu "țesătură orchestrală". Revenind însă la ciclul Flăcări negre, "duhul" maestrului Jora (al cărui discipol preferat a fost Pascal Bentoiu), continuă să planeze și în Dulce așteptare. Atmosfera dramatică se intensifică, iar muzica primește accente romantice (în deosebi în pasajele pianului). Liedul Monada îi permite, tot pianului, să-și etaleze - într-
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
agresiuni traumatice pe care le suportă obiectele mai recente, lucrările restaurate aparțin, materialmente, unor perioade intrate demult în istoriei artei, iar ca semnificație simbolică și ca valoare artistică, patrimoniului național. Pe scurt, restauratorul lucrează în spiritul și în substanța marilor maeștri, rememorează tehnici și procedee specifice și, foarte important, experimentează dinlăuntru, din chiar intimitatea operei, gestul major și anvergura performanței. El este, în consecință, un profund cunoscător al materialelor - suport, preparații, pigmenți, aditivi etc. -, al tehnicilor, de multe ori puternic particularizate
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
partea a patra, Nume proprii. Portretul părintelui Anania, departe de orice encomiastic facil, este în primul rînd un text literar de cea mai bună calitate, nuanțat, liric și patetic atît cît trebuie, cu două personaje, un tînăr, ucenicul, și un maestru teolog care citează din Verlaine, "un bărbat impozant, rîzînd haiducește din miezul unei bărbi-colier. Reverenda lui elegantă, peste care purta o bundiță cu margini îmblănite, privirea grea de o intensitate scrutătoare, vocea puternică, cătrănită de rrr-uri pronunțate viguros, și mîinile
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
prima clipă." (p.233) Evocarea relației dintre cei doi compune o poveste-paradigmă, nu lipsită de probleme pentru că fiecare dintre cei doi își păstrează particularități puternice,disjuncția nu e doar consecința depărtării în timp și spațiu. E o poveste noiciană cu maestru și ucenic, cu patetismul inevitabil pe care fiecare e liber să-l respingă, dar la care oricine visează în secret. În galeria portretelor apologetice se află, pe de-o parte, un tînăr aproape necunoscut, Marius Lazurca, "descoperit" într-un fel
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
Berlin, colaborator al lui Fassbinder la Negustorul de zarzavaturi și autor, până acum, al unor filme mai degrabă poetice) reușește cu această comedie neagră, cu accente grotești, despre o Heidi din Est - prostituată, Irina sosită din Rusia - o lovitură de maestru, adjudecându-și, deopotrivă, aprecierea publicului și a criticii de specialitate. Filmul are umor, ritm, fantezie: întâmplările, pline de semnificații, prin care trece tânăra rusoaică ce freamătă de dragoste pentru Mama Elveția, se constituie într-un voiaj suprarealist prin alcovurile nomenclaturii
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
ce îmi voi sfîrși opera care îmi va face un renume european". La începutul lui decembrie 1929 o înștiința că a acceptat invitația profesorului său Dasgupta de a petrece cîteva săptămîni în casa acestuia, după obiceiul indian al relațiilor dintre maestru și discipol. Acest stagiu s-a prelungit, trăind, mîncînd și studiind în casa familiei Dasgupta. Era, cum îl înștiința pe tatăl său, "un privilegiu unic și foarte puțin european - după cîte știu sînt primul în Calcutta - îl pot avea". Apoi
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
la violonista Oana Lăcătuș și pianista Silvia Ciorbaru, studente ale Conservatorului din Boston. Dedicat - pe de altă parte - vârstelor mult mai tinere, Concursul "Remember Enescu" - găzduit de liceul ce poartă numele marelui muzician român - tinde a poziționa corect locul creației maestrului fără de seamăn al muzicii românești în conștiința copiilor de vârstă gimnazială, a celor de vârstă liceală dar și a studenților primilor ani de studiu universitar. Găzduit în continuare de Liceul "George Enescu" din București, ediția din acest an a evidențiat
Tineri muzicieni, tineri competitori (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17340_a_18665]
-
care au rămas, peste noapte, orfani: adică s-au trezit dintr-odată fără îndrumători, fără protecție și fără comanditari. Un pictor ca Vasile Pop Negreșteanu, de pildă, nu și-a găsit nici pînă astăzi un ton convingător, iar partenerii sau maeștrii săi de liturghii partinico-ceaușiste își camuflează și acum temele predilecte sub diverse bandaje, mai mult sau mai puțin transparente. Segmentul de mijloc, cel oficial, a continuat să se manifeste constant, egal cu sine și cu așteptarea publicului său, iar segmentul
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
integrat unor programe interpretate de o formație cu totul remarcabilă din Stockholm, Cvartetul Lysell; concertului vocal-simfonic (Orchestra Simfonică și Corul Filarmonicii "Transilvania") dirijat de un tânăr artist cu evidentă pasiune pentru pasionalitate și discurs agitat - György Vashegyi - (din Budapesta), alături de maestrul de cor Corneliu Groza și soprana Angela Țibrea; celui de al doilea program al Filarmonicii clujene condus de suedezul Mika Eichenholz și îmbogățit de oboistul Aurel Marc (pe care nu l-am ascultat). Nu-mi amintesc să fi văzut portretul
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
de la Curtea de Argeș, dărîmînd-o și reînălțînd-o din nou, după un plan dinainte desenat. Și Titu Maiorescu, sub al cărui cel dintîi ministeriat (1874-1876), s-a inițiat această restaurare, era de acord cu procedeul utilizat și în Franța de Viollet le Duc, maestrul lui Lecomte de Nouy. Dar, mai tîrziu, procedeul a fost contestat de alți specialiști, printre care și de N. Iorga. Dimpotrivă, Tzigara-Samurcaș consideră că Octav Smighelski a nesocotit tradiția în pictura catedralei ortodoxe din Sibiu (" Ne-a dat sfinți diferiți
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
a rezumat doar să pună în scenă, ci a făcut și "școală". Iar roadele nu s-au lăsat așteptate, echipa probînd astăzi un profesionalism excepțional. Vlad Massaci, actualmente regizor al teatrului, a acceptat cu bucurie să monteze piesa despre care maestrul Mugur a spus că este un text care trebuie ridicat pe scenă de un tînăr. Fiindcă aparține unui tînăr foarte bine cotat - Oliver Bukowski - care a abandonat o carieră teoretică pentru a se dedica scrisului, preocupat să materializeze scenic observațiile
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
din lume - ce i-am văzut doar în filme - sau cu rușii stanislavskieni, văzuți în tinerețe, precum Cerkasov... răspunsul este nu. În comparație cu ce se întîmplă la noi, sînt un actor bun. Acum la noi toți sînt "mari actori", "mari personalități", "maeștri". S-a pierdut noțiunea de valoare. Țara aceasta a avut într-adevăr actori mari, unii monumente de teatru. Eu nu îndrăznesc să mă compar cu ei. I-am văzut jucînd, nu puteai să stai în fața lor cu pălăria pe cap
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
ipostaza unui birocrat intransigent, Kalsoner, ce va proba o capacitate ieșită din comun de a-și schimba înfățișarea. Ritmul narațiunii e trepidant, existând un rafinament al metamorfozelor ce subminează ordinea birocratica, anticipând ravagiile produse de Woland și tovărășii săi în Maestrul și Margareta. Totul se pierde într-un foc de artificii, lupta finală a tovarășului Korotkov cu demonii având un aer de apocalipsa bufa. Ouăle fatale preiau scenariul narativ și ingredientele familiare ale literaturii de anticipație, de la "rază vieții" accelerând miraculos
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
la Udine, în Italia, în cadrul tradiționalelor "Udineincontri". A fost a 13-a ediție a "întîlnirilor" și prima dedicată cinematografului asiatic. Un eveniment, dacă ținem cont de faptul că s-au putut vedea inedite din anii ^30 (filmele lui Maxu Weibang, maestrul "horrorului"chinez), primele opt pelicule ale lui John Woo (majoritatea, comedii) alături de o secțiune riguroasă din tot ce au făcut cinematografiile Extremului Orient în ultimii doi-trei ani, toate genurile reunite (inclusiv cel erotic)! Directorul artistic al "Udineincontri" a fost Derek
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]
-
materialul cules în călătorie. A scris, astfel, cîteva nuvele și povestiri, ca Mateo Cipriani (publicată în ziar înaintea apariției în volum a memorialului), O cantatrită de ulița (purtînd subtitlul "din memoriile unui călător"), Ascanio și Eleonora, Orașul bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti (și aceasta apărută, în 1858, în Naționalul). Editorul, dl Mircea Anghelescu, precizează că publică, în ediția sa din 1975, pentru prima oara în volum aceste nuvelete, adăugîndu-le trei basme culte și nuvelă Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
cele mai importante. Cu ani în urmă, că tânăra muziciana, Dana Borsan era apreciată pentru prospețimea cantului, pentru rigurozitatea jocului pianistic. Cucerise laurii unor distincții importante în tot atât de importante competiții la Varșovia, la Zwickau, la Viena. Astăzi este un tânăr maestru ce are răgaz ca sa gandeasca. Are răgaz să se împlinească pe măsură. Este laureata a prestigiosului premiu conferit de Uniunea Criticilor Muzicali. În urmă cu trei luni, pe parcursul unui mare recital bucureștean, Dana Borsan a demonstrat o dată în plus că
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
atent îngrijit, dispune de o anvergură dinamică amplă axată pe acea strălucire sonoră ce luminează marele spectacol interior al muzicii lui Frederic Chopin, spre exemplu, în Concertul în fă minor, lucrare prezentată recent în compania Orchestrei Naționale Radio, sub baghetă maestrului Ludovic Bacs. În aceeași seară, pe parcursul aceluiași program, realizarea Concertului pentru pian și orchestră de Moszkowski, atrage atenția asupra vocației de cercetător a unor teritorii deloc bătătorite, vocație pe care Dana Borsan o etalează și în imprimările discografice. Cu prilejul
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
lui Frederic Chopin și Johannes Brahms, Sonata în fă diez minor de George Enescu, este inclusă în programul primului CD realizat de pianistul vlad Dimulescu în colaborare cu o casă poloneză de discuri. Și este de constatat faptul că tinerii maeștri își asumă răspunderi dintre cele mai importante față de destinul în actualitate al creației enesciene; Vlad Dimulescu o face cu distincția elegantei sprijinite de frumusețea tonului pianistic. O colaborare perfect coordonată între solist, dirijor și orchestră am putut să distingem în
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]