2,559 matches
-
cine va veni către noi?” Retorica lui „la ce bun?” domină maturitatea și setea de amurguri a acestei poezii. Odată cu Viața obligatorie și Spectacol amânat, detașarea lucidă de care vorbea Gheorghe Grigurcu, ironia și distanțarea postmodernă formează „o speță de malefic minor, o descompunere asimilabilă, pe alocuri suavă”: după incendiile discursive ale începutului și combustia interogativă de mai târziu, ceea ce rămâne în final este tocmai „fumul mic al ironiei”. Totul e punctat de vocabulele miniaturalului, ale derizoriului, ale fragmentarului: „câteva”, „mărunte
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
triumful forțelor telurice ale unui blestem, venind întâi de toate din istoria interioară a acestei lumi. Unghiul de perspectivă al romancierei nu ascunde însă corelațiile mai adânci ale istoriei intime, imanente, cu avatarurile mai cuprinzătoare ale unui fel de determinism malefic, chiar dacă opera nu propune niciodată deschideri propriu-zise spre structuri sau frământări istorice și sociale. Lipsită oarecum de sentimentul dialecticii istorice, creația implică însă dialectica istoriei și a socialității în însuși miezul viziunii pe care o impune P.-B., dominată de
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
din faptul că ele apelează conștient la forțe benefice și reechilibrante. Paradigmatic este romanul Monstrul, cea mai bună creație epică a lui P., unde protagonistul recurge insistent și programatic la virtualitățile sale pozitive, în stare să le distrugă pe cele malefice (acestea sunt „monstrul”), cauzate de relația exclusivistă (latent complex al lui Oedip) pe care încearcă să i-o inculce mama posesivă, insidios tiranică. Personajele reprezentative din mai toate prozele alcătuiesc o mică galerie de inadaptabili, oameni solitari și care detestă
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
absolvit Liceul „Gheorghe Șincai” din București (1986) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția rusă-română, a Universității bucureștene (1990), devenind în 1991 cadru didactic la Catedra de limba și literatura rusă. Este doctor în filologie cu teza Personaje mitologice malefice la popoarele romanice și slave (1995). Un amplu demers în domeniul cercetării magiei și a mitologiei este întreprins de O. în Ipostaze ale maleficului în medicina magică (1998) și Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat (1999). Cele
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
didactic la Catedra de limba și literatura rusă. Este doctor în filologie cu teza Personaje mitologice malefice la popoarele romanice și slave (1995). Un amplu demers în domeniul cercetării magiei și a mitologiei este întreprins de O. în Ipostaze ale maleficului în medicina magică (1998) și Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat (1999). Cele două lucrări impun prin vastitatea câmpului cercetat, prin amploarea problematicii dezbătute și prin demersul comparatist, cvasiabsent în studii similare. Vrăjitoria trebuie să stea în
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
tip de calendar constituit - al sărbătorilor fixe, al sărbătorilor mobile, lunar, săptămânal etc. - sunt reconstituite toate manifestările spirituale legate de reprezentările generale ale fiecărei zile. SCRIERI: Mitologie comparată, București, 1998; Civilizația rusă. Perioada veche și modernă, București, 1998; Ipostaze ale maleficului în medicina magică, București, 1998; Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară, București, 1998; Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat, București, 1999; Calendarele poporului român, București, 2001. Ediții: Simion Florea Marian, Botanică populară, pref. edit., București, 2000, Mitologie
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
straniu, într-un agresor inocent (este vinovat un animal că atacă sau că se apără?) - soluție de a se salva sau de a uita agresiunile la care a fost el însuși supus. În fond, este tot un roman despre puterea malefică a trecutului și despre imposibilitatea evadării din trecut: „îmblânzitorul de lupi” reușește să trăiască concomitent, dar cu o inumană seninătate, în prezent și în trecut. Finalul pare optimist: fiul se vindecă de surzenie prin sacrificiul tatălui, iar câinii-lupi, „îmblânziți”, sunt
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
lume plină de primejdii, mereu răscolită. O sintagmă cu rezonanțe apocaliptice - „Și feliuri de feliuri de spaime îmbla” - rezumă teribila realitate a timpului. N. deplânge mereu starea jalnică a țării, de care îi face vinovați pe domni și pe sfătuitorii malefici ai acestora, pe străinii care prădau în fel și chip Moldova, neuitându-i nicicând pe intriganții pretendenți la domnie. Aceștia, ca și unii boieri, „amestecau” mereu treburile la Poartă (de multe ori îndemnați de Cantacuzinii munteni sau de Brâncoveanu), nelăsând
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
biserici Fancu și Filica, fata Popei Șapcă, aventurile lui Fancu în căutarea unei sticle fermecate, în care se pot vedea alte lumi (dintre „aventurile” sale: prizonieratul pe insula Ada-Kaleh, dispariția finală, poate chiar „în sticlă” după părerea Filicăi etc.), povestea maleficului „lup singuratic” Liucimir, istoria cetei de haiduci a lui Iancu Coruia (acesta, după moarte, devine strigoi), istoria lui Popa Șapcă, preotul care conduce mulțimea la Islaz, și a lui Popa Claie, istoria lui Tăchiță Papidon, fiul unui agă de poteră
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
care liniștesc / Manual de gânduri care neliniștesc (2000), „o încercare de filosofie poetică”, o didactică personală a lui a-fi-în-lume și a-fi-în-tine, o etică a binelui și a iubirii „celuilalt” (femeia, fiul, părinții, prietenul, dar „celălalt” este și un alt eu, malefic, care nu se lasă iubit, construit, îmbunat). Manualul... propune o etică a acțiunii, a înfăptuirii. P. încearcă să se cucerească și să cucerească lumea („a supune” înseamnă și „a te supune”, crede el), pentru a înțelege, pentru a iubi, pentru
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
se întunecă realitatea,/ păianjeni taie aerul pe care-l pierzi,/ din pulsul pieptului noi aruncăm cu sunete/ în bronzul clopotelor verzi” (Desen pe o cămașă de băiat). Un tragism latent, senin, hrănește această lirică a căutării semnelor (luminoase, dar și malefice) din sine și din lume. Tragismul nu exclude ludicul poeziei „de mahala”, în linia Miron Radu Paraschivescu - Tudor Arghezi - Ion Barbu: inventivitate lingvistică debordantă, plăcerea cuvântului popular, argotic sau arhaic, plăcerea licențiosului, a impudorii, dar și a etalării limbajului, gustat
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
rânduielile străvechi. În vorbele ciobanului, ceremonialul înmormântării este transpus într-o metaforă a nunții. Motivul „morții-nuntă” oglindește un anumit tip de ritual funerar. Ca și în bocet, de unde provine motivul, transfigurarea înmormântării are, pe lângă scopul magic, de îndepărtare a acțiunii malefice pe care ar putea-o avea mortul nelumit asupra celorlalți membri ai colectivității, și menirea de a alina durerea celor dragi. De aceea, mioara năzdrăvană trebuie să vestească numai sub formă alegorică faptul că păstorul a murit. Cadrul și personajele
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
evocau circumstanțe presante, poate chiar originea nesănătoasă și antecedentele penale ale unor membri ai familiei, patriotismul solidarității și, eventual, avantajele câștigate prin docilitate. Rațiunile negative (frica sau lașitatea) erau amestecate cu argumentele pozitive (emanciparea socială sau calificarea profesională), așa încât natura malefică a colaboraționismului să fie discret camuflată sub teancul de file și mormanul de vorbe ale Securității. Confuzia riguroasă a termenilor, în zorii unui dincolo de bine și de rău, făta apoi acceptul. Odiseea pârei putea începe, sincopată fiind numai de remușcările
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
suflet adună Karma, ceea ce Înseamnă că totalitatea faptelor unei persoane din stadii anterioare de existență Îi hotărăsc soarta În viețile viitoare. Se spune că fiecare gînd benefic sau fiecare faptă bună creează un depozit de Karma pozitivă, În timp ce fiecare gînd malefic sau fiecare faptă rea constituie o datorie de Karma negativă care trebuie rezolvată sau achitată pe parcursul mai multor vieți ulterioare, pînă cînd sufletul obține Iluminarea. Totuși, Între două vieți sau atunci cînd sufletul a evoluat suficient Încît să nu mai
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
îl descoperim în avertismentul pe care ni-l adresează atunci când dă cu ochii de atrăgătoarea fiică mai mare a generalului: „Merita s-o privești. Era primejdia însăși”. Fără a fi o sfântă, Vivian Sternwood nu e, nici pe departe, personajul malefic al familiei. Chiar dacă atitudinea ei este, din prima clipă, una de provocare: Sătea întinsă pe un șezlong modernist și își scosese papucii, așa că m-am uitat lung la picioarele în ciorapi de mătase foarte fini. Picioarele păreau așezate pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dar nu există nici o îndoială că detectivul - admirat deschis de Velma/Helen pentru calitățile sale fizice: „Ești grozav de bine făcut, domnule” - s-ar fi putut înscrie pe lista amanților ei dacă n-ar fi intrat în vizorul altui personaj malefic al cărții, Amthor. Helen Grayle sfârșește tragic pentru că n-a reușit să facă distincția între sentiment și sex. Acuplarea pare să fi rămas singura ei preocupare constantă, într-o lume în care promiscuitatea a distrus orice fibră de umanitate. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o persecută, vrea s-o alunge din pat, s-o arunce în toaletă. Gabrielle explică foarte bine coexistența în ea a unei mame binevoitoare alături de mama „cu fața neagră, tare, tare urâtă”. La întrebarea psihanalistului dacă fetița detestă acest personaj malefic, ea răspunde: „Mama știe bine”, apoi adaugă: „Nu știu ce mi se-ntâmplă. Doamne, sunt alungată din pat de mama neagră și am un pat așa de bun (nice). Nu, Piggle, n-ai un pat bun. Nu, Piggle, n-ai un pat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
așa cum s-a întâmplat cu îngroparea sub lavă și cenușă a orașului Pompei (1907/1986); - un exaltat care, prin zarva pe care o face, perturbă derularea unei conferințe liniștite (1910/1991); - un duh rău, personaj de basm, a cărui putere malefică nu dispare decât dacă i se descoperă numele secret (1910/1977); - niște diguri ridicate împotriva furiei apelor (1937a/1987). Exempletc "Exemple" Remarca făcută de Freud în legătură cu refularea reușită (care cel mai adesea se sustrage oricărei metode de analiză) explică faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pun bazele unui sistem care, departe de a fi banal, a schimbat fața societății românești. Într-o carte din 1963, Hannah Arendt vorbea despre „banalitatea răului”, referindu-se la faptul că nu toate crimele naziste au avut În spatele lor minți malefice care au urzit strategii de exterminare. Mare parte dintre aceste crime au fost făcute pur și simplu din inconștiență, pentru că autorii lor nu realizau consecințele unor acte mecanice pe care le Îndeplineau automat. Ideea a fost dezvoltată și de Zygmunt
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
și economică a României s-a repercutat și asupra doctrinelor economice ale acestor partide. Refuzând ideea falimentului economic al comunismului și al sistemului său etatist, ele au criticat cu vehemență economia de piață și privatizarea, procese Înfățișate ca „antinaționale” și „malefice” pentru majoritatea populației. Păstrarea rolului central al statului În economie, lipsa respectului față de proprietatea privată, importanța acordată „re-naționalizărilor” au Înscris aceste partide pe linia antireformismului dur. Valorizând discursurile practicate, În anii ’80, de regimul Ceaușescu cu privire la țările occidentale, atât PSM
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
a răului, a vieții ca pedeapsă. Suferința devine principalul conținut al trăirii, și imaginile care induc stări de neliniște, timorare, urât, oboseală predomină. Natura însăși pare o țesătură de viziuni și simboluri care alimentează răul sau chiar constituie un spațiu malefic („pământul îmi pare un proaspăt mormânt”). Decorul citadin meschin, succesiunea mecanică de fapte și gesturi, întâmplările mărunte, pustiul străzilor sunt secvențe ale unui ansamblu devitalizat. Elementele derizorii, de bâlci și panoramă, inundă subconștientul ca o apă tulbure, purtătoare de semnale
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
pentru a desemna agresorul: America, Occidentul. Unii dintre noi, cei mai prudenți sau cei mai patrioți, se opreau aici. Alții adăugau că acel inamic util, America, justifica un mare număr de absurdități din propria noastră țară. În schimb, existența noastră malefică îi ajuta pe americani să-și scuze propriile absurdități. Echilibrul planetar se păstra cu acest preț, conchideau ei... Acele înțelepte concluzii erau adesea măturate după câteva ore de un blindat în flăcări, a cărui cochilie de oțel răsuna de țipetele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Se înșeală în judecățile sale sau asupra unor aspecte ale personalității sale, percepute de el ca fiind pozitive, dar care în realitate sunt negative, chiar periculoase. Amuletă, talisman Dotată cu proprietăți fizice sau spirituale, amuleta constituie o protecție contra influențelor malefice. Când apare în vis, indică nevoia de susținere și securitate cu ajutorul magiei, prin urmare o fragilitate și o lipsă de încredere în sine sau în cei din jur. În acest caz, amuleta are rolul de a compensa respectiva lipsă. Androgin
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în vis, mai ales pentru un subiect interesat sau direct implicat în acest domeniu. Sus, jos Înaltul este sălașul zeilor, al ființelor superioare, al îngerilor, al sufletelor celor drepți care au ajuns în paradis. Josul este teritoriul oamenilor, al ființelor malefice și al demonilor (infern). Într-o abordare mai puțin religioasă, înaltul își păstrează semnificația pozitivă de ambiție, de vârf social, profesional sau material (vezi A urca), în timp ce partea de jos constituie o poziție devalorizată pe scara valorilor umane. Strănut Strănutul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dacă fariseii puteau discerne acțiunea Duhului Sfânt În minunile săvârșite de Isus. Posedau ei instrumentul prin care să decidă, În mod conștient, că Isus nu lucra În Duh? Răspunsul e pozitiv: evreii au acționat conștient și sistematic, prin natura lor malefică, Împotriva Duhului. I-au Întins curse lui Isus, au tocmit martori mincinoși, i-au negat Învierea etc. Dar, zice Augustin, să presupunem că până și asemenea indivizi ajung la o pocăință sinceră. Cine le-ar putea refuza convertirea? Concluzia vine
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]