1,205 matches
-
peste un bărbat robust, cam de vârsta mea, îmbrăcat într-o salopetă neagră de unsoare. M-am urcat împreună cu el într-o veche Dyane cu scaunele încălzite și ne-am dus la mașina mea. Trebuiau înlocuite pompa de ulei și manșonul. Ne-am întors să luăm piesele de schimb. Mecanicul m-a lăsat în fața atelierului, a aruncat în portbagaj sculele trebuincioase și a plecat din nou. M-am învârtit încoace și încolo, cu cămașa udă de transpirație și ochelarii aburiți, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la capătul acelei dungi de neant pe care continuu s-o numesc Bulevardul, văd avansând o figură subțire, într-o haină de blană de culoare deschisă: e Franziska! Recunosc pasul zvelt, cizmele înalte, modul în care ține mâinile adunate în manșon, fularul lung, în dungi, care flutură. Aerul înghețat și terenul pustiu asigură o bună vizibilitate, dar degeaba îmi agit brațele, făcând gesturi de chemare: nu mă poate recunoaște, suntem încă prea departe unul de altul. Avansez cu pași mari, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de țâșnitoare de pe bulevardul Karl Marx, din care sorbeau copiii și ea îi privea printre orificiile tablei de gard, cum o numise, pentru că orice foaie de tablă galvanizată, de pe acoperișuri, de la aticele blocurilor de vizavi, de streașină, de uluci, de manșon pentru copacii seculari, ea o numea tablă de gard; simbol al închisorii, cerul era de tablă inox, uneori de cupru, alteori de oțel. După cum se schimbă ziua pe timp de secetă, tablă de gard era și Dunărea, e drept, topită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
marșul în piano forte (ghidați prin GPS) spre cabinetul doctoriței. Un cărăbuș rătăcit din toamna tinereții mele căzu pe spate lângă pupitrul robotului electronic, în fața căruia Eliza părea o cracă uscată la poalele Everestului. Ea își lipi fruntea smochinită de manșonul scanner-ului bipolar, apăsând încet cu vârful subțire al arătătorului tasta de sonare a spațiului intergalactic din scăfârlia plăpumăresei. Se ridică brusc privind fix la insecta insalubră din fața sa. Fără un cuvânt, deschise ușa larg, lăsând timpul să intre vâjâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dulapul făcut de Lindgren fusese închis și încuiat cu grijă. A doua zi m-am întors la casa de lângă Râu. Am mai vorbit încă o dată, ca de la fiu la tată, despre noul automobil. Mie îmi plăcea mult volanul puternic, cu manșon de piele, lemnul nobil din care erau făcute lambriurile, butonul schimbătorului de viteze și canapelele frumoase, îmbrăcate în piele de vițel. Și i-am spus-o. Avea motor pe benzină. în climatul nostru, a spus tata, nu poți avea diesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o mână pe după ceafă și cu o mișcare fermă îi trecu peste buze bețigașul de ruj. "Fulg-de-Nea" făcu o grimasă de silă și de panică, iar ochii i se înroșiră brusc de lacrimi. Lucian zări la încheieturile lui două mici manșoane pufoase agitându-se în zadar. Și tu, Lucian. Doamna Chivu îl eliberă pe Călin și întinse mâna spre el. Mama zâmbea amuzată și împăciuitoare, c-o umbră de îngrijorare în colțul gurii. Ședeau cu toții la aceeași masă, în lumina puternică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la oră, vocea lui Catherine emitea o notă liniștitoare de disperare conjugală. Stăteam pe spate în scaunul săltător al mașinii ei sport, privind vesel cum se lupta să-și alunge din ochi părul blond, mâinile ei subțiri părăsind și apucând manșonul din piele de leopard al volanului miniatural. De la accidentul meu, șofatul ei, în loc să se îmbunătățească, se înrăutățise, de parcă acum ar fi fost încrezătoare că puterile nevăzute ale universului îi garantau siguranța trecerii haotice pe bulevardele acelea de ciment cu trafic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urmele acestea fuseseră făcute în contextul unei drame imaginare puse în practică de diversele companii care foloseau mașina, de actorii care jucau roluri de detectivi și criminali mărunți, de agenți secreți și moștenitoare puse pe fugă. Volanul ros purta în manșonul lui urmele unsuroase a sute de mâini ținute acolo în pozițiile dictate de regizori și cameramani. Înaintând în traficul de seară de pe Western Avenue, mi-am imaginat cum ar fi să mor în acea uriașă acumulare de ficțiuni, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
efort, am deschis-o. M-am strecurat pe scaunul prăfuit de vinilin, înclinat pe spate din pricina podelei îndoite. Coloana de direcție înaintase cu cincisprezece centimetri spre pieptul meu. Mi-am ridicat picioarele tremurânde în mașină și le-am așezat pe manșoanele cauciucate ale pedalelor, care fuseseră împinse afară din compartimentul motorului, așa încât genunchii îmi stăteau lipiți de piept. În fața mea, tabloul de bord fusese curbat înăuntru, crăpând cadranul kilometrajului și al vitezometrului. Șezând acolo în cabina aceea deformată, plină de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Dacă o Întreba ce mai face, ea Îi răspundea „bine, mulțumesc”. Până și iarna, când lumea mai suferă de frig. Avea dinți strălucitor de albi, gropițe În obraji, și tropăia ușor ca să se Încălzească. Mâinile și le ținea Într-un manșon din blană de iepure, iar părul Îi era prins la ceafă cu o fundă de catifea. În prezența ei, Coriolan uita să mai rupă biletele, spre bucuria confuză a celor ce Își propuneau să le folosească și a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar mai În vârstă. Îi descoperi chiar sub geamul atelierului. O clipă avu impresia că o observaseră și ei și că Îi zâmbiră, și că doamna Îi făcuse chiar un semn discret cu mâna stângă, eliberată pentru o clipă din manșonul din blană de vulpe, iar domnul Își scoase cu eleganță pălăria, salutând-o la rându-i. Se Îndepărtară privind vitrinele cu o curiozitate reținută, ca și cum ceea ce Îi interesa cu adevărat pe ei era faptul de a fi Împreună și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de deschi de parcă i-ar fi dat la albit, iar gâtul îi era plin de coșuri și inflamații de la scărpinat. Arăta ca o adolescentă care n-a scăpat de dolofăneala specifică copiilor și nu a devenit încă o damă cu manșoane. I-am strâns mâna robustă, compătimind-o în sinea mea. Mi-a citit gândurile pe loc. Ochii ei spălăciți aruncară flăcări în timp ce fata își retrăgea mâna ca mușcată de șarpe. Ramona Sprague era singura care semăna cu Madeleine. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
răspunse omul. Dom’ șef, pot să-mi scot, cât discutăm, tubul? — Scoate-l, măi, zise Felix. Aplecându-se de spate, omul își dădu jos tubul de oxigen ce era prins ca un rucsac, îl aduse în fața lui, răsuci strâns un manșon, închizând probabil oxigenul, apoi trase afară din globul de pe cap mațul de cauciuc și la urmă își deșurubă și globul, așezându-l la picioare lângă tub. — Să mă omori - zise omul ștergându-se de sudoare -, da’ nici până astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu modele diferite, Împodobită cu numeroase volane, ciucuri și zorzoane, plus o pălărie cu totul extraordinară. Elizabeth presupuse că trebuie să fi fost copiată după vreo ilustrație veche, dar nu mai văzuse așa ceva până atunci. Arăta mai degrabă ca un manșon gigantic, sau ca o perniță pe care Îți poți odihni piciorul bolnav de gută decât a pălărie. Era făcută din blană neagră, cu formă vag cilindrică, dar cu diametru mai mare la vârf decât la bază. Părea să aibă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
detalii au un farmec nespus pentru mine: „Atunci când regina a intrat În Încăperea de rugăciune, m-am așezat singură cu el În colțul șemineului și am scos hârtia; i-am arătat-o, apoi am ascuns-o În buzunar sau În manșon. A insistat foarte mult să i-o dau. Mi-a spus că inima Îi bate puternic, că are un presentiment: dacă Îmi va dezaproba Înțelegerea și intențiile Îi voi da prilejul de a face cuiva un deserviciu. Acest mod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Găsim totul acolo. La curte, o curte aproape spaniolă după etichetă, ea Îndrăznește să se aplece spre el În clipa când se ridică. El se folosește de acest răgaz pentru a-i Înapoia hârtia, pe care prințesa o ascunde În manșon, ca o fetiță, ca eroina din foburgul Saint-Antoine, care a făcut ca tunul să tragă Împotriva lui Ludovic al XIV-lea. El se tot Încăpățânează să nu creadă, dar un fulger i-a străbătut masca și ea vede bine acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ceasul Îmbrăcat În piele (era două și douăzeci) prins În spate, la centură, pe sub care se rotunjeau ca un dovleac bucile uriașului său șezut, bine Înfofolit. Vedeam blana de focă a mamei și, pe măsură ce goneau tot mai iute prin ger, manșonul pe care și-l ridica În față - acel gest grațios al unei doamne din St. Petersburg, În timpul călătoriilor de iarnă. Voluminoasa blană de urs care o acoperea până la talie era prinsă În două colțuri, prin niște inele, de cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se urcă Încet, cuprinsă de negre presimțiri, agățându-se de el, Înfricoșată de moarte să nu cumva să plece sania Înainte de a-și adăposti În ea formele pline. În cele din urmă, se instalează gemând și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului, cei doi cai negri, Zoika și Zinca, Își Încordează picioarele, dau din copite, se Încordează din nou; apoi bustul Mademoisellei zvâcnește Înapoi, În timp ce sania grea se smulge din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un mediu unde nu există frecare, alunecând pe un drum fantomatic pe care parcă abia Îl atinge. Preț de o clipă, grație iluminării bruște produse de un felinar singuratic În locul unde se sfârșește piața gării, o umbră supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mulțumit cu însuflețire, ziceai că e tocmai ce-și dorea, dar conu Costache mi-a spus mai apoi că știe el că nu-i plac, deși chiar nu văd din ce motiv. Cât despre mine, mi-au dăruit un frumos manșon de blană albă. Urăsc manșoanele, fiindcă e ca și cum aș avea mâinile legate. Și nici nu mai sunt la modă. Nicu nu i-a adus lui Jacques nimic, cică s-a produs o încurcătură și îi tot explica ceva în șoaptă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e tocmai ce-și dorea, dar conu Costache mi-a spus mai apoi că știe el că nu-i plac, deși chiar nu văd din ce motiv. Cât despre mine, mi-au dăruit un frumos manșon de blană albă. Urăsc manșoanele, fiindcă e ca și cum aș avea mâinile legate. Și nici nu mai sunt la modă. Nicu nu i-a adus lui Jacques nimic, cică s-a produs o încurcătură și îi tot explica ceva în șoaptă. Așa că eu am propus ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mi strânse capul la piept cu menghina cotului. Ce mai bărbat, zise ea cu tandrețe, legănându-mă. Aparatul foto subacvatic e-o șmecherie butucănoasă, galbenă cu negru, care trăiește înăuntrul propriei sale bule de plexiglas etanșe. În jurul lentilei e un manșon de plastic galben, fixat cu șase șuruburi argintii. În loc de vizor, are deasupra un reticul pliabil din plastic și butonul pe care apeși ca să pozezi este, în principiu, un piston. Acum că-l cumpăraserăm și că stătea pe masa cafenelei, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
căci Salix se pregătea pentru o luptă în care putea să-și piardă viața. Splendid în armura sa de secutor, Salix înaintă calm, drept și mândru, mergând solemn, asemenea unui tânăr zeu căruia nu-i putea surâde decât victoria. Un manșon gros din piele îi acoperea brațul drept. Piciorul stâng era protejat până la genunchi de o bucată de bronz de sub care se ivea o bucată de lână. Tunica albastră, care în față se termina în colț, era mai scurtă pe părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mulți tineri se antrenau în atletica grea. Unii se antrenau la korykos, sacii mari din piele de porc sau de capră umpluți cu lână și atârnați în niște furci de lemn. Pugiliștii se învârteau în jurul lor, cu mâinile înfășurate în manșoane de piele și degetele vârâte într-un inel mare de piele. Loveau ținta rotind brațul ca la înot: îl ridicau până în dreptul urechii, apoi îl lăsau să cadă descriind o curbă. Loveau de sus în jos, direct, ca și cum pumnii ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
repede spre luptător, care nu avu timp să se apere și se prăbuși la pământ, cu fruntea însângerată. Rubrus alergă spre instructor. Măsurile de siguranță, idiotule! strigă. Toți recruții trebuie să-și protejeze capul și piciorul stâng și să poarte manșonul de piele. Vrei să strici marfa înainte să ajungă în arenă? De parcă n-ar crăpa destui aici... Cu două lovituri bine țintite, îi șfichiui, mai întâi pe instructor, apoi pe începătorul prăbușit la pământ, care gemea. Marcus și Valerius priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]