2,207 matches
-
selecție și, practic, pui cap la cap un anumit tip de construcție, care este personală, bazată pe o viziune, pe o idee cinematografică. Alexandru Solomon, cu Europa Liberă, merge tot mai mult spre docudramă, adică adaugă elemente de ficțiune, un manechin, un mobilier, un decor etc. Acestea se pot socoti elemente de veridicitate în măsura în care sunt presate de mărturii, de felul în care documentaristul a pus întrebările și a ascultat interlocutorul, de modul în care a făcut o selecție din cele spuse
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
hidrotehnice; Chimie Nicolae Teclu Biologie Grigore Antipa este fondatorul Muzeului de Istorie Naturală din București; a inventat diorama care a revoluționat expunerea muzeală (diorama este reprezentarea spațială a unei porțiuni de peisaj, în care se expun în muzeze animale împăiate, manechine etc.); a inițiat cercetări în biologia marină; Emil Racoviță este creatorul biospeologiei (1907), știința care studiază viața din peșteri; a înființat primul Institut de Speologie din lume (Cluj, 1920); George Emil Palade este specialist în biologia celulară; din 1946 a
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
la nici una din întrebările puse. Eu bagaj, cum bine știi, nu prea aveam, așa că rucsacul meu era gata de drum în mâna mea. Cu fesul ăla marinăresc pe cap și cu tricoul vărgat era și mai frumoasă, parcă era un manechin dintr-o prezentare a lui Jean-Paul Gaultier. Vântul îi spulbera pletele ce-i ieșeau de sub fesul de lână, iar lacrimile i se prelingeau pe obraji, împreunîndu-se în bărbie, de unde picurau rar pe podeaua de tec încinsă, pe care soarele puternic
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Doinaș și a noastră. Este butaforie, miroase a clei și a scândură proaspătă, dar tocmai prin asta poemul e actual și ne seamănă, căci la fel sânt scufundate într-o creație ironică, la mâna a doua, Odradek al lui Kafka, manechinele lui Schultz, fantoșele mascate ale lui Radu Pe-trescu, Leipzigul de carton al lui Mircea Horia Simionescu, pâinea umplută cu câlți a lui Cristian Popescu. Doinaș a fost, într-un mod straniu și ironic, un mare poet într-o epocă în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sale e rareori altfel decât amorfă, sticloasă, compusă dintr-o aglutinare de imagini greu comprehensibile, în care obiectele, fără să se umanizeze, capătă o personalitate neliniștitoare. Omul însuși, când apare, nu este mai mult decât o jucărie mecanică sau un manechin î la Chirico, dar țopăind spasmodic, ca galvanizat. în totul, un poem de Iaru lasă impresia pestriță și deosebit de plastică a colajelor lui Duchamp, a uleiurilor lui Magritte, a halucinațiilor paranoic-critice ale lui Dali, a cutiilor cu scule sau ceainice
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu încetul, până devine o hârcă dezgustătoare. Și iată că masa rotundă din vârful muntelui, însemnată cu un decaedru, se ivește deodată în fața lor, și Cei Zece se pregătesc de atac. Dar înțelepții care stau la masă se dovedesc niște manechine de cârpă, aruncate cu ușurință pe jos. Șezând în locul lor, personajele află de la maestru Marea Taină a nemuririi lor. Ei sânt eterni pentru că sânt personaje într-un film, pentru că nu aparțin realității perisabile, ci imaginarului nepieritor. Ca în "Noaptea 267
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
gură la gură. Haide odată nenorocitule Simt cum se scurge viața din el, cum căldura Îi părăsește trupul și Încerc să o readuc cu forța În el, dar nu primesc nici o reacție. Acum e alb la față, arată ca un manechin. Mă răsucesc către femeie. Un brrr șuierător se aude dinspre chipul ei palid și el. — Ce e... ce pot... Fă ceva... te rog... pare că pronunță cuvintele printr-o gaură din gât. Urlu la tip: — Hai frățâne... nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de albi. Chestii de genul ăsta se remarcă, indiferent cât de discreți sunt cei implicați. Dar, cum spuneam, ai prieteni. Noi avem grijă de ai noștri. Cuvintele lui mă izbesc ca o explozie lentă și năucitoare. Mă simt ca un manechin din testele de coliziune la impact scăzut. Încerc să-mi dau seama ce vrea să spună. — Adică știai... tot timpul... tu... — Nu spune nimic Bruce, zice Toal serios. Nu-mi spune nici un cuvințel. Se răsucește, trage draperiile și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
apă, să se topească În lac. Imaginea este ireală, dar poate fi fidelă obiectului Prima trăsătură a imaginii este irealitatea (materială). Imaginea este o dublură inconsistentă a obiectului. Ea poate fi totuși, sub anumite aspecte (nu toate) fidelă obiectului. Un manechin de ceară este Într-un anume fel, adăugînd a treia dimensiune și poate și măsura reală a persoanei, mai fidel obiectului decît o fotografie. Pentru lumea senzorială și perceptivă, infidelitatea reprezentării lumii reale ține de limitele aparatului de recepție și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
bocal. (...) Încape în el actualitatea, atât cât Margareta încape în Faust."170 sau "O carte este ca lumina lunii rămasă pe pietre, după ce luna a dispărut"171 sau "Scrisul implică (...) dacă nu talent, măcar stilul unui pardesiu, expus pe un manechin"172 (s.n.). Din unghi, am spune, epistemologic, descrierea aceasta cu "statut" de definiție presupune o operație de determinare exactă într-un limbaj științific, precis și arid, lipsit de prolixitate și echivoc. De multe ori, redefinirea argheziană se întemeiează pe o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
produce mai repede decât durata materială cerută pentru expunere, transportarea cadavrului la Saint-Denis (mai ales pentru cei uciși pe pământ străin) și organizarea oficială a înmormântării. De unde utilitatea unei efigii exacte, veriste, a suveranului dispărut (Clouet a confecționat el însuși manechinul lui Francisc I). Purtând toate veșmintele și însemnele puterii, ea va prezida vreme de patruzeci de zile mesele și ceremoniile de la Curte. Doar ea primește omagii și, atâta timp cât efigia este expusă, noul rege trebuie să rămână invizibil. Astfel, dintre cele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zile mesele și ceremoniile de la Curte. Doar ea primește omagii și, atâta timp cât efigia este expusă, noul rege trebuie să rămână invizibil. Astfel, dintre cele două corpuri ale regelui, cel perisabil și cel etern, cel de-al doilea se depune în manechinul său de ceară pictată. Este mai mult în copie decât în original. Conștient sau nu, cutuma franceză a "reprezentării" reia o tradiție romană. În Roma imperială, după Antonin cel Pios, funus imaginarium consecratio sau apoteoza postumă a împăratului decedat dublează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rămășițelor fizice prin incinerarea cu mare pompă a dublului său, așezat pe un pat funebru și care a trăit șapte zile de agonie, înconjurat de doctori și bocitoare. Imaginea nu este o imitație, iar funeraliile acestea nu-s o ficțiune: manechinul defunctului este cadavrul (încât un sclav este postat lângă manechinul lui Pertinax ca să alunge muștele cu un evantai). Această imago este un hipercorp, activ, public și strălucitor, ale cărui rămășițe se vor înălța în fum spre a se alătura zeilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
așezat pe un pat funebru și care a trăit șapte zile de agonie, înconjurat de doctori și bocitoare. Imaginea nu este o imitație, iar funeraliile acestea nu-s o ficțiune: manechinul defunctului este cadavrul (încât un sclav este postat lângă manechinul lui Pertinax ca să alunge muștele cu un evantai). Această imago este un hipercorp, activ, public și strălucitor, ale cărui rămășițe se vor înălța în fum spre a se alătura zeilor în empireu (când rămășițele adevărate au fost coborâte sub pământ
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se inversează și se întoarce, de la simbolicul total, la o căutare disperată a indicelui. Materii noroioase, gudron, nisip, cretă, cărbune. După Kandinsky, Dubuffet și Texturologiile lui. După Calder, Ségal și nudurile lui în facsimil, în cel mai mic detaliu (precum manechinele de ceară ale magistraților romani și regilor renăscuți). Carnea regăsită. Într-un univers al acțiunii la distanță și al modelelor abstracte, plăcerea fizică adusă de indice asigură o reechilibrare aproape medicală a corpurilor noastre cu proteze, printr-o întoarcere la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
proletari zgo8 motoși, cu fum de țigară să-l tai cu cuțitul, cu înjurături peste mese. Acolo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un păhărel de votcă ordinară alături, pe care, la răstimpuri, îl golea mecanic, cu mișcări de manechin, în timp ce citea Croce, Emilio Cecchi sau Eliot. Era plin de ciudățenii. Dacă te vedea luând un medicament, te ruga să-i dai și lui „să guste“ o pastilă, pe care, dacă te-nvoiai, o înghițea închizând ochii și dând capul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pp. 18-19: „Troia, societate normală și completă, este cea care furnizează această triadă umană [«un suveran, un războinic, un voluptuos»], în persoanele regelui Priam [...]; a lui Hector, căpetenia războinică recunoscută ca atare de cele două armate; a lui Paris, un manechin în mâinile zeiței [a Afroditei, reprezentantă a celei de a treia funcțiuni]. Grecii sunt altceva: o armată în campanie, nu o societate; armată care nu pune așadar în valoare, prin comandantul suprem și prin războinici, decât cele două funcțiuni mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu proletari zgomotoși, cu fum de țigară să-l tai cu cuțitul, cu înjurături peste mese. Acolo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un păhărel de votcă ordinară alături, pe care, la răstimpuri, îl golea mecanic, cu mișcări de manechin, în timp ce citea Croce, Emilio Cecchi sau Eliot. Era plin de ciudățenii. Dacă te vedea luând un medicament, te ruga să-i dai și lui „să guste“ o pastilă, pe care, dacă te-nvoiai, o înghițea închizând ochii și dând capul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și un pește, aceasta fiind o dezvoltare semantică de la vechiul sens. Conform unei legende populare, macroul însoțește bancurile de heringi, în migrațiile lor; se spune că, în aceste călătorii, macrourile ar avea funcția de a apropia heringii masculi de femele. Manechin provine din fr. mannequin, care însemna la început „figurină, statuetă căreia i se puteau da diverse atitudini și care servea de model pictorilor sau sculptorilor“; existau manechine de ceară sau de lemn. Sensul acesta se regăsește în cuvântul din olandeza
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aceste călătorii, macrourile ar avea funcția de a apropia heringii masculi de femele. Manechin provine din fr. mannequin, care însemna la început „figurină, statuetă căreia i se puteau da diverse atitudini și care servea de model pictorilor sau sculptorilor“; existau manechine de ceară sau de lemn. Sensul acesta se regăsește în cuvântul din olandeza medie mannekijn, derivat de la man „om“ cu sufixul diminutival -kijn. Cuvântul francez a evoluat la sensul de „manechin al croitorilor“; acesta era o armătură sau un mulaj
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și care servea de model pictorilor sau sculptorilor“; existau manechine de ceară sau de lemn. Sensul acesta se regăsește în cuvântul din olandeza medie mannekijn, derivat de la man „om“ cu sufixul diminutival -kijn. Cuvântul francez a evoluat la sensul de „manechin al croitorilor“; acesta era o armătură sau un mulaj ce servea de model pentru confecționarea hainelor și pe care se făceau probe. Ulterior, a căpătat sensul cunoscut astăzi, acela de „persoană (la început tânără fată) care poartă un model de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ca antiseptice, altele ca purgativ, iar altele ca bandaj-pansament. Pentru intervenții chirurgicale reparatorii de luxații, fracturi, hernie, rinoplastie, scoatere a calculilor etc., se foloseau diferite instrumente corespunzătoare cazului dat. Sucruta practică hemostaza prin presare, cauterizare, refrigerare. Chirurgul se exersa pe manechine și animale. Igiena individuală și cea a nutriției se bucurau de mare atenție. Pentru igiena bucală se folosea periuța. Regulile de igienă aveau acoperire religioasă și erau difuzate de preoți. Bazinele — rezervă de apă, canalizările în orașe țin de igiena
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
-i îmbrăcăm membrele reci, să-l ridicăm în picioare, clătinându-se, și să imprimăm ochiului său lipsit de strălucire, limbii sale înghețate, brațelor sale înțepenite, privirea, idiomul și gesturile care sunt așteptate pe scândurile scenei? Cum se mai abuzează de manechin!" În Noul Eseu despre arta dramatică, Mercier narează o anecdotă ce are drept scop să demonstreze că tragedia nu-l mai privește deloc pe omul timpului său. "Un țăran din Alsacia, om cu scaun la cap, se afla la Paris
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înșelați!..." (....) odată ce s-a ridicat la înălțimea fantomei ei, se stăpânește, se repetă fără emoție. Așa cum ni se întâmplă uneori în vis, capul ei atinge norii, mâinile-i vor căuta cele două margini ale orizontului; ea este sufletul unui mare manechin care o înfășoară; încercările ei i l-au fixat pe trup. Întinsă cu nonșalanță pe șezlong, cu brațele la piept, cu ochii închiși, nemișcată, ea poate, urmărindu-și din memorie visul, să se audă, să se vadă, să se aprecieze
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cel din natură este mai puțin mare decât cel al poetului, iar acesta și mai puțin mare decât cel al marelui comediant, cel mai exagerat din toți. Ultimul se suie pe umerii celui dinainte, și se închide într-un mare manechin din răchită căruia îi reprezintă sufletul; el manevrează acest manechin într-un mod înfricoșător, chiar și pentru poetul care nu se mai recunoaște, și ne înspăimântă (...) așa cum copiii se înspăimântă unii pe alții ridicându-și hăinuțele scurte deasupra capului, agitându
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]