1,126 matches
-
nu mi-am pierdut niciodată credința, încă de când eram mic, în puterea scrisorilor de a-mi transforma existența. E suficient să zăresc un plic pe preșul din fața ușii și mă cuprinde speranța, fie ea și efemeră. Trebuie spus că plicurile maro au rareori acest efect; plicurile cu fereastră, niciodată. Dar mai este și plicul alb cu scris de mână, acel splendid dreptunghi al probabilității pure care chiar s-a dovedit a fi, în câteva rânduri, nici mai mult nici mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
granița dintre domeniul public și cel privat, era un mic iaz mocirlos în care înotau rațe și venea din când în când câte o gâscă. Ori de câte ori ne duceam acolo nu uitam niciodată să aducem cu noi o pungă de hârtie maro plină cu pâine veche pe care o aruncam în apă sau, uneori, cutezam s-o legăn prin gardul de sârmă până când gâștele se apropiau și o ciuguleau dintre degetele mele întinse. — Asta trebuie să fie ferma care se vede din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care Goroaia l-a lăsat singur, că s-a grăbit să plece înaintea lui Pleșu, pe drumul din fața casei lor spre sud, drum ce duce direct spre țintirim. Așa a rămas Pleșu singur, doar cu cârja lui cea de culoare maro, ce avea un inel de culoare galbenă, inel din metal, așa de bine meșteșugit că nu era nici mai în afara lemnului, nici mai înăuntru și nu se cunoștea unde este îmbinat metalul. Mergea Pleșu pe drum cu ochii închiși, iar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
susțineam același lucru fără să ne dăm seama. — Lasă, nu mai contează. Nimic nu mai contează. — Ți-e rece? Era mai bine să-ți mai fi pus un pulover. — Am trei pulovere pe mine. Fata se Întoarse cu o sticlă maro foarte subțire și turnă băutura În ea. Tânărul domn Îi mai dădu cinci lire. Apoi ieșiră. Fata era amuzată. Peduzzi se plimba În sus și-n jos după colțul clădirii, ferindu-se de vânt și ținând undițele. Haideți, spuse. Duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o Înghițitură scurtă, tânărul i-o pasă din nou. Peduzzi urmărise sticla cu atenție. O apucă cu gesturi febrile și o dădu peste cap. Firele albe de păr de pe gât i se mișcau când bea, cu ochii ațintiți pe sticla maro. O bău pe toată. Soarele strălucea În timp ce el bea. Era minunat. Până la o urmă era o zi grozavă. O zi minunată. — Senta, caro! Mâine dimineață, la șapte. Îi spusese de mai multe ori caro tânărului domn și nu se-ntâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sau se-nclinau unul către celălalt. Erau netede și maronii, fără crengi. Crengile apăreau abia mult deasupra. Unele se-amestecau, făcând o umbră compactă deasupra pământului maroniu. Spațiul era gol În jurul pâlcurilor de copaci. Pământul pe care pășea Nick era maro și moale. Asta trebuie să fi fost din cauza acelor de pin care cădeau, formând un covor și dincolo de lățimea coroanelor. Copacii crescuseră Înalți și crengile se mutaseră tot mai sus, lăsând În soare spațiul gol pe care-l acoperiseră altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din nou elev de liceu, lucrările de sinteză de peste an. Seara, tîrziu, era la mijlocul lui mai, nemairezistînd, m-am Întors la casa muribundei, convins să-i vorbesc. Am bătut la poartă; mi-a deschis aceeași doamnă, purta acum un capot maro cu desene În locul rochiei cu care ne Întîmpinase dimineața, probabil cea mai elegantă ce o avea. - Sărut mîna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Cum să nu fie adevărat? Atîta lume vorbește! - Și, totuși, dacă nu-i adevărat? Lumea vorbește vrute și nevrute, asta e lumea. - Nu se poate să nu fie adevărat. Să-ți dau un exemplu, rosti una din ele, Îmbrăcată Într-o rochie maro cu dungi verticale subțiri, galbene și verzi. De dumneata, de ce nu vorbește nimeni? Vezi? Mai spuse două, trei cuvinte dar nu se auziră. Profesoara Își aminti deodată de ceva - de adevăratul scop al venirii ei aici, nerostit - și surîse. Vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și literatură. Prietenii de la fosta Bibliotecă Franceză de la noi mi-au făcut rost de o garsonieră pe care-mi pare rău că n-o puteți vedea. Am o fereastră mare, lată, spre Bulevardul Saint-Germain, mi-am cumpărat draperii de catifea maro ca ale tale: lungi, tremurătoare, asemeni destinului, cum spuneai În una din Înserările petrecute la tine În odaie. Îmi voi aduce aminte de acele seri. Adică de tine, de noi doi - dacă-ți mai amintești, căci știu că judecătorii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimerise. Știam c-o să mai Încerce o dată. — Pregătește-te s-o slăbești imediat ce-o apucă. Apoi l-am văzut cum vine din nou pe sub apă. I se vedeau Înotătoarele deschise ca niște aripi purpurii și dungile roșii de pe solzii maro. Se ridica precum un submarin, și Înotătoarea de pe spinare a ieșit la suprafață, despicînd apa. Apoi a ieșit chiar În spatele momelii, și acum i se vedea și harponul lung bălĂbănindu-se deasupra apei. — Lasă-i momeala-n gură, spusei. Johnson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bușteni venea un miros de pin, chiparos și rumeguș. CÎt făcu Roger plinul și verifică apa și uleiul, Helena ceru niște hamburgeri și niște sendvișuri cu carne de porc, pe care le aduse la mașină Într-o pungă de hîrtie maro. În alta avea niște bere. Ajunși pe autostradă, după ce lăsaseră-n urmă fierbințeala orașului, mîncară sendvișurile și băură berile reci pe care fata le desfăcuse. — N-am găsit bere din aia de care am băut În noaptea nunții noastre. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Asta. — Serg... Domnule Robertson... aud o voce lîngă mine. Ea pare... are un zîmbet larg pe față. Are păr frumos și dinții ei sînt atît de albi. Poartă blugi și o helancă bej sub o jachetă de piele cu căptușeala maro. Are ochii plini de tristețe. Cine e? SÎnt amețit și prostit din cauza lipsei de somn și toate vocile alea din capul meu zbiară să le dau atenție... să le recunosc... Tot ce pot spune e: — Ce-ați mai făcut? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Bisericuța, capela școlii, se ivea din dreapta intrării principale. Cu o zi înainte fusese luat de valul celorlalți colegi spre clasa de examen, acum trebuia să se descurce singur. În cabina portarului îl luă în primire un băiat îmbrăcat în uniforma maro, cu petlițe aurii la guler, cu o banderolă roșie pe mâna stângă, pe care scria “Elev de serviciu“. - Bună ziua! Vreau să vorbesc cu domnul director. - Nu zău! Chiar cu directorul? Ce dorești, de fapt? Elevul de serviciu se simțea o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
doua zi, Lucian ne arăta "pe șest", într-un album Dali, tabloul cu mutra lui Lenin multiplicată pe clapele unui pian. Azi, spre prînz, Lucian Foișor purta un pardesiu lung, negru (Max Mara? Ferraud? Escada?) peste o vestuță de piele maro, dinspre hippy. Nu practicam noi tactica unui pic de nebunie (și de flori), de la hippies cetire? Fantastic în toată scena era jobenul. Jobenul impecabil satinat, de pe capul lui Lucian. Ce-i fantasticul decît un accident în obișnuit? "Hei!", vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am avut Încotro și m-am bălăbănit ca o girafă dezechilibrată, Încălțată cum eram Într-un pantof cu talpă plată și celălalt cu toc de zece centimetri. Un scurt popas la Dulap, unde am găsit o pereche nou-nouță de cizmulițe maro marca Jimmy Choo până la genunchi, care se potriveau perfect cu fusta din piele pe care am Înșfăcat-o, iar pantalonii din piele Întoarsă au aterizat În mormanul cu rufe „haute couture“ (prețul curățătoriei chimice e de minimum șaptezeci și cinci de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de tul și șifon și părea că s-ar potrivi mai bine la o petrecere În aer liber din Charleston. Una dintre fuste era din material decolorat de jeanși și avea gata prinsă la brâu o curea gigantică din piele maro, iar alta era confecționată dintr-un soi de material sclipitor, argintiu, cu dublură tot argintie, dar ceva mai opacă. Ce naiba să facem noi cu toate astea? — Sfinte Sisoe, s-ar zice că Mirandei Îi plac fustele, nu-i așa? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
caz, tâmpiții de la departamentul de modă habar n-au ce-i place. Uită-te numai la asta, e oribilă! Și a ridicat o fustă absolut superbă, unduioasă, ceva mai elegantă decât celelalte, cu mici picățele aurii sclipind de pe un fond maro Închis. — Mda, m-am declarat eu de acord, de o manieră la care aveam să apelez de mii de ori de acum Înainte ca să aprob orice-ar fi spus, numai să o fac să tacă din gură. Arată oribil, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o săptămână teribil de lungă și, pentru că te cunosc, mi-am Închipuit că nu te-ai obosit să te duci să mănânci, așa că ți-am adus eu ceva de mâncare. Și a dat la iveală o pungă mare din hârtie maro, din cele pe care le găsești la magazinele alimentare de modă veche, pe care transpăreau deja niște delicioase pete de grăsime. Și am realizat brus că mi-e o foame de lup. — Nu se poate! De unde ai știut că zac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chiar am bătut din palme, deși În imaginația mea a răsărit, pentru o clipită, expresia dezaprobatoare de pe chipul Mirandei, care spunea: „Tu? Tu chiar mănânci un hamburger?“ — Stai, că n-am terminat Încă. Ia uite aici. Și din punga lui maro au ieșit o mână de lumânări cu aromă de vanilie, o sticlă de vin roșu și două pahare de carton. — Glumești, am zis cu voce domoală, nevenindu-mi a crede că făcuse toate astea pentru mine, după ce eu anulasem Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
uneia din pungi pe covor, lângă biroul meu și am Început să-l sortez. Erau acolo două perechi de pantaloni Joseph, una caramel, cealaltă antracit, ambele lungi, cu talie joasă, dintr-o lână incredibil de moale. O pereche de pantaloni maro din piele, marca Gucci, dădeau impresia că sunt În stare să facă din orice grăsună un fotomodel, În vreme ce două perechi de jeanși Marc Jacobs, perfect prespălați, păreau croiți anume pentru mine. Erau acolo și opt sau nouă articole pentru partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ton relaxat. Tata a intrat și a deschis punga pe care o cărase toată ziua după el, În care presupusesem că se află treningul În care avea să joace squash mai târziu. Dar el a scos din ea o cutie maro pe care scria „Ediție limitată!“. Scrabble. Ediție de colecție, În care tabla era montată pe propriul suport, iar plăcuțele aveau marginile ușor ridicate, pentru ca literele să nu alunece. Îl admiram amândoi de vreo zece ani Încoace În magazinul special de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
foarte multă vreme. Purta niște jeansi strâmți, prespălați, până la genunchi, care‑i scoteau În evidență forma șoldurilor, la care potrivise o ie albă, cu model floral. O pereche de șlapi, pe care n‑o văzusem niciodată până atunci - din piele maro, cu breteluțe și mărgele turcoaz - Îi completau toaleta. Se și machiase, iar buclele ei păreau să fi avut contact cu un uscător de păr la un moment dat În decursul ultimelor douăzeci și patru de ore. — Arăți superb, i‑am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am aflat ulterior, Într‑adevăr nu se obosise. De ce să o fac? râsese ea. Doar oamenii ăștia nu vin aici ca să se uite la mine. Părul ei castaniu era curat și drept, dar pieptănat fără un stil anume, iar pantofii maro fără toc nu erau câtuși de puțin În ton cu moda. Dar ochii albaștri erau strălucitori și blânzi și mi‑am dat seama instantaneu că aveam să o plac. — Tu trebuie să fii Ilana, am zis eu și am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vadă: — O să țin eu capacul ridicat pentru tine. — Explică de ce decretul către prințul Kung a fost trimis fără sigiliile noastre, pretinde Nuharoo când Su Shun își face apariția. Su Shun stă plin de aroganță, îmbrăcat în roba lungă de satin maro cu dungi aurii pe poale. Poartă o căciulă decorată cu un nasture roșu și o pană de păun viu colorată. Își scoate căciula și o ține în mâini. Capul îi este ras și coada e dată cu ulei. Bărbia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Elisei. —De ce mergem acasă la prietenul tău? am Întrebat. Are o mică reuniune pentru ziua lui. Un bal mascat, de fapt. Hai să mergem. De-abia atunci am observat că avea un costum complet disco, gen anii ’70, de la pantaloni maro din poliester la o cămașă mulată cu guler alb și un fel de bandană legată În jurul capului. —Philip, tocmai ai spus că trebuie să ne Întâlnim cu Kelly și cu tipii de la BlackBerry. Nu putem merge la un bal mascat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]