1,349 matches
-
palton. Implacable November weather. Pașii mei clipoceau în apa ce ieșea din canal și mă ducea până în stație. De jur împrejur se formase deja noroiul. Deși călcam rar și încercam să nu ies din firul de apă, ghetele prinseseră dantelă maronie pe margini. As much mud in the streets as if the waters had but newly retired from the face of the earth. La ora patru valul de angajați părăsește fabrica din spatele supermarketului și se năpustește în stație. Ghetele și pantofii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mud in the streets as if the waters had but newly retired from the face of the earth. La ora patru valul de angajați părăsește fabrica din spatele supermarketului și se năpustește în stație. Ghetele și pantofii lor au aceeași dantelă maronie. Eu nu îmi ridic privirea spre ei, nici ei nu mă bagă în seamă. Stăm fiecare cu noroiul pe ghete sau pantofi ca la expoziție. Unii vorbesc despre weekend, concediu și pensie. Alții despre feliile triunghiulare de salam de Sibiu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
te Învârți de colo-colo fără rost... Nu vezi că peste tot e numai praf?“ „Dacă ar fi umezeală sau mucegai, ar fi mai bine?“, răspundea În glumă Mașa, Îndreptându-se spre mușcata Înflorită În fereastră, ale cărei frunze se făcuseră maronii de atâta praf. Mizeria n-o deranja pe Mașa, dar acum, având un oaspete străin În casă, Îi trecu prin minte că poate ar fi trebuit să spele toate farfuriile murdare din dulap, toate lingurile, În mare parte nefolosite de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dacă nici pentru diviziune nu era absolut necesar? - La nimic, spuse Extraterestrul, ghicindu-i iarăși gândurile. Pur și simplu, la nimic... Mașa Îl privi ușor speriată, continuând să țină farfuria În mână, Încercând să șteargă cu o cârpă unsuroasă sosul maroniu ce emana un miros extrem de neplăcut. Dacă n-ar fi fost musafirul, Mașa nu s-ar fi sinchisit nici de murdărie, nici de miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am bătut la jocul de scroob, fără permisiunea ta. - Oh! Tăcu, păru că înțelege. Apoi spuse: - Cred că ai dreptate. Mama îl apucă de mână pe fiu. - În ordine, scumpule, hai du-te! Îl duse de mână până la o ușă maronie din partea dreaptă, o deschise și strigă la cineva care evident, se afla acolo: - V-a sosit elevul. E timpul pentru lecții. Îi fu destul de dificil lui Gosseyn să vizualizeze reacția profesorului la aceste cuvinte. Oricine ar fi fost el, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
început să schelălăie. —Mamă, cred că are vreun picior rupt. Să-l duc la veterinar. —Leni, Leni, îți faci de lucru. — Uite ce mititel și frumușel este! Nu-ți pare rău de el? Într-adevăr era un cățel cu blăniță maronie, catifelată, cu ochii negri, lucitori, cu două urechiușe ridicate semănând cu un câine lup. —Mamă, parcă e un pui de lup. Nu ți se pare? — Poate a scăpat de undeva că se vede că este de rasă, nu un câine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pisoiașul acesta. Îmi place foarte mult. Ce blană moale are! Dacă vrei, cumpără mi-l. —Cecilia! Cecilia! nu te înțeleg. Îmi place și cățelușul acela alb. Ție nu-ți place? — Este mai frumos cel cu urechile lăsate. —Care? — Acela mare, maroniu. — Acela îți place? — Mi se pare cel mai frumos dintre toți cei expuși. Robert cheamă vânzătoarea, cerându-i și pisoiașul și cățelul, pregătindu-se să plătească. —Tu plătești numai pisoiul, iar eu plătesc cățelul pe care ți-l fac cadou
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bord Pețitorul, cu urme de bălegar pe cizmele lui de cowboy. Cu o pălărie de cowboy de pai în mână și cu un sac de fâș pe umăr, s-a așezat și a deschis geamul și a scuipat o zeamă maronie de tutun pe caroseria de oțel striat a autobuzului. Asta am adus pentru cele trei luni departe de lume. Agentul Ciripel, camera lui video. Sora Justițiară, bila de bowling. Lady Zdreanță, inelul cu diamant. De astea vom avea nevoie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să suport putoarea asta de paciuli în următoarele douăsprezece săptămâni? Domnișoara Hapciu a tușit în pumn. Și Sfântul Fără-Mațe a intrat cu autobuzul pe o alee îngustă și întunecoasă. Printre clădiri atât de apropiate încât pereții lor împroașcă înapoi scuipatul maroniu al Pețitorului, și sucul de mahorcă îi pătează salopeta. Pereți atât de apropiați încât betonul zdrelește cotul păros al Verigii Lipsă, lăsat pe marginea geamului deschis. Până când autobuzul oprește și ușa se deschide, dezvăluind o altă ușă, una de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu trofee prăfuite, cu fotografii lucioase, cu premii din partea autorităților civice. Un monument închinat copilăriei lui. Dar nu e nimic din toate astea. Câți bani o fi având sunt în bancă, înmulțindu-se din dobânzi. În casă sunt doar covoare maronii și pereți vopsiți, perdele cu dungi la toate ferestrele. O baie cu faianță roz. Îi torn niște vin roșu și-l las să vorbească. Îl rog să se oprească, de parcă aș vrea să-i notez fiecare cuvânt. Și are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un autor de colaje care-și vânduse integritatea artistică. Toți ăștia sunt morți, în vreme ce lucrările lor sunt expuse în muzee, ca un cont bancar a cărui valoare crește mereu. Și nici măcar nu-i valoare estetică: doar culorile se șterg în maroniul florii soarelui a lui Van Gogh, vopseaua și lacul crapă și se îngălbenesc. Sunt mereu mult mai mici în realitate decât în așteptările oamenilor care stau toată ziua la coadă să le vadă. Așa funcționează piața de artă de secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pinguinii orfani, sunt toți aliniați în dreptul lunetei. Pisica e printre ei, adormită în soare. Toți fac tai-tai cu mâna. Cora o ia pe autostradă, derapând cu spatele, mergând deja de două ori mai repede decât limita de viteză. Sedanul ei maroniu trage deja după el o coadă de zmeu formată din mașini de poliție, cu luminile lor roșii și albastre. Formată din elicoptere. Din detectivi furioși în mașini fără însemne. Din echipe de televiziune în dubițe albe cu câte un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zice: — Ai dreptate. Baroneasa Degerătură zice: Chiar sună îngrozitor. Și Tovarășa Lătrău se apleacă spre microfon și spune: — Dacă înregistrezi acuma, ești un nesimțit. Baroneasa Degerătură, cu dinții ei slăbiți în gingii, clănțănind, fiecare dinte mare și alb cu rădăcina maronie și subțire la vedere, îi înmânează piersica Ducelui Vandalilor. Ducele, care și-a desfăcut coada de cal și părul îi atârnă pe față, mestecă aceeași gumă cu nicotină pe care a mestecat-o de la început. Părul îi miroase a țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de păianjen. Frunzele de sticlă și cristal sunt albe și argintii și cenușii în același timp. În timp ce se rotesc, marginile lor mai scânteiază pentru câte-o clipă, împrăștiind un curcubeu înainte de-a redeveni incolore. Crengile contorsionate, împâclite parcă în maroniul lor întunecat. Pe fiecare dintre ele poți urmări o cărăruie de excremente uscate de șoareci, mici ca boabele de orez. Legănându-se în față și-n spate, ținându-și răsuflarea, Pețitorul vâră mâna în coroana copacului și culege piersicile. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pînă la Finisterre, mi-a replicat acesta indiferent. Aici au plătit bilet pînă și soldații lui Hristos. Ori banul Îl dați, ori pe jos umblați. Iar lozinca e gratis. Duetul de călugări, care purtau sandale și o rasă din sac maronie, de austeritate franciscană, confirmă, scoțînd la iveală două bilete roz, drept dovadă. — Păi, atunci cobor, am zis eu. Fiindcă n-am mărunți. — Cum doriți. Dar așteptați pînă la stația următoare, că eu nu vreau accidente. Tramvaiul urca aproape În ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cumsecade, din moment ce sunt lăsați să plece singuri în oraș! cântări lucrurile Mircea. Încercă, totuși, să grăbească pasul, pentru a păstra o distanță convenabilă între el și băieții aceia, care se zoreau reciproc, strigându-și cu o falsă încruntare, de sub bonete maronii, diferite vorbe urâte, lansându-le într-un argou sărăcăcios și redundant, în timp ce unul cu o șapcă împodobită de un cozoroc mare, lăcuit (de furat, fără îndoială!) cânta, cât îl ținea gura, un cântec în care era vorba de muzicanți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
drogherie de la care, probabil, pe aici, se mai aflau unele rămășițe din temelia ei -, zugrăvită în obrazul lui Bubă, fiind chiar mai uluit de aceasta decât de primirea marțială pe care i-o rezervase Babița-Pelicanul. Îi respinse Babiței pumnii murdari (maronii, ca niște lăboaie de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației, apoi, o rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e dispus să se istovească împreună cu ea, deasupra ei, prin ea, sub ochii ei strălucitori, frumoși și cu globi rotunzi, ca de ciută (deși nu există pe glob ciute cu ochi de safir!), ciupind în joacă cu buzele de sfârcurile maronii, morfolind sânii tari, plini și obraznici, depărtându-i violent picioarele desăvârșite, cu piele mătăsoasă... Cu toate că nici unul nu știa de teoretizările înțeleptului Shari Vatsyayana din Benares, alcătuiră un nou ghid amănunțit al practicilor sexuale orientale, trudindu-se în cumplite lupte corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ai vreun strămoș cu totul și cu totul deosebit. Gaston înțelegea doar pe jumătate ce-i spunea bătrânul dar, imaginându-și restul, a bănuit despre ce era vorba. — Napoleon, zise el în șoaptă. Bătrânul scăpă ceașca din mână pe rogojina maronie. — Napoleon! Așa se explică, deci... Vezi că n-am greșit. Pot să-i citesc unui individ caracterul pe față, îi știu soarta... Am uitat să mă prezint. Mă cheamă Higurashitei Kawai. Sunt ghicitor oriental. — Mă cheamă Gas. Gaston s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
noi... - Ia mai lăsați-mă dracului în pace! Nu vreau... Muta începe s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt melci verzui și maronii. Sorin se distrează strivindu-i sub tălpi. Își șterge călcâiele de iarbă, mațele melcilor mai mișcă. - Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica că unii mănâncă melci, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dar noi parcă n-avem ochi... Extratereștri? Asta-i o prostie! - Chiar e, Grigore... - Zic oamenii c-au năvălit și șoarecii de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare și cozi mai scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe ei, nu mișcă, îs mulți, așteaptă să fie storcoșiți sub roți. - De la apă, Grigore, le-a intrat în galerii și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iar asta putea fi de folos, dar un câine putea fi la fel de util la alungarea șerpilor din curte. În copilărie, la Molepolole, domnul J.L.B. Matekoni avusese un câine care-și câștigase reputația legendară de prinzător de șerpi. Era un animal maroniu, costeliv, cu una sau două pete albe și cu coada tăiată. Îl găsise la marginea satului, abandonat și mort de foame, și-l luase să stea cu el în casa bunicii. Ea fusese împotriva ideii de-a irosi mâncarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fiecare cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu, le supraveghea de sub un copac. Vitele nu erau marcate cu fierul roșu, dar toată lumea știa care a cui este și de unde se trag. Acestea erau semne de bunăstare, materializarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase - un miracol în care erai obligat să crezi, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dintr-odată, dacă vreți, în plină zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar plăcea să fac așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]