2,194 matches
-
123-143. 38 E. Vandervelde, Le marxisme a-t-il fait faillite?, Bruxelles, 1928. 39 După Z. Sternhell, in op. cit., Mussolini salută cu căldură lucrarea Au delà du marxisme, subliniind cît de mult "a distrus această carte ceea ce a mai rămas științific din marxism". Răspunsul lui De Man nu este nici el mai puțin interesant. El spune: "Vă rog să fiți convins că nimic nu mă împiedică să urmăresc zi de zi atît cît se poate prin intermediul lecturii cu o foame ardentă de informație
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
puritatea neîntinata a lui Martín și haosul interior al Alejandrei, ambii căutători de iubire, ca ipostază a absolutului: Căutând în ea absolutul, încăpățânarea lui Martín este sub semnul absurdului. Alejandra este originea și moartea, începutul și sfârșitul, este știința și marxismul, este, poate, cel mai Sábato dintre toate personajele"82. Că întruchipare a iubirii, ar putea fi salvarea lui Martín, dar, paradoxal, Alejandra nu înseamnă decât suferință pentru Martin. Acesta este irezistibil atras de promisiunea unei iubiri adevărate, pure, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prelungirea în existențialism. Sábato spune despre mișcarea suprarealista că Biblia să a fost dezordinea, arma să imaginația, teritoriul său visul și imaginea absurdă, tehnica să automatismul, păcatul lui ortodoxia, disperarea să promisiunea neîndeplinita a sistemului, decadenta să pretinsa alianță cu marxismul. Altă deziluzie pentru tânărul Sábato, însă, așa cum spune el însuși, "că să scrii ceva important, trebuie să te urci pe culmile disperării și să observi de acolo, ca un dumnezeu teribil, imposibilitatea unei cuceriri definitive"45. Mării disperați, Sábato printre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la Hamburg și era un apropiat al tezelor Rosei Luxemburg, ale Henriettei Roland-Holst și ale lui David Wijnkop. Partidul Muncitoresc Norvegian reprezintă o excepție în ansamblul partidelor socialiste puternice care și-au marcat imediat distanța față de Internațională. Partid de un "marxism cu tente de luteranism și anarhism"6, el își anunță adeziunea la cea de a treia Internațională în 1919. Această situație unică va fi provizorie, partidul retrăgîndu-se încă din 1923, în fața centralismului și autoritarismului Moscovei. Un partid comunist se fondează
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
în mod real, după formula lui Marc Lazar, mariajul dintre radicalismul revoluționar iacobin, muncitorism și națiune, elemente fundamentale ale identității comuniste franceze în dimensiunea sa socială. Tot atunci PCF pune în practică, cu participarea unui mic număr de intelectuali raliați marxismului și a numeroși tovarăși de drum, o mitologie a fericirii, ajungînd pînă la a suprapune mesajul cîntecului național, Maseieza, cu cel al Internaționalei. Mesianismul său revoluționar devine oarecum insipid, dar garanția este menținută totuși prin existența și exaltarea, acolo în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sec de către acesta. Blocat în sînul clasei muncitoare de linia agresivă a TUC, respins în fiecare dintre tentativele sale în direcția Labour, CPGB reușește să-și atragă simpatia unei pături noi, ce intră în lupta socială în anii treizeci, intelectualii. Marxismul cucerește o largă audiență în rîndurile lor. În 1937, delegații sectorului terțiar fac parte egală cu muncitorii la congresul partidului. Războiul din Spania mărește acest impact cu atît mai mult, cu cît Labour îi condamnă, izolează și exclude pe cei
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de astăzi în toate aceste țări. Sciziunile și denunțurile (să ne gîndim la suprarealiști) se vor succeda, bulversarea culturală provocată de comunism marchează la fel de mult această epocă ca și impactul său politic. Ca să nu mai vorbim despre atacul condus de către marxism, în forma sa cea mai dură împotriva fortărețelor academice. Universități muncitorești se răspîndesc pretutindeni urmate cu entuziasm de către militanții sindicali, militanți din toate domeniile, care au astfel convingerea că descifrează în sfîrșit tainele lumii. În ciuda momentelor grele, în ciuda exilului interior
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
timide și ambigue. În plus, majoritatea dintre ele refuză să respingă în egală măsură atît Statele Unite, cît și URSS-ul. Cît despre partidele ortodoxe, ele aplaudă fiecare inițiativă a URSS-ului. În fața mutațiilor sociale, a crizei economice, în fața declinului influenței marxismului și a renașterii războiului rece, partidele comuniste occidentale suferă reculuri și înfrîngeri substanțiale care pun în primejdie, pentru unele dintre ele, chiar existența lor. Referințele lor istorice, pozitive sau negative, se află și ele în criză: URSS-ul, locul clasei
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a renașterii războiului rece, partidele comuniste occidentale suferă reculuri și înfrîngeri substanțiale care pun în primejdie, pentru unele dintre ele, chiar existența lor. Referințele lor istorice, pozitive sau negative, se află și ele în criză: URSS-ul, locul clasei muncitoare, marxismul, dar și capitalismul. Pentru partidele comuniste occidentale, începutul anilor '80 este sinonim unei crize cu trei dimensiuni: criza funcțională, criza strategică și criza de identitate. Efectele și consecințele lor se vor manifesta în mod diferit. Dacă, în general, cauzele problemelor
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
locale se arată a fi deseori vital pentru partidele italiene, ținînd cont de descentralizarea puterilor din Italia și de clientelismul politic. De asemenea, criza ideologică. Influența sa, care era preponderentă în mediile intelectuale, culturale și ale tineretului se diluează. Criza marxismului, creșterea neoliberalismului, impasul strategic al PCI și anticomunismul ce renaște, explică, în parte, această situație. Fiecare perioadă și fiecare țară au avut tipuri diferite de anticomunism. În Italia, acesta ar fi fost prea puțin eficace, dacă s-ar fi limitat
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
propriul lor partid în timp ce renovatorii, descurajați de încetineala evoluției, se retrag în număr mare. În acești ani, CPN este total dezorganizat. Va trebui să vină congresul extraordinar din 1984 pentru ca un program original și inovator să fie adoptat. El conjugă marxismul, feminismul, pacifismul și non-alinierea; el își întărește rezervele în raport cu țările din Est și propune largi alianțe altor mișcări ale stîngii radicale olandeze. La alegerile din 1986, încă prea destabilizat, partidul comunist nu reușește să constituie o listă de alianță. Rezultatele
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
apărătorilor ortodoxiei marxist-leniniste. Numeroase expulzări sancționează formarea grupărilor pro-sovietice chiar în interiorul partidului. CPGB înregistrează de asemenea și un declin al pozițiilor sale sindicale. În 1985, nu-i mai rămîn decît 12.000 de membri. Conducerea reușește totuși, grație revistei lunare "Marxism Today", să stabilească numeroase contacte, dată fiind deschiderea spirituală a revistei, care devine unul dintre principalele cîmpuri de dezbatere pentru intelectualii de stînga. Partidul comunist danez se trezește fără reprezentare parlamentară în 1979. Închizîndu-se în universul său și susținînd toate
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
avea să urmeze. Nu a trecut mult timp de cînd comunitatea științifică îi conferea sistemului comunist o capacitate de adaptare puțin obișnuită și-l analiza ca pe o realitate de neocolit în evoluția cercetărilor politologice, economice sau sociologice. Dacă sfîrșitul marxismului era deja anunțat de pe vremea lui Marx, comunismul și-a marcat, fără îndoială, prea mult epoca, atît prin simpatizanții săi, cît și prin adversarii săi, pentru ca sfîrșitul său să fie avut în vedere de către cei mai buni specialiști: el reprezenta
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
fiecare dată marcată de istoria națională. Această cultură urmărea formarea pentru acțiune, pentru propagandă și pentru recrutare. În plus, organizînd edituri, comuniștii au fost vectorii difuzării operelor marxiste de mare importanță și au contribuit astfel la introducerea și la cunoașterea marxismului în universități și în unități de învățămînt. * În sfîrșit, partidele comuniste au reprezentat mult timp relee ale luărilor de poziție ale URSS-ului, apologeți ai realității sovietice. Atitudinile cîtorva partide comuniste au evoluat după cel de al XX-lea Congres
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
început, în SUA, sub coor donarea profesorului Jerry Hogle, absolvent al Universității Harvard și fost asistent al celebrului Frank Lentricchia. La cel mai important curs al său de teorie critică -, Hogle avea un capitol uriaș dedicat studiiilor culturale și, implicit, marxismului. Pentru a promova, am fost nevoit să citesc, pe rupte, Ideologia germană a lui Marx (lucru pe care, culmea, la disciplina esențială de marxism, de la Universitatea ieșeană, de la sfîrșitul anilor optzeci, nu-l făcusem!), majori tatea reprezentanților Școlii de la Frankfurt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
curs al său de teorie critică -, Hogle avea un capitol uriaș dedicat studiiilor culturale și, implicit, marxismului. Pentru a promova, am fost nevoit să citesc, pe rupte, Ideologia germană a lui Marx (lucru pe care, culmea, la disciplina esențială de marxism, de la Universitatea ieșeană, de la sfîrșitul anilor optzeci, nu-l făcusem!), majori tatea reprezentanților Școlii de la Frankfurt, Bataille și Sartre, precum și operele cursanților masteratului de la Birmingham (și pe ale liderului lor incontestabil, Raymond Williams). Am intrat, în ciuda unor priviri neîncrezătoare, arun
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lume și lumea noastră constă în relația dintre economie și politică. Pentru omul modern, economia stă la baza societății, fundamentul puterii este economic, puterea deplină este puterea economică. Amintim faptul că această evidență modernă este tributară atît liberalismului cît și marxismului. Noi nu facem apel la bunăvoința măcelarului, a berarului sau a brutarului cînd ne preocupăm de cina noastră, ci la grija față de propriul lor interes. Nu facem apel la umanismul lor, ci la egoismul lor; nu le vorbim de nevoile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să nu evolueze. În ultimii ani, locul și statutul muncii în lumea noastră au stîrnit o vie dezbatere. Să amintim că munca este glorificată atît de gîndirea lui Adam Smith cît și de gîndirea lui Karl Marx, că liberalismul și marxismul se întîlnesc pentru a face din muncă baza organizării societății și a "avuției națiunilor". Dorință tot mai intensă de timp liber, reducere a duratei de lucru, șomaj: experții, profeții anunță sfîrșitul muncii. Ne vom limita, din perspectiva studiului nostru, la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
textelor acestuia este asigurată de analiza ce ține seama nu numai de cadrul propriu-zis postmodern, ci de întreaga "atmosferă culturală a epocii", de influența mișcărilor universitare, de contestarea metodelor, a discursurilor, a disciplinelor, de influența formației de germanist, de influența marxismului și a semiologiei, adică aspecte la care cineva caracterizat de o atât de puternică voință de schimbare nu putea să nu reacționeze. Toate acestea i-au furnizat temele lucrărilor sale consumul, schimbul simbolic, cultura, hiperrealitatea, mass-media, seducția, toate sunt examinate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dar și retoricii, "semiurgia radicală" producția și proliferarea semnelor conducând la o societate a simulărilor guvernate de hiperrealitate. Sémiurgie duce la colapsul distincțiilor, la volatilizarea referinței, precum și la lipsa sensurilor, alăturându-se unui întreg cortegiu de "morți" a socialului, a marxismului, a economiei politice etc. În aceeași ordine a exemplificărilor, Best și Kellner amintesc că "această producție a semnificației care rezistă constrângerilor structurale impuse este numită de către Derrida "diseminare", iar același tip de accentuare dinamică se regăsește în conceptul de dorință
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ideea de literatură angajată, de unde rezultă necesitatea de a o analiza în proprii ei termeni. În consecință, o teorie și o practică a scriiturii devin imperative ale cercetării. Din reperele pe care și le-au fixat membrii curentului, și anume marxismul, teoria inconștientului și experiențele-limită de text și de subiect (așa cum apar ele la Mallarmé și Lautréamont), se vor dezvolta trei direcții generale de cercetare: lingvistica, economia politică și psihanaliza. Având în vedere că începuturile teoriei se regăsesc și în structuralism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a compromisurilor discursive va constitui un alt punct de cercetare în partea a doua a acestei cărți. Partea a II-a Cazul Baudrillard Capitolul 4 Baudrillard și postmodernismul 4.1. De ce Baudrillard? Parcurgând un drum interesant și extrem de controversat de la marxism și până la postmodernism și, în consecință, adoptând un nou stil de scriitură ce îmbină filosofia cu poezia, Jean Baudrillard pare a fi un gânditor eclectic, preocupat de o varietate de teme de la mass-media, politică și până la artă sau sociologie. În
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursurilor și teoriilor intelectualității universitare. Aceste schimbări și tendințe care începeau să prindă formă în acele mișcări își găsesc unele roade și în lucrările din prima parte a operei sale, în care reflecțiile sociologice se împletesc cu cele legate de marxism și semiologie. După cum remarcă majoritatea teoreticienilor sociali și a istoricilor, momentul 1960 a schimbat fundamental modalitatea de a aborda un set consistent de probleme, de la cele economice la cele politice și sociale. Acum a apărut și o serie de noi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
contura conceptul de intertextualitate ca "indice al modalității în care un text citește istoria și se inserează în ea", sunt doar câteva exemple ale unor teme care se regăsesc și în lucrările lui Jean Baudrillard. Mișcarea tel-quel-istă, prin asumarea psihanalizei, marxismului și a experiențelor-limită (ca de exemplu cele de text și de subiect), a dezvoltat principalele noțiuni care vor fi în centrul teoriei discursivității postmoderne. În textele baudrillardiene se regăsesc ecourile acestor subiecte, precum și trimiteri la o serie de filosofi contemporani
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
inconstante la o serie de doctrine. În general, putem vorbi despre o "dublă perioadă" sau "dublă scriitură" pe care o întâlnim în evoluția teoretică a lui Baudrillard, o primă etapă în care a dezvoltat o teorie socială neo-marxistă, ce combină marxismul cu semiologia și o etapă în care studiile pe care le-a efectuat asupra mass-mediei, socialului, artei s-au conturat într-o abordare critică, de factură postmodernă. Din viziunea care ghidează această lucrare, și care în acest punct al său
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]