3,306 matches
-
și grâul spelta, foarte bine tolerată de sistemul digestiv. Se încadrează, de asemenea în categoria super-alimentelor, alături de semințele de in, germenii, lucerna, aloe vera, orzul verde, pătrunjelul, algele marine, usturoiul, ștevia, floarea soarelui, algele sălbatice verzi-albastre, mierea, propolisul, lăptișorul de matcă, iaurtul (făcut din lapte nefiert, nepasteurizat), drojdia de bere, orezul, grâul și bineînțeles grâul spelta. Quinoa conține vitaminele A,C,D,E,K și toată grupa de vitamine B, incluzând și faimoasa vitamină B12. Este, de asemenea, o sursă excelentă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ceea ce am trăit eu, în linii mari, au trăit și ceilalți colegi ai mei. Așadar, o Viață anonimă, ca aceea a regnului vegetal sau animal. Abia mai târziu am început să mă diferențiez de ceilalți, să merg pe propria-mi matcă, în sfârșit, să posed elemente pentru o biografie. Firea mea avea o mulțime de ciudățenii, pe care uneori le ascundeam cu grijă. Eram ceea ce se cheamă în mod curent, un elev bun. Profesorii mă apreciau, nu numai prin operația rece
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vorbe ale țigăncii m-au pus pe gânduri și m-au făcut să devin mai atent parcă... Întind mâna, apuc primul hrisov și simt căldură omenească izvorând din el...Este al lui Petru Șchiopu voievod, domnul cel „blând ca o matcă fără ac, la judecată dreptu, nebețiv, necurvar, nelacom, nerăsăpitoriu...” cum zice Grigore Ureche. Încep să citesc cu nesaț: „Petru voievod, cu mila lui Dumnezeu, domnul Țării Moldovei,...am dat și am miluit pe rugătorii noștri călugări, de la sfânta noastră rugă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ieșit la mal sau mai sunt pe valuri, numai ei știu. Românii s-au făcut prezenți în toată lumea ca foarte destoinici, dar printre aceștia și destui compromițători. Și totuși... În timp, apele se vor mai liniști, mai revenind la matcă. Viața a scăpat de monotonie, evenimentele se succed în cascadă, oamenii în nepotolita lor sete de a ști, le absorb prin confruntare, asociere, selecție, în funcție de repere, pe făgașul dezideratelor nutrite în taină o jumătate de secol de opresiune
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mileniu, de aici și din lumea largă; semnalează apăsat și sancționează evenimente neonorante din istoria recentă a României, a Europei și a lumii, opunând micimea unor actori politici de astăzi, personalităților de anvergură ale istoriei. Și, din nou, revenirea la matcă, în satul și ținutul natal, dar mai ales în tihna casei și a grădinei. „Să ne cultivăm grădina”, alături de „Nulla dies sine linea” sunt preceptele sale dragi. Livada de cireși, meri și peri, grădina cu flori îi sunt companie și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe la porți și pe prispe și, spre final, navetiștii chirfosesc glodurile cu gândul la bucățica lor de pâine și la pensia pe care speră să o mai apuce.” În ,,Tinerețea mea”, evidențiază urcușul tineresc spre înălțime, dar și întoarcerea la matcă, fiindcă, ,,dorul de ai mei m-a biruit ca un uragan și m-am întors lângă țărâna părinților și nu m-am tânguit în durere și nu m-am pierdut în ceasul cel greu al nenorocirii, ci doar vorbele înțelepte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mișcă mult, deși are unele deficiențe locomotorii, e o minte deschisă pentru noutăți, pentru frumosul-frumos cu adevărat al vieții! Nu degeaba numeroasele rude și prieteni aflați la trista ceremonie roiau în jurul ei, precum albinele dintr-un stup în jurul maicii lor, matca. În pachetul cu alimente ce mi s-a dat pentru acasă dau și de o cană de 200 ml pe care din ziua următoare o folosesc la obișnuita cafea decofeinizată, gândindu-mă la Gil. În gând mă adresez spunându-i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Grecismului, care îi ia locul și se menține cu o putere covărșitoare până către, începutul secolului în care trăim. Atunci revoluția grecească pune capăt acestei noi înrâuriri străine, si poporul românesc ajunge în sfârșit, după lungi zbuciumări, să intre în matca proprie a dezvoltării sale, acea românească. Începe de la 1821 perioada Românismului în care trăim astăzi. Așadar istoria românilor se poate împărți rațional, după momentele însemnate ale dezvoltării sale, în patru perioade. I.Istoria veche, de la origine până la 1290 d. Hr
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
al lui Traian, s-ar fi aflat mult mai în jos pe cursul Dunării, la Celeiu lângă Corabia, la o îndepartare aproape egală de gurile Jiului și ale Oltului, unde de asemenea se văd rămășițe de stâlpi de piatră în matca Dunării. Pentru această părere s-au adus mai ales două argumente: întăi că dimensiunile podului, astfel precum sunt arătate de Dio Cassius, nu s-ar potrivi pentru lățimea îndestul de mică a Dunării la Turnu-Severinului; apoi lipsa unei căi romane
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
spus Zenobia. (Acum zâmbea.) * La Institutul de Zoologie al Universității din Saarbrücken, albi nele unui roi lăsat să zboare într-o zonă unde se aflau linii de înaltă tensiune au fost cuprinse de panică, atacându-se reciproc și ucigându-și matca. Ele s-au refugiat apoi în stupi, unde au procedat la un fel de sinucidere colectivă, prin asfixiere, astupând toate găurile prin care ar fi putut pătrunde aerul. 11. În seara aceea, poate pentru că mă văzuse necăjit, Zenobia și-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ar trebui pierdut. Din ce în ce mai izolat, vedeam clar cum picătura de har, uitată pe drum, se dilua și devenea cel mai adesea pretext sau subiect pentru inteligente texte teoretice, pe cât de strălucite, pe atât de viclene, în timp ce gândirea poetică, abătută din matca ei mută, se istovea bătând în maluri sterpe. În perspectiva mea, revanșa generală, străveche maladie a mentalului, înlocuia pe lume miracolul poetic. Dar s-o lăsăm încurcată... Spun toate astea poate ca să motivez de ce, în scurta perioadă pe care o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
toate astea : stăteam ca o piatră sau ca o creangă sau ca o sălbăticiune, cu simțămintele unei pietre, ale unei crengi sau ale unei sălbăticiuni, într-o participare deplină și activă. Eram o părticică din nimic, gata să reintre în matcă fără să se piardă, firesc și fără urmă de tristețe. Curând poate (nu mai știu), cercul de trăsnete m-a părăsit. Bubuiturile au răsunat tot mai departe, dincolo de colină. Apoi, s-au stins și a urmat o liniște cumplită. * În
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Gură la nime n-am dat, Ș-oi merge pân la Ciaba Gură la nime n-oi da, Mai bine m-oi disculța Și prin apă m-oi băga. De mi-a fi perirea-n apă Într-a ei urâtă matcă) - Trageți toate clopotele În toate sătuțele, C-a perit fata fecioară 263 {EminescuOpVI 264} Pentru-un pic de gurișoară Să meargă vestea prin țară. 340 Foaie verde ruptă-n cinci, Plinu-i codrul de voinici, La tot fagul câte cinci, Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
voinicesc. Când oi prinde a cânta Munții s-or cutremura, Fagii mari s-or legăna, Pietrele s-or despica, Apele s-or turbura, Fântâna din Peșterea... 275 {EminescuOpVI 276} Potera ne-a auzi, Înainte ne-a eși, Că-i o matcă de voinici Peste patruzeci și cinci, Și-i o matcă haiducească Peste patruzeci și șase Și pre mine m-or lua Și pre tine te-or tăia, Ce haznă Viță-i avea? - Nu te teme, mândra mea, Pînă-i fi pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Fagii mari s-or legăna, Pietrele s-or despica, Apele s-or turbura, Fântâna din Peșterea... 275 {EminescuOpVI 276} Potera ne-a auzi, Înainte ne-a eși, Că-i o matcă de voinici Peste patruzeci și cinci, Și-i o matcă haiducească Peste patruzeci și șase Și pre mine m-or lua Și pre tine te-or tăia, Ce haznă Viță-i avea? - Nu te teme, mândra mea, Pînă-i fi pe mâna mea, C-oi fi eu de te-oi ține
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cade din piatră-n piatră, prin văi și prin prăpăstii cu spume și beșici vîjîește și plesnește. 231 Ca apele, ce se varsă din munți, împle văile de pietre. 232 Ca apele, ce după ce se varsă, s-adună iarăși la matca lor. 233 Ca o viitură de apă, ce repede se varsă, când norii cad pe munți. 234 Ca pe marginea apei stă, se plimbă, se vede. 235 Ca paparuda cu apa-n cap. 236 Ca rața pe apă. 237 Ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dar care erau totuși o certitudine!, nu mai știau ce suport să dea atâtor neputințe care îi măcinau. Se simțeau în pericol. Până atunci, umbra neîndurătoare și magică a Bătrânului veghease asupra existenței lor mizerabile, silind-o să rămână în matcă. Acum erau liberi, dar ce puteau face cu libertatea lor? Ea îi speria, lăsîndu-i la cheremul întîmplării, al tuturor amenințărilor. Unii umblau cu ochii umeziți, izbucnind din senin în accese de tuse care erau, bănuiesc, hohote stăpânite, alții păreau înfricoșați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar care erau totuși o certitudine!, nu mai știau ce suport să dea atâtor neputințe care îi măcinau. Se simțeau în pericol. Până atunci, umbra neîndurătoare și magică a Bătrânului veghease asupra existenței lor mizerabile, silind-o să rămână în matcă. Acum erau liberi, dar ce puteau face cu libertatea lor? Ea îi speria, lăsându-i la cheremul întâmplării, al tuturor amenințărilor. Unii umblau cu ochii umeziți, izbucnind din senin în accese de tuse care erau, bănuiesc, hohote stăpânite, alții păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au acordat prea multă atenție „complexului” localist de la Contimporanul. O excepție relativă: Simion Mioc; acesta sesizează - cam prolix și bombastic... - la autorul Paradisului suspinelor un „ritm elegiac de titan paciurian, care nu poate sau nu vrea să se rupă de matca sa telurică, roditoare de prea multe arborescențe culturale epigonice, deși conștiința sa cutreierase realități spirituale plenare” (op. cit., p. 72). „Matca telurică” este - firește - tradiția autohtonă pe care Vinea încearcă să o racordeze la ritmurile moderne ale „planetei unificate”. Criticul face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la autorul Paradisului suspinelor un „ritm elegiac de titan paciurian, care nu poate sau nu vrea să se rupă de matca sa telurică, roditoare de prea multe arborescențe culturale epigonice, deși conștiința sa cutreierase realități spirituale plenare” (op. cit., p. 72). „Matca telurică” este - firește - tradiția autohtonă pe care Vinea încearcă să o racordeze la ritmurile moderne ale „planetei unificate”. Criticul face în acest sens o paralelă relevantă cu opiniile „moderate” ale unor Arghezi și Blaga. La fel de bine am putea să apropiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acela că „succesiunea de surprize luminoase nu e propice unei viziuni organice, stăruitoare, definite” și că, rămas fidel „noului alexandrinism” al „pointilismului poetic imagist”, Voronca „nu s-a decis să abandoneze această pistă de ocol și să revie la vechea matcă a acestei poezii organice, căreia originalitatea imaginilor i-ar crește prestigiul și i-ar intensifica strălucirea”. „Strălucirea autonomă a imaginilor” e taxată ca o abatere de la norma subordonării lor față de un peisaj „organic”. Exemplul „descompunerii” din pictura lui Fernand Léger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clefăie unele cu altele, să dea din mâini ca apucatele și să se certe. Câteva se duseră la Vinas care ieși deîndată din casă și se repezi la apa care curgea mereu. - O să se umfle, dar n-o să iasă din matcă, le potoli ea pe surate. N-o să mai ieșim la pescuit, că o să fie volbură mare, dar nici nu trebuie să mutăm casele În altă parte. - Cum adică, se umflă? - am Întrebat. - O să fie niște vâltori ca cea care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea, luna, stăpânește întunericul care e misterul timpului. În China antică, luna și floarea de cireș au fost nedespărțite, câte o odaie special amenajată pentru contemplarea astrului nopții nelipsind din pagoda oricărui dregător. Concentrând forța prin restrângere, luna era socotită matca germenilor acestei lumi. Același rol i-l atribuie cele mai diverse tradiții și nu în ultimul rând hermetismul medieval, care prin desele referințe la lumea sublunară înțelege tocmai tărâmul firii, supus istoriei. Multe culturi predominant agrare au divinizat luna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
le dau claritatea cristalului, cum le aleg, cum le ridică... Și mă întorceam acasă amețit de la țigara pe care mi-a împrumutat-o nu știu care (nu prea fumez), cenaclul are intrare liberă, vedeam mereu alte și alte fețe. La ieșire din matca literară nu eram mai mângâiat, erau și bune, erau și proaste, mai mult proaste decât bune. Ce mi-a venit? Hai acasă. Așteptam la semafor, treceam de Academie, vedeam copacul care a crescut ciudat, un metru jumate în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe obraz... se așezau în fața lui, își lepădau giulgiul și cu ochi lacomi, de răpitori, îi ținteau inima. Rece ca gheața, spaima i se urcă în creier și sângele i se îngrămădi năvalnic, ca în râul umflat să iasă din matcă. Vroia, lupta să se trezească... dar, alunecă din nou în alt somn , plin de vise, cu arătări năpraznice... ca într-o lume cu închipuiri. Din gura deschisă a uneia, care părea a fi a călugărului de la schitul din Munții Neamțului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]