1,116 matches
-
inițiativă, având drept scop strângerea de fonduri pentru ridicarea, alături de Mausoleu, a unei case parohiale. În această casă, cu binecuvântarea noastră, vor locui zi de zi, după rânduiala călugărească, câțiva călugări ai sfintei noastre mănăstiri, care se vor îngriji de Mausoleu și de mormintele de la Râpa Robilor, slujind zilnic slujbele și rugăciunile de pomenire a celor ce și-au dat viața pentru Hristos și neamul românesc. Comitetul apelează la toți foștii deținuți politici ai țării să își aducă aminte de zilele
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Toate înghe țate bocnă, căci în castel era mai frig ca afară. Cum aveam să dormim în geru-ăla paispre zece nopți în șir? În fine, după ce poetele cu pricina au fost ca zate, cum și meritau, într-un fel de mausolee, am fost abandonat și eu în cavoul meu cu trei camere. Aveam salon, cameră de studiu (cu un mare glob pământesc de majolică într-un colț și o colecție de stampe și ocheane vechi) și dormitor, demn de un rege
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime mult mai mare decât cea care îl aclamase pe Germanicus viu ieși în stradă, îi înconjură, îi urmă pe drumul spre grandiosul mausoleu construit de Augustus. Gajus, prea tânăr pentru o asemenea zi, zărea pe margine armurile pretorienilor și, în spatele lor, mii de chipuri care, recunoscându-l pe el, fiul mai mic, îl strigau plângând. Îmbulzindu-se până când ajungeau să nu mai poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să nu mai poată respira, îi strigau Agrippinei că, în haita aceea de ucigași, ea singură reprezenta onoarea patriei, implorau zeii să cruțe viața ei și a copiilor ei, își aminteau furioși că, înainte de mortul acela, ea își însoțise la mausoleu frații asasinați, îi blestemau pe ucigașii nepedepsiți, cereau răzbunare. Nimeni, cu excepția câtorva senatori, nu prevedea că acea dovadă de popularitate avea să fie fatală. În Domus Tiberiana de pe Palatinus se auzea zgomotul mulțimii indignate, gata să se răzvrătească. „Nu știu cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
eroilor. Însă oamenii nu se lăsară înspăimântați. Printre strigăte și invocații, solemna alcătuire a cortegiului enorm, desele opriri sub presiunea mulțimii, următoarea pornire, cu greutate, ocupară întreaga după-amiază. Apusul timpuriu de ianuarie îi surprinse, și marile porți de bronz ale mausoleului încă nu se zăreau. Ajunseră la el când se făcuse noapte de-a binelea, pe un vânt înghețat. Și dintr-odată, în piață, în grădini, pe malul Tibrului se aprinseră mii de torțe, flăcări mari, întețite de vânt, care înroșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se zăreau. Ajunseră la el când se făcuse noapte de-a binelea, pe un vânt înghețat. Și dintr-odată, în piață, în grădini, pe malul Tibrului se aprinseră mii de torțe, flăcări mari, întețite de vânt, care înroșiră cerul în jurul mausoleului. Gândindu-se la el însuși în termeni eterni cu patruzeci și doi de ani înainte de a muri, Augustus ridicase mausoleul întru gloria sa. Le sugerase arhitecților să construiască un tumul circular solemn, acoperit de marmură, împrejmuit de copaci și plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
piață, în grădini, pe malul Tibrului se aprinseră mii de torțe, flăcări mari, întețite de vânt, care înroșiră cerul în jurul mausoleului. Gândindu-se la el însuși în termeni eterni cu patruzeci și doi de ani înainte de a muri, Augustus ridicase mausoleul întru gloria sa. Le sugerase arhitecților să construiască un tumul circular solemn, acoperit de marmură, împrejmuit de copaci și plante veșnic verzi, în vârful căruia, la o înălțime de patruzeci de metri, strălucea statuia lui divinizată. Din familia lui, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sa. Le sugerase arhitecților să construiască un tumul circular solemn, acoperit de marmură, împrejmuit de copaci și plante veșnic verzi, în vârful căruia, la o înălțime de patruzeci de metri, strălucea statuia lui divinizată. Din familia lui, mulți ajunseseră în mausoleu, mare parte dintre ie despărțiți în urma unei morți violente chiar înaintea lui, cu viețile lor tragice rezumate în scurte inscripții pe piatră. Iar el trebuise să-i însoțească dincolo de portalul înalt de bronz: mai întâi pe nepotul lui, tânărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Marcellus. Apoi pe marele amiral Agrippa, învingătorul lui Marcus Antonius. Apoi cenușa fiilor Juliei, morți în împrejurări niciodată lămurite, departe de Roma. Încă de pe atunci, în cortegiile acelea îndurerate, mulțimea șoptise - iar uneori strigase - că Maștera nu plângea. Oricum, înăuntrul mausoleului, morții aceia, în urnele lor grele, aliniate aveau să evoce imensa glorie a familiei, însă și tragediile acesteia, de-a lungul secolelor următoare. Ultima noapte a lui Calpurnius Piso Mulți patricieni propuseră să i se dedice lui Germanicus un clipeus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care avea să le încredințeze secolelor următoare. Când termină de citit acele cuvinte, Gajus rămase nemișcat, cu ochii închiși. Înlăuntrul său trăia moștenirea fizică a bărbatului care le scrisese cu decenii în urmă și care acum se afla în mausoleu, prefăcut în cenușă. Se gândi că, poate, destinul voia ca el să fie acela care să le înfăptuiască. Forma Imperii Bătrânul Iginus porunci: — Trebuie să știi asta. Și puse pe masă un volumen mare, un sul care, cu siguranță, zăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ori în timp ce citea, ca și cum ar fi recitat prostește lucruri scrise de alții. Dacă unii simțeau nevoia să se liniștească, s-au liniștit. În cele din urmă, fumul rugului învălui trupul bătrân, acoperindu-l apoi cu totul. Porțile de bronz ale mausoleului lui Augustus se deschiseră pentru a lăsa să intre cortegiul funebru, care depuse urna pe monumentul său. Iar când rămășițele Liviei fură închise acolo, câteva ore el speră din tot sufletul că mama și fratele său Drusus vor putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu a fost tăcută și severă, potrivită pentru un mort - pe care nimeni nu-l băga în seamă -, ci a fost triumful tânărului viu ce mergea alături de el. Printr-un ritual riguros, lipsit de fast, cenușa lui Tiberius intră în mausoleul lui Augustus, în timp ce lumea privea în liniște. „O mână de cenușă“, se gândeau, „care nu mai sperie pe nimeni“. Era cea de-a optsprezecea zi a lunii martie. Imediat, senatorii se adunară în Curie pentru a stabili titlurile și puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și indignată aștepta în liniște pe mal și, așa cum făcuse în cazul lui Germanicus, îl salută în cor, cu un strigăt neașteptat și pătimaș; apoi formă un cortegiu spontan, interminabil, luminat de mii de torțe, și merse alături de el până la mausoleul lui Augustus. Cenușa lui Nero fu așezată și ea acolo. Austeritatea ceremoniei se transformă, pentru poporul Romei, într-o puternică acuzație împotriva senatorilor care-l susținuseră pe Tiberius. Din celălalt frate, Drusus, lăsat să moară în închisoarea subterană din Palatinus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-ți face griji, interveni Euthymius, tu trebuie doar să-mi spui greutatea statuii și dimensiunile. — Grăbiți-vă, porunci Împăratul - și adăugă, cu glas molcom: Vă rog. Simțea că numele lui urma să se lege de ceva nemaivăzut. Alți suverani construiseră mausolee, grădini suspendate, coloși, arcuri de triumf, și aproape întotdeauna grandioasele monumente fuseseră ridicate din bogatele prăzi de război. Pe lacul acela însă, corăbiile de marmură plutind ușoare deasupra apei aveau să le spună oamenilor de pretutindeni că până și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îngropat sub catedrala creștină. În Evul Mediu a stat la baza unor legende întunecate. Abia după multe secole au fost descoperite și și-au găsit pacea într-un muzeu zecile de statui și somptuoasele piese de mobilier ascunse sub pământ. Mausoleul lui Augustus. Mausoleul unde Agrippina, înconjurată de mulțimea copleșită de emoție, a depus cenușa lui Germanicus a avut o soartă nefericită. După căderea imperiului, nimănui nu i-a mai păsat de morții faimoși ce zăceau acolo. A fost jefuit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
creștină. În Evul Mediu a stat la baza unor legende întunecate. Abia după multe secole au fost descoperite și și-au găsit pacea într-un muzeu zecile de statui și somptuoasele piese de mobilier ascunse sub pământ. Mausoleul lui Augustus. Mausoleul unde Agrippina, înconjurată de mulțimea copleșită de emoție, a depus cenușa lui Germanicus a avut o soartă nefericită. După căderea imperiului, nimănui nu i-a mai păsat de morții faimoși ce zăceau acolo. A fost jefuit pentru prima dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu se știe ce s-a întâmplat între timp cu statuia colosală a lui Augustus) a fost ridicată o mică biserică pe care confuza memorie populară o numea Sant’Angelo „de Agosto“. În Evul Mediu, puternica familie Colonna a transformat mausoleul într-o fortăreață solidă. Apoi, asemenea altor edificii imperiale, a devenit o sursă de marmură și de cărămidă la preț mic; de zidurile ei s-au lipit case și colibe. În Renaștere, marea structură a fost transformată în grădină. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Agrippa, nepoata divinului Augustus, soția lui Germanicus, mama lui Gajus Caesar Augustus Germanicus princeps“. Nimic altceva; nici condamnarea, nici uciderea, nici felul în care a murit; jumătatea de jos a acelui spațiu a rămas liberă. După multe secole, când mausoleul fusese devastat și jefuit, recipientul de marmură, cu inscripția lui tăioasă, a călătorit mult prin Roma. În secolul al XIV-lea, spațiul interior gol a fost mărit, iar cubul a fost folosit pentru cântărirea grâului la piață. Nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
greu poftei de a-l Îneca și pe el, Lucas se Îndepărtă cu pași mari spre cimitir. Ceremonia Începea În fața cavoului familiei Kermeur. Lucas, stînd de-o parte, se hotărî să dea ocol mormintelor. Privirea lui se opri asupra singurului mausoleu care ieșea În evidență, cel al familiei de Kersaint. Stilul compozit al monumentului indica rearanjări succesive; cea mai Însemnată data probabil din secolul trecut și conferea ansamblului un stil neogotic pompos. Lucas remarcă, nu fără umor, că acel trufaș memorial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
l-împinge În groapa-i destinată, în pacinicu-i asil. Și cine-a văzut asta, acela-nvidiază Mormântul fără glorie a sărmanului bătrân. Nici un mormânt de rege acest efect nu are, Acesta este sensul virtuții pe pământ. Care mormânt de rege, ce mausoleu de piatră Ce laur, ce avere pot s-aibă așa onori [? ] Ăsta-i sensul virtuții în astă lume atră, Asta-i lumina, gloria și mîngîerea ei. Și cu tot palatu-i, cel cu cariatide, Cu toată avuția și tronul cel lemnos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oraș somnambul, iar cei doi prieteni îi serbau insomniile. Doar că după nopțile lor de plimbare și de discuții, Omar umbla toată ziua mahmur, ca o bufniță care nu îndură lumina. Se roteau toată seara pe lângă Liceul Parvin și pe la Mausoleul Poeților ori ieșeau spre apă, ca să vadă soarele dispărând sub sclipirile de metal ale râului Ab Nahand ori între grădinile de frasini și ulmi ale Parcului Națiunii. În Tabriz, Omar încercase beția nevinovată a cafelei și a bobului de cacao
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
verifice dormitorul. —Hey, Eyal, nu e nici un calculator aici. El reapăru în cadrul ușii. —A, da. Am uitat. Lucrează doar la laptop. E singurul tip de calculator pe care îl folosește. Îmi pare rău. La naiba. În locul ăsta, curat ca un mausoleu, asta fusese unica ei speranță. Nu existau foi de hârtie rătăcite, nici teancuri de cărți prin care să caute. Era o fundătură. Se mai uită o singură dată la birou. Gândește, Maggie, gândește. Doar un telefon, un fax, un carnețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
faunei și al resurselor economice, topografi. Pentru uz militar, În primul rând, desigur, dar nu numai... În plan religios, reține atenția și provoacă admirație politica inteligentă de cultivare a zeităților locale, reconstrucția unor temple „păgâne” sau, În ordine seculară, a mausoleului regelui persan Cyrus cel Mare - gesturi care, și ele, contribuie substanțial la armonizarea relațiilor dintre Învingători și Învinși, obiectivul cu bătaie lungă fiind fuziunea acestora Într-o realitate etnică supranațională. Faptul că Alexandru Însuși adoptă elemente vestimentare ahemenide, Îndemnându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și când Îmi amintesc acea zi deosebită, văd foarte clar râul scăldat În soare; podul, tabla strălucitoare a unei cutii de conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de lemn; măgura acoperită de tei, cu bisericuța trandafirie și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care ducea În sat; fâșia de iarbă verde deschis, cu petice pleșuve de sol nisipos, dintre drum și tufele de liliac din spatele cărora se ițeau, Înșiruite alandala, izbe de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
negăsit pe Googletc "Bărbatul de negăsit pe Google" Toți angajații de la À La Vieille Russie, discretul magazin de bijuterii de la intersecția 59th Street cu bulevardul Fifth Avenue, arată de parcă tocmai ar fi murit. Înăuntru, locul seamănă mai degrabă cu un mausoleu decât cu un magazin scump, cu ornamente de grosimea bezelelor, acoperite de praf, și cu lumini Îndreptate către casete din sticlă care adăpostesc giuvaere rusești „importante“. Lui Lauren Îi place la nebunie aici. E de părere că acesta este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]