4,697 matches
-
Așa se intitulează un articol dintr-o publicație franceză în care e vorba de „descoperirea” unui producător de cinema (are ochi format!) în Melancolia lui Dürer a unui asteroid. E vorba de poliedrul de piatră gravat în 1514 și situat în partea de jos din stânga tabloului. Douăzeci de ani i-au trebuit lui Claude Makowski spre a-și da seama că pictorul reprezenta în
Dürer și asteroidul () [Corola-journal/Journalistic/4153_a_5478]
-
a lui Corto Maltese decât aceea în care, după discuția cu Cain Groovesnore, reamintindu-și de iubirea Pandorei, îl vedem, aproape prăbușit, pe malul mării. Surprins într-o stare de prostrație, Corto e o ipostază a disperării. Desenul exprimă tristețea, melancolia, durerea și regretul. Paralizat de emoții, eroul redevine un biet om, măcinat de frustrări, abandonat și inutil. E posibil ca acesta să fie momentul în care el realizează că fata care se transformase sub ochii lui în femeie ar putea
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
ființe, cum se cimentează suprapunerile de sens, atât de întrebuințate mai târziu - devenite marcă înregistrată. Implicarea poetică a cititorului e aici la un nivel elementar, torentul psihedelic e ca inexistent, iar disprețul nu e definitiv; și, ce e mai important, melancoliile radicale nu există. Ele se topesc într-un joc al nostalgiei trucate parțial, iar când lucrurile nu stau așa, biograficul reliefează flămând accente interzise ale interiorității. Abia mai târziu, scriitoarea va avea libertatea să vorbească plenar despre fericire, chiar dacă în
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
de personalitatea ei androgină, sau, ca să spunem pe șleau, de orientarea ei sexuală bivalentă. Tânărul nobil Orlando - care-și ia numele de la eroul shakespearian din comedia Cum vă place, deținător al tuturor perfecțiunilor fizice și morale, dar și al unei melancolii existențiale - o portretizează leit pe Vita Sackville, în personalitatea ei binară, ceea ce duce la fantasticul, irealul (atipic) eveniment-cheie al cărții: transformarea, pe cale absolut firească, a acestuia în femeie. Un proces de transsexualitate, uluitor pentru vremea când a fost scris romanul
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
scriitura strălucind într-o manieră oarecum salonardă, în pedanteria visătoare, în mentalul livresc cum o probă de aristocrație a spiritului se coroborează în volumul de dialoguri orchestrat de Monica Pillat și cu un șir de preciziuni autobiografice. Cu o cochetă melancolie, Barbu Cioculescu își recuză apartenența la o generație. Nu pare a-și găsi locul nici în „generația pierdută” a unor Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Ion Caraion, Mihai Crama, cu atît mai puțin în cea a scriitorilor afirmați în 1965, în
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
jonglarea cu genurile biograficului, trecând, deseori cu subtilitate, în ficțiune. „Omul de răspântie”, cum se autointitula în Viața ca o coridă, îmbracă în Calomnii mitologice mantaua scepticului temător de gratuități sentimentale. Prins între orgoliu și timiditate, naratorul caută remedii împotriva melancoliei și singurătății - teme altădată esențiale -, dar privindu-le de astă dată cu detașarea memoriei ce selectează detalii convenabile. Octavian Paler este interesat de mitologie ca fundament al omului modern, nu doar ca etapă din copilăria istoriei. Dar ca să fie altul
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
trecut mort, dar mai viu decât prezentul. E mai provocator să te îndoiești de certitudine decât de imprevizibil, cam așa ar suna platforma de unde pornesc refugiile lui Octavian Paler. Într-un singur loc greșește, cred, scriitorul. Când nu disociază între melancolie și nostalgie. Încolo, cuprinzătoare, singurătatea examinează, pretutindeni în opera lui Paler, o stare de iresponsabilitate, cum sunt copilăria și tinerețea, pentru a retrăi un extaz interzis și a repoziționa argumentele ratării. Calomniile mitologice sondează realitățile întunecate ce pot fi modificate
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
Fecioara în alb, arată astfel: „La Sinaia-n mănăstire De sub arcul cărunțit Luminos de fericire Zboară cîntul potolit; Către bolta azurie Se înalță aruncînd Blondul văl de poezie Peste straniul meu gînd" A patra poezie din ciclu are următoarea formă; „Melancolia adorărei Cu mîni întinse, obosite, în ceasul sfînt al înserărei La țărm de ape liniștite, Eu o cunosc. Odinioară, în vremea negrelor vedenii, Simțeam ce dulce mă doboară Cu-o tremurare caldă-a genii". Muzicalitatea subtilă a versurilor provine din
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
o tremurare caldă-a genii". Muzicalitatea subtilă a versurilor provine din încîntătoarea șovăială a decodării prozodice: în „La Sinaia-n mănăstire" nu putem decide cu precizie dacă avem a face cu doi peoni III sau cu patru trohei; la fel „Melancolia adorărei" ar fi compusă din doi peoni IV sau din patru iambi. Altădată, șovăiala aproape că dispare, dar muzica insinuantă a versului are sorginte asemănătoare: „Și flautul magic vorbi; tremurată, O notă stîngace sălta peste clape Ca vocile stinse-n
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
seamăn, un geamăn de-al meu, ba chiar un alt Orhan, aidoma cu mine”. La fel, tema prăbușirii imperiului, cădere care devine una cu propria soartă: „De-a-lungul întregii mele existențe, Istanbulul s-a definit prin sentimentul prăbușirii Imperiului Otoman, prin melancolia pe care ți-o insuflau sărăcia și ruinele răspândite în oraș. Mi-am petrecut viața luptând cu această melancolie sau, așa cum fac toți istanbulezii, sfârșind prin a o adopta eu însumi”. Trăind într-o casă încărcată de obiecte inutile, cu
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
cădere care devine una cu propria soartă: „De-a-lungul întregii mele existențe, Istanbulul s-a definit prin sentimentul prăbușirii Imperiului Otoman, prin melancolia pe care ți-o insuflau sărăcia și ruinele răspândite în oraș. Mi-am petrecut viața luptând cu această melancolie sau, așa cum fac toți istanbulezii, sfârșind prin a o adopta eu însumi”. Trăind într-o casă încărcată de obiecte inutile, cu „piane pe care nu le folosea nimeni”, porțelanuri, cristale, paravanuri care nu ascundeau nimic, suporturi de turbane, nedeschise cărți
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
Bosfor, simțeam, mândru, că soarta corabiei, soarta noastră, a tuturor, depindea de mine”), Orhan Pamuk e conștient de ambiguitatea lumii sale. Istanbulul e, pe de o parte „un loc bicolor, asemenea fotografiilor în alb-negru, cufundat în semiîntuneric, plumburiu” - oraș al melancoliei, hüzün; iar pe de alta, un nucleu de încredere trezind „pofta de a privi”: „Oamenii în alb-negru care revin zoriți acasă în serile de iarnă, după lăsarea întunericului, care se petrece devreme, îmi dau sentimentul că împărtășesc ceva cu ei
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
cere fiicei divinizate, având impresia, tot mai carnală, a scrisorilor-testament. Nu greșea. Dacă fiica are totuși șansele lumii libere, mama resimte cei 60 de ani nu atât prin lipsuri, ci prin pierderea feminității. În această dimensiune descurajantă se întregește sentimentul melancoliei. Sunt tulburătoare fragmentele în care ea se descoperă, în fine, ca femeie. Bătrână. O transformare șocantă, dar cu care se pune de acord imediat ce hotărăște să trăiască doar pentru a-și revedea fiica. Condițiile nu importă. De pildă, ea poartă
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
despre scris și înscris (implacabil, malefic) în propriul trup, în propriul destin, despre călătorie și cerc, despre coincidența dintre dragoste și moarte a contrariilor. Despre soarele negru, despre femeia zăpezilor și bărbatul deșerturilor, despre cum poți aduce soarele cuiva, despre melancolie și singurătate... Nu toate paginile acestui roman reușesc această performanță, dar sunt pagini - multe - care te țin în priză, prin atmosfera exotică, prin densa materialitate, care te târăsc, pur și simplu, obsesional, într-o călătorie ce este mai mult un
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
stare de comodă acceptare. În plus, în cele mai bune lucrări ale sale, în special în portrete, complexitatea formelor nu este niciodată gratuită ci stă mereu sub semnul unor tensiuni între schiță și lucrare finisată, calm și angoasă, amărăciune și melancolie. Creația lui Picasso n-a avut o perioadă „alb-negru” așa cum a avut una „albastră” sau „roz”. Creatorul a simțit nevoia să renunțe la culoare intermitent dar constant de-a lungul întregii sale cariere. Criticii au căutat să lege austeritatea cromatică
Picasso în alb și negru by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3969_a_5294]
-
altora. Nu pot suporta confuzia lor, asista la slăbiciunile și minciunile lor, nu pot admite netrebnicia lor. Poate, fiindcă îi vreau frumoși.... fiindcă știu că pot fi atât de frumoși. Regina avu un surâs prin care mijea o nuanță de melancolie. - Da, pot fi foarte frumoși, repetă ea. Dar le este uneori atât de greu s-o creadă, să se deprindă cu frumusețea ori să rămână frumoși. ("Regina României în intimitate", Revue des Deux Mondes, Martie 1935.) Despre cine vorbea, cu
Europa by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10042_a_11367]
-
poeziei dezrădăcinatului Paul Celan. Deznădejde amestecată cu revoltă, un fior sumbru convulsionînd gesticulația aparent enigmatică. Deocamdată, fragilul cernăuțean se deprinde cu ritmurile vioaie ale Ťmicului Parisť. Verdeața parcurilor încîntă ochiul, frumusețea fetelor îl înviorează chiar și pe trecătorul apăsat de melancolie. Totul îmbie la neastîmpăr și delectabilă aventură. Și iată-l pe introspectul Paul lecuindu-se, parcă, de amărăciune și intrînd în atmosfera care s-ar părea că îi priește. Peste țară, sîntem în 1945-1947, încă nu coborîse înghețul. Teatre, librării
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
ore de program Tv, și multe, multe alte detalii care alcătuiau viața de zi cu zi a oricărui român cu douăzeci și ceva de ani mai înainte. Nu e o realitate înfiorătoare, dar nici nu o poți rememora cu acea melancolie dulceagă, încărcată de regrete moi, care-i în stare să preschimbe și cele mai stânjenitoare momente ale vieții în amintiri plăcute. Citind prozele lui Tudor Călin Zarojanu nu mă pot abține să nu-mi amintesc reclamele recente la ciocolata cu
Să râdem cu orice preț by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10171_a_11496]
-
ațipea șarpele timpului pe cînd zice-se preceda materia și chiar de mă revolt tot pe o cădere urc și eu laolaltă cu ceilalți (muritori bețivi fanfaroni și sinucigași) iar săgeata spre viitor trasă tot în trecut ajunge cu o melancolie inexplicabilă degeaba încerc să pătrund înțelesul celor 50 de mase de Plank și al norului inițial de particule grele moartea tot își depune larvele în această densitate iar eu tot rămîn gustarea ei gratuită cîini de vînătoare semințe ce germinează
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
cu vîrsta pătrată timbrul grabei cu timbrul răbdării. Pînă la supărarea ceasornicului îndur zvîcnete sau lăcrimez iubire cu ochii lipiți cîntînd de voi doi vioi, gîndăcei, firea mea nepătimașă se primenește în fel și chip spre a putea îmbătrîni. Astăzi..., melancolie Istoria noastră comună îmbătrînind mă înfrumusețează. Există o splendoare a stingerii luminilor juvenile, plasă de efemeride. Noul farmec personal ți-l deslușesc, irezistibil, în tușa de oboseală dusă de un vrăjitor de la frunte spre ochi. în aliajul poemului indivizibil dintre
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
viață. Opțiunile lui Ilie Constantin ilustrează parcă propriul său destin. Pe Arghezi îl descifrează prin închiderea comunicării și angoase ( Drumul s-a strâns din lume ca o sfoară/ Gheme de drumuri zac în heleșteu); pe Lucian Blaga prin luciditate și melancolie, prin capacitatea de a rezista față cu amenințările, ca și cu făgduielile noilor stăpâni ai țării, prin gravitatea reflecțiilor despre ființa umană în timp, asupra culpabilității (Capăt al osiei lumii/ Rogu-te, nu osândi!; Greu e numai sufletul, nu țărâna
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
galeria de artă din orașul vechi, spre fiorduri știu arta vindecării de la Hildegaard von Bingen, cartea cu vise și câteva constelații ale sângelui peste zăpada din aripa de nord a palatului de iarnă din Hagaparken în vreme ce ea gravează în sepie melancolia și se hrănește cu depărtare și aparență și cu lumina fără formă a Nordului, eu călătoresc cu Viking Line spre orga de gheață a zilei de mâine soarele noetic își dizolvă nucleul peste cartea cu vise : e doar o structură
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
încîlciți,de toți șopîrlangii și portăreii vraiștei cotidiene. Miliarde de miliarde de secunde-s învăpăiate în lectura străbunicului Montaigne, tom desfăcut dulce, nu cu mîinile ci cu fine ustensile cerești: raze și curcubeie prelinse din norii bolnavi de nuanțe și melancolie apoasă. Nicidecum o speranță oarbă te va călăuzi. Ochii, larg deschiși, chiar răniți, suportînd corpuri străine pe retină, spălați de pînze de lacrimi sărate...pasul alegru, virtutea flamurilor pe turnuri țuguiate de-un destin sever: iată izbînda ta de cititor-scriitor
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
Acasa > Literatura > Proza > NOSTALGII ATLANTICE Autor: Carmen Niculcea Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Nostalgii atlantice de Carmen Niculcea, Atlanta, Georgia Semn de toamnă, sper că nu de bătrânețe, melancolia m-a prins în ghearele ei catifelate și nu-mi mai dă pace. De vină sunt, bineînțeles, frunzele astea aurii, ruginii și foșnitoare care îmi tot cad pe terasă și parcă amenință să-mi cadă pe suflet și să sporească
NOSTALGII ATLANTICE de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373680_a_375009]
-
-și cu înțelepciunea oamenilor cuminți din fața televizoarelor: “Ce-au căutat, ... ÎI. NOSTALGII ATLANTICE, de Carmen Niculcea, publicat în Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015. Nostalgii atlantice de Carmen Niculcea, Atlanta, Georgia Semn de toamnă, sper că nu de bătrânețe, melancolia m-a prins în ghearele ei catifelate și nu-mi mai dă pace. De vină sunt, bineînțeles, frunzele astea aurii, ruginii și foșnitoare care imi tot cad pe terasa și parcă amenință să-mi cadă pe suflet și să sporească
CARMEN NICULCEA [Corola-blog/BlogPost/373681_a_375010]