1,167 matches
-
foarte puțini la număr - au putut să-și ferească, până la sfârșit, oamenii de molimă"528. Opinia curentă despre cauzele apariției molimei este dezvăluită și de o anecdotă povestită de comandantul unui regiment cantonat în satul Mircova și consemnată de un memorialist, magistratul Eugen Petit: "Holera trece cu două săculețe în mână; asaltată de rugămințile fierbinți ale locuitorilor să nu mai facă atâtea victime, se înduioșează și răspunde: Nu pot face nimic, căci nu sunt eu de vină, dar conținutul acestor două
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
parte în lucrarea apărută recent (aprilie 2013 la Editura PIM Iași, 408 pagini, intitulată „Alexandru Mânăstireanu - corespondență - Așa sunt vremurile - Imn închinat căsniciei și prieteniei”. Am ținut să aduc această precizare pentru a-l defini pe Ion N.Oprea ca memorialist și nu numai, care a investit ani de zile de studii în lucrări precum „Ion Antonovici. Depozitarul”,Editura PIM Iași, 2011, 2 volume de aproape 1000 de pagini, pline cu mărturii olografe ale preoților din secolele XIX-XX, „Bârlad, istorie, cultură
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
reproduce fabula „Cronicari” alături de fragmente ample din „Algazy & Grümmer”, „Pîlnia și Stamate”, „Ismail și Turnavitu”, reia cîteva pasaje din articolele interbelice de susținere a lui Urmuz, iar către finalul cărții citează integral propria-i piesă nonconformistă, Capul de rățoi. Prudent, memorialistul își ia necesarele măsuri de protecție împotriva cenzurii, evocîndu-și entuziast activitatea dramatică din anii „puterii populare”. Pe coordonatele literare ale poststalinismului, istoria interbelică se repetă altfel: primul său „profet”, G. Ciprian, îl readuce în atenție pe Urmuz (vezi mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Am citit, poate cu mai multă atenție decât ar fi dorit să stârnească Însuși autorul, volumul dedicat de dl Felix Moscheles experienței comune a celor din doi Flandra și Germania - afirma el Într-un pasaj menit să fie stânjenitor pentru memorialist și să ofere oarece consolare familiei Du Maurier - și ce m-a surprins cel mai tare a fost modul În care amicul nostru s-a Întrecut În dezvăluiri.“ După ce aducea tribut Într-un mod general, impresionist, farmecului romanelor lui Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mișună pe bulevarde seamănă cu niște spectre, efeminați, jalnici androgini, fluturând evantaie și degete Împovărate de inele, Îmbălsămați Într-un parfum Îndoielnic („de bideu”, scrie fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant, englez și distins”, concede memorialistul), a cărui primă calitate este de a se fi stins din viață la doar 30 de ani, din cauza unei ftizii blestemate. Sau companionul acestuia, contele Germain, celebru nu doar prin tenul smead, ca de prinț indian, prin zecile de rubine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
propagandei revoluționare, inspirarea ei din alte izvoare decât ale generațiilor precedente. El izbutește să reînsuflețească revoluția proiectînd-o, cel puțin pentru mase, pe un plan spiritual, reducînd-o la un conflict între valori morale, la o luptă între bine și rău. Un memorialist al revoluției, Raul Brandîo, îl descrie astfel: "Acest Antonio José de Almeida e o forță generoasă și simpatică... Se supără, se agită; apoi uită totul cu un hohot de râs... Are apoi și altceva, care îi face cinste: crede, începe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ar dăuna mișcării. Vom continua să facem bombe, totuși nu avem de gând să omorâm pe Rege. Spunei lui Amaral că poate lăsa pe Rege să se ducă la Catedrală; nu i se va întîmpla nimic...". Regele, așa cum notează un memorialist contemporan "nu mai era fiul încoronat al unui monarh. Era fiul palid al unui asasinat, nu era un moștenitor. Era un orfan". Un orfan pe care nu-1 ajută nimeni. Coaliția guvernamentală nu durează mult. Oamenii politici monarhiști încă nu izbutiseră
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe stradă, cunoscuții și prietenii se îmbrățișează plângând. Parcă sufletul nației ghicise tot ce avea să vină în urma acestor două gloanțe care răpuseseră pe Sidonio. Chiar și cei mai aprigi dușmani ai Președintelui sunt intimidați de răscolirea aceasta uriașă. Iar memorialiștii democrați și antisidoniști nu-și ascund, în însemnările lor, furia care-i mistuia în acele 3 zile de doliu, înțelegînd, poate pentru prima oară, cât de adânci și cât de puternice erau rădăcinile care legau pe Sidonio de neamul său
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de repede cu monarhiștii, constituționaliștii și integraliștii, se apropie de Centrul Catolic, pe care republica îl persecutase după lichidare sidonismului. Astfel asistăm din nou la paradoxala colaborare dintre catolicism și demo-masoneria portugheză. "Centrul Catolic dă brațul Republicii", notează mirat un memorialist (Sousa Costa). Alegerile de la sfârșitul lui august 1921 aduc în Parlament trei deputați ai Centrului Catolic. Ședința solemnă de deschidere are loc la 2 septembrie 1921. Se face apelul. Și, ajungîndu-se la cei trei deputați catolici, se strigă un nume
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sau Îmblânzesc piane uriașe, și care În cele din urmă ajung muzicieni de mâna a doua, cu priviri triste, boli ciudate și șezutul ușor diform, ca de eunuc. Dar chiar și așa, misterul individual Îl va chinui În continuare pe memorialist. Nu pot găsi nici În mediul Înconjurător, nici În ereditate instrumentul exact care m-a modelat, ruloul care a imprimat vieții mele complicatul filigran al cărui model unic devine vizibil doar atunci când lumina artei este făcută să răzbată prin tichia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
joc de oază născocit de noi. Ideea care stătea la baza lui era parodierea unei abordări biografice, proiectată - ca să zicem așa - În viitor, transformând astfel prezentul amăgitor Într-un fel de trecut Încremenit, așa cum ar fi el văzut de un memorialist senil care Își amintește, ca printr-o ceață neputincioasă, cum a cunoscut un mare scriitor când amândoi erau tineri. De pildă, ori Lidia, ori eu (care din noi se Întâmpla să aibă inspirație) spunea - să zicem - pe terasă, după cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
noi înțelegând că autorul, o dată cu venirea primăverii, în ajunul Sfintelor Paști, ca un bun gospodar care este, vrea să-și cantoneze în timp propria-și operă. Să și-o pună deoparte. Chiar ca administrare. El ne mai lăsând moștenitorilor - eventual memorialiștilor, criticii literare ori familiei, grija adunării, eventuale, a documentelor de acolo de unde sunt împrăștiate - în volume, jurnale personale, articole în reviste și ziare etc. - Ce mai face prozatorul Hușanu? îl întrebam într-un dialog virtual către sfârșitul primului deceniu de după
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
pentru că m-a susținut financiar în timp ce-l scriam. Pentru aceasta și pentru alte motive, i-l dedic cu dragoste și recunoștință. Nota redacției (1995): Henry Winshaw s-a ținut de această promisiune și este îndreptățit a fi considerat unul dintre memorialiștii politici cei mai prolifici ai țării. Sarcina publicării jurnalelor sale - care ajung la un total de circa patru milioane de cuvinte - s-a dovedit uriașă, dar se speră că măcar primul volum va fi gata de tipar la începutul anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui, principal cap de acuzare, aproape comic, dacă n-am ști că motivația e mai adîncă. Mirat de faptul că "cel mai învățat om" din timpurile acelea, Giovanni Pico della Mirandola, se ducea în piața Senioriei să asculte predicile, Guicciardini, memorialistul, ne spune că Savonarola își începuse activitatea încă înainte de moartea lui Lorenzo. Tolerant, acesta nu vedea primejdia pe care o reprezenta predicatorul dominican pentru viitorul Medicilor. Memorialistul explică popularitatea lui Fra Girolamo, care exorcizase poporul, știind să povestească "în cuvinte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Giovanni Pico della Mirandola, se ducea în piața Senioriei să asculte predicile, Guicciardini, memorialistul, ne spune că Savonarola își începuse activitatea încă înainte de moartea lui Lorenzo. Tolerant, acesta nu vedea primejdia pe care o reprezenta predicatorul dominican pentru viitorul Medicilor. Memorialistul explică popularitatea lui Fra Girolamo, care exorcizase poporul, știind să povestească "în cuvinte dibace, că se apropiau mari tulburări și năpaste"12 , pretinzînd că totul îi e dezvăluit de Dumnezeu. După moartea călugărului, Florența va fi condusă de Consiliul celor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
puțin decît "o poezie sub semnul trîntei cu conceptele, redefinind esența universului". Ce să mă mai mir? Avem un patakierkegaard, ba și un heidegerghel, un havelică, un kunderescu, un Sami Malraux. Ar fi un Márquez la Coarnele Caprei. Și tartufi memorialiști, cîtă frunză, cîtă iarbă! La rîndul lui, poetul lăudat își țucălește criticul: "N-am nici un dubiu, nu există nici un dubiu. Privitor la vocația lui nu încape nici o aporie". Cognitifff, ce mai! Cine-ar găsi cuvinte mai potrivite decît Arghezi? Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un gest umanitar ca acesta pentru ca, pe fruntea ostașului român să apară încă o virtute, pe care tovarășii noștri sovietici de arme nu puteau s-o aibă - OMENIA. Din consemnările zilnice ale jurnalului de front și din gândirea matură a memorialistului mai aflăm încă un fapt semnificativ al felului special în care aliatul rus se comporta cu soldatul român... Știam din surse sigure despre atitudinea aliaților hitleriști la începutul războiului că aveau obiceiul arogant ca după ce o unitate română elibera o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să fie înveșnicit în bronzul unor statui, a fost predat rușilor de către comuniști, care nu puteau să-i ierte îndrăzneala de a reîntregi granițele țării și l-au antecondamnat la moarte chiar înaintea simulacrului de „Proces al marii trădări naționale”. Memorialistul Ioan C. Enache amintește faptul că asemeni lui Antonescu, finlandezii nu l-au predat rușilor pe Mareșalul Mauerheim, l-au păstrat cinstindu-i memoria. Și, în final, o vibrantă mărturie a celor ce înfruntaseră moartea până la 9 mai 1945, a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
l-au predat rușilor pe Mareșalul Mauerheim, l-au păstrat cinstindu-i memoria. Și, în final, o vibrantă mărturie a celor ce înfruntaseră moartea până la 9 mai 1945, a tuturor celor aflați în ambele armate ce se înfruntau cu încrâncenare... Memorialistul nostru spune textual: „Pe 9 Mai, la orele 22, s-a petrecut pe tot frontul ceva neprevăzut, neobișnuit și impresionant. S-a declanșat un moment fantastic ca în „O mie și una de nopți”, a cărui semnificație și măreție nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aer și înfipte adânc în bolta cerească, ca un mesaj trimis lumii întregi vestind PACEA. În acele momente sufletele noastre erau golite de ură și adversitate. Erau pline de dragoste și speranță” (pag.153-154). După acest moment unic și memorabil, memorialistul afirmă descătușat de orice temere că în viața lui de om și ostaș s-a produs „prima mare minune” și anume că scăpase cu viață din încleștarea războiului. Cât privește celelalte minuni care s-au produs în viața memorialistului erou
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
memorabil, memorialistul afirmă descătușat de orice temere că în viața lui de om și ostaș s-a produs „prima mare minune” și anume că scăpase cu viață din încleștarea războiului. Cât privește celelalte minuni care s-au produs în viața memorialistului erou, urmează ca cititorii să le descopere singuri - mai ales că ele sunt consemnate și numerotate chiar în cuprinsul volumului în discuție. Vineri, 12 noiembrie 2010. În orele dimineții (9-13) lucrez la eseul „O audiență anevoioasă la un boier P.C.R.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
amendau, prin coroborarea datelor, referate de lucru sau lucrări pregătite pentru tipar, Leonid Boicu își manifesta din plin cunoștințele, își dezvăluia farmecul, tactul și delicatețea cu care știa să-și formuleze opiniile”. Din mulțimea și diversitatea tematică a acelor dezbateri, memorialistul invoca una cu motivații și efecte speciale. Prezentând însuși, în toamna anului 1958, textul unei comunicări ce urma a fi cuprinsă în programul sesiunii științifice jubiliare dedicată centenarului Unirii Principatelor din ianuarie 1959, autorul a avut de înfruntat criticile virulente
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
podghiazului” și beneficiar al strălucitului prilej prin care detașamentul istoricilor ieșeni gustase din „dulceața Europei luminate”, rămâne referențial pentru inteligența sclipitoare, pentru inventivitatea, spontaneitatea, umorul și farmecul celui care nu se sfia, îndeobște, să se autoironizeze spre deliciul interlocutorilor. Același memorialist mai nota, perfect îndreptățit, că în numeroase alte împrejurări, cumva asemănătoare, petrecute împreună, „fie la colocviile ocazionale în jurul unei sticle de Cotnari, fie în «crama» primitoare a prietenului comun Petrișor Cazacu, trecut și el prea devreme în lumea umbrelor”, avusese
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Deși conștientiza că, în procesul „reconstrucției” sau restituției istorice, valoarea unor asemenea surse rămâne adesea îndoielnică, fiind îndeobște considerate izvoare de mâna a doua, autorul lor aprecia, cu deplin temei, că aceleași repere informaționale „capătă un spor de însemnătate în măsura în care memorialistul ocupă un loc și joacă un rol mai important în evenimentele pe care ni le înfățișează”. Referindu-se în chip special la memoriile lui Sadîk Pașa, el sublinia că, dacă acestea nu prezintă prea multă însemnătate la scară mai largă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trecut ce stătea la temelia umanității moderne, suferindă și impresionată de siluirea unui popor căruia îi era atât de îndatorată, încât atunci când hitleriștii împușcau rezistenți greci, în anii celui de al doilea război mondial, elenii îi sfidau, potrivit mărturiilor unui memorialist: când noi făuream o civilizație strălucită și astăzi încă neatinsă „în unele privințe”, voi erați niște barbari! Desigur, trecutul de care pomeneam și influența sa asupra Europei luminate au jucat un rol remarcabil în eliberarea Greciei, dar mai presus de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]