1,164 matches
-
ȚIMIRAȘ, Nicolae (30.VII.1912, București - 1996, Berkeley, SUA), memorialist. Este fiul Laetiției (n. Creangă) și al scriitorului Nicolae Țimiraș. Urmează școala primară și Liceul „Mircea Basarab” (1923-1929) la Constanța. Va absolvi Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București (1933) și Școala Militară de
ŢIMIRAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
deceniu postdecembrist, scăzând cu timpul, pe de o parte, pentru că majoritatea celor care au avut tăria de a așeza pe hârtie amintirile au făcut-o deja, iar pe de altă parte, pentru că timpul și vârsta, cei doi dușmani nemiloși ai memorialiștilor, și-au spus În egală măsură cuvântul. Fără a minimaliza rolul memorialisticii În rescrierea istoriei comunismului românesc, vom insista În cele ce urmează mai degrabă pe aportul istoriei orale, pentru că volumul de față se Încadrează În acest domeniu, blamat de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
său. Pe vremea aceea era aproape printre fruntașii literelor române. 336. Opera lui Cezar Bolliac nu a fost chiar atât de ignorată cum susține Constantin Bacalbașa; în primele trei decenii ale secolului al XX-lea - perioadă la care se referă memorialistul - a apărut o culegere din creația sa poetică (Meditații și poezii, în 1915, cu o prefață de Petre V. Haneș), un masiv studiu asupra acestuia, datorat lui D. Popovici, tipărit în Viața românească din 1929 (Poezia lui Bolliac), amintiri despre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Sanctis, Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu, Perpessicius, Ralea, Cioculescu, Ciopraga, Piru, Marino și interesul pentru ei nu s-a tocit. Îi simt superiori autorilor despre care scriu și asta îmi dă încredere în spusele lor. În spatele judecății fiecăruia descopăr, alături de critic, un memorialist și un moralist. Au, însă, nu numai minte, ci și inimă: se lasă „mișcați” de literatură! Ca să vorbesc în termeni obișnuiți, îmi plac, îi gust, visez încă în marginea cărților lor. De aceea, n-aș vrea să scriu ca A
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nicolae Petrașcu și nu că era un sentiment de respingere generală și atunci au hotărât mutarea lui în alt lagăr, la Dachau, în așa-zisa închisoare. întrucât asupra acestei perioade există mai multe opinii diferite în cărțile scrise de diverși memorialiști legionari, chiar și de Horia Sima, preferăm să dăm ca cea mai veridică, relatarea, din 25 Mai 1948, a lui Nicolae Petrașcu, la Securitate, într-o declarație autobiografică foarte amplă în volumul 31 din Dosarele Securității 14.900, pag.07-14
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe relația biografie-operă (subtitlul volumului este Romanul aventurilor secrete), autorul degajând elemente de confesiune biografică din reliefurile operei (Mihail Sadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban, Pavel Dan, Mircea Eliade ș.a.). Contrar afirmației lovinesciene potrivit căreia literatura română ar fi lipsită de memorialiști, comentatorul demonstrează convingător că opera literară reflectă, mai mult decât în alte arii culturale, conștiința prezenței în timp. Itinerarii mirabile (1992) investighează aspecte ale creației-proiecție imaginară, considerate din unghiul unui parcurs inițiatic. Este confirmată astfel teza călinesciană a dialogului contemplativ
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
Statului, șef al secției istorice și a așezămintelor publice și ulterior „cap al secțiunii bunurilor publice”. Își face debutul publicistic în 1857, cu un foileton muzical apărut în ziarul „Naționalul”. În mai puțin de un deceniu se manifestă ca jurnalist, memorialist, folclorist, nuvelist și, în mod deosebit, ca romancier. Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă, publicat în „Revista română” a lui A. I. Odobescu în 1862-1863 și în volum în 1863, se instituie ca un moment de
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
scrieri de debut, ca romanul În fața vieții ș.a. Dar spiritul critic îl determină să observe modernitatea poeziei scriitorului, să-i remarce receptivitatea față de simbolism și ideile novatoare despre roman (obiectivitatea, citadinismul, documentul autentic), să-i sublinieze înzestrarea de epistolier și memorialist. G. este, de altfel, și autorul unei excelente ediții critice a operei lui Duiliu Zamfirescu, din care a îngrijit și comentat primele patru volume (1970-1974). În Fața ascunsă a lunii (1974), istoricul literar își propune să descopere „înfățișarea ascunsă, necunoscută a
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
, Matei (8.I.1920, Deva), prozator și memorialist. Este fiul Anei și al lui Adalbert Gal, comerciant de sticlărie și porțelan. A absolvit Liceul Comercial din Timișoara în 1938 și a lucrat până în 1940 ca muncitor într-o fabrică de produse textile din Lugoj. Intrând în mișcarea comunistă
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
concentraționară. Autenticitatea mărturiei e dublată de autoanaliza minuțioasă, iar concluzia asociază o mizantropie temperată cu un optimism moderat. Comunist dezamăgit, dar rămas credincios idealului care l-a făcut să îmbrățișeze în tinerețe o ideologie cu efecte dezastruoase, G. e un memorialist incomod pentru cei dispuși să cosmetizeze unilateral (indiferent în ce direcție) istoria contemporană. SCRIERI: Masacrul, București, 1956; Eclipsa, București, 1997. Repere bibliografice: Savin Bratu, Un document de care-ți aduci aminte, GL, 1957, 12; I. Peltz, „Masacrul”, „Steagul roșu”, 1957
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
, Antonio Maria (1669, Florența - dupa 1727), memorialist italian. Descendent al unei familii de evrei înstăriți originari din Livorno, la paisprezece ani s-a convertit la catolicism, schimbându-și numele - David Taglia - si adoptându-l pe al nasului sau, nobilul florentin Leon Battista Del Chiaro. Și-a făcut
DEL CHIARO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286713_a_288042]
-
care spune ca se trag din coloniștii români, si le laudă calitățile de luptători, ca apărători ai țării în fața invaziilor otomane, apreciindu-i deopotrivă pentru agerimea minții și pentru ospitalitate. Cartea este o sursă bogată de informații pentru etnografi, fiindcă memorialistul a descris portul popular (îndeosebi îmbrăcămintea femeilor), interiorul caselor țărănești, prețuind talentul meșterilor populari („Valahii sunt foarte meșteri în orice meserie ... Deprind ușor tot ce văd, si nu e o lucrare manuală să n-o imite, fie industrie turcă sau
DEL CHIARO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286713_a_288042]
-
118-128; N. Iorga, Istoria românilor prin călători, ÎI, București, 1928, 96-114; Octav Păun, Anton Maria del Chiaro și folclorul românesc, AUB, științe sociale-filologie, 1964; Constantin Boroianu, Anton Maria del Chiaro, în Studia bibliologica, 115-132, III, București, 1969; Constantin Boroianu, Un memorialist italian din secolul al XVII-lea despre Valahia, AUB, limba și literatura română, 1970, 1; Alexandru Popescu, Interpretări etnologice la „Revoluțiile Valahiei” de Antonio Maria del Chiaro, REF, 1978, 2; Datcu, Dicț. etnolog., I, 219-220. I.D.
DEL CHIARO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286713_a_288042]
-
continua lupta, refuz omenește motivat, având astfel ceva eroic. Valoarea acestor două romane, câtă este, rezultă și din utilizarea unor elemente autobiografice. Savuroase, amintirile publicate în „Adevărul literar și artistic” (1925) și în „Jurnalul literar” (1939) îl arată ca un memorialist înzestrat. SCRIERI: Spre moarte, București, 1897; Akmiutis, București, 1898; Străbunii, București, 1900; Eglè, București, 1901; Blestemul, București, 1904; Dușmani ai neamului, București, 1904; Doamna Oltea, mama lui Ștefan, București, 1906; Iluzii, București, 1908; Cumpăna, București, 1912; Satana, București, [1912]; În
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
DRĂGHICI, Manolachi (1801, Iași - 1887, Iași), memorialist. Cel dintâi născut al vornicului Iordachi Drăghici, D. învață la Școala Domnească din Iași. E, de timpuriu, căminar, în 1824 primește rangul de spătar, iar în 1828 pe acela de postelnic. În 1830 intră în magistratură, fiind, în continuare, președinte
DRAGHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
, I.[on] G.[heorghe] (20.XII.1879, București - 29.XII.1933, Sinaia), memorialist. D. este fiul Mariei, descendentă din familia Ghiculeștilor, și al lui Gheorghe Duca, descendent al unei vechi familii de răzeși, director general al Căilor Ferate Române, precum și director al Școlii de Poduri și Șosele din București. Școala primară și primele două clase
DUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
III, 374-375; I. G. Duca, ASO, 189-191; Gala Galaction, Jurnal, I, îngr. Mara Galaction-Țuculescu și Teodor Vârgolici, București, 1973, 10, 525-527, 552-553, 574-579, 652-656, passim, II-III, București, 1980, passim; Dicț. scriit. rom., II, 158-159; Popa, Ist. lit., II, 1181-1182; Săndulescu, Memorialiști, 119-127. Al.S.
DUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
, Dinicu [Constantin] (7.II.1777, Golești, j. Argeș - 5.X.1830, București), memorialist. Vlăstar al unei vechi familii boierești, fiu al Zoiței, fiică a clucerului Constantin Florescu, și al banului Radu Golescu, G. a primit, împreună cu fratele său, Iordache, o educație îngrijită, acasă și la Academia Domnească din București. Destinat prin obârșie înaltelor
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
ei românească o stilistică a cărei frumusețe provine mai cu seamă din curăția și claritatea gândului. Autorului îi sunt străine artificiile, iar pitorescul lexical ține de vârsta limbii literare. Ilustrând o etapă de tranziție, fraza cu aer de vechime a memorialistului include firesc neologismul, îndeobște glosat, uneori asimilat cu bună intuiție. Golescu nu descoperă Europa, de care, ca membru instruit al protipendadei și cititor de carte grecească, nu fusese niciodată străin, ci își descoperă propria-i vocație de luminător. Europa trebuia
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
vedere, banală și nespectaculoasă: e vorba de Bacăul de la jumătatea secolului al XX-lea, orășel încă patriarhal și nemodernizat, mai mult târg mare decât cetate. Totuși urbea comportă un pitoresc și o bogăție de figuri și situații inteligent exploatate de memorialist. Humuleștii personali nu coincid, de fapt, cu întreg Bacăul, ci se reduc la strada copilăriei, Strada Armenească (rebotezată, în epoca evocată, „I. V. Stalin”), a cărei „anatomie”autorul și-a propus s-o reconstituie. Portretele „riveranilor” sunt fixate cu umor
GRIGORIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
, Al.[exandru] (26.IV.1920, Ilva Mare), estetician, critic literar, poet și memorialist. S-a născut în familia cu cinci copii a Veronicăi (n. Mici) și a lui Coloman Husar, mecanic de locomotivă. Face școala primară în Ilva Mare, iar în 1931 este înscris la Liceul Grăniceresc „George Coșbuc” din Năsăud. Debutează în
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
cu certă vocație de îndrumător al tinerilor scriitori, căruia i s-a reproșat adesea excesiva îngăduință față de cei protejați, se dovedește un observator atent al devierilor comportamentale ale acestora. Cu un ochi de moralist și psiholog, el înregistrează, pe urmele memorialistului Lovinescu, scene din viața literară și se delimitează pe un ton polemic de manifestările megalomane sau narcisiste care își pun amprenta în cele din urmă și asupra creației literare, dovedindu-se reprobabile nu doar etic, ci și estetic. Eseul Duelul
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
, N.[icolae] (20.VII.1905, Brăila - 17.II.1996, București), gazetar, critic de teatru, memorialist și traducător. Este fiul Elenei (n. Morache) și al lui Gherasim Carandino. C. (al cărui nume la naștere este Nicolae Haralambie) are șansa de a crește într-o ambianță culturală elevată. Impunătoarea bibliotecă a familiei îi oferă posibilitatea unor lecturi
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
Munteanu, București, 1981. Repere bibliografice: Constantin Coroiu, Tinerețea lui Gutenberg, București, 1982, 100-106; Piru, Critici, 194-197; Simion, Scriitori, IV, 26-29; Lovinescu, Unde scurte, I, 441-443; Z. Ornea, Memoriile lui N. Carandino, RL, 1992, 20; Dicț. scriit. rom., I, 482-483; Săndulescu, Memorialiști, 221-233. C.P.
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
oriental. ION BARBU Scrisul întreg din Craii de Curtea-Veche e un scris de ritmuri cumpănite, de pătimașă selecție de rarități lexicale, dintr-un argot plastic și de crudități pitorești, un stil discursiv de cronică și de memorii, pregătit în laboratoarele memorialiștilor cu Saint-Simon în frunte. Un scris care, pornind de la prospețimea de expresie a cronicarilor noștri din trecut prin Dinicu Golescu și Ion Ghica, a ras în treacăt oglinzile de apă tare ale scrisului lui Odobescu. Un stil arhaizant și argotizant
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]