46,957 matches
-
Iată cîteva din legile Kabupaten: ,Trebuie să îți faci, de treisprezece ori la rînd autoportretul./ Trebuie să îți lipești chipul, de mai multe ori, pe o bucată de pămînt alb./ Trebuie să crezi în amintirile imaginare (ele alcătuiesc adevărata ta memorie!)/ Trebuie să fii atent, fiindcă atenția e feminină./ Trebuie să te lupți cu amprentele carnivore, fiindcă liniile din palmele tale nu duc întotdeauna în locul unde femeia-grindină dansează pentru tine." Și iată și un foarte scurt fragment din breviarul rochiilor Lecadei
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
în redacție, Dinescu nu a fost pus acolo în discuție, ci chemat la ,sector" unde i s-a comunicat excluderea hotărâtă de sus. Nu se încurca nimeni, pe atunci, în formalități. Poate să fie la mijloc un accident de falsă memorie, dar lucrurile așa stau și nu altfel. M-aș bucura ca Mircea Dinescu, loial cum îl știu, să facă, în beneficiul adevărului, cuvenita rectificare.
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
regăsi niște valori diferite de cele oficiale, un alt aer, parfumul unei epoci dispărute, dar câtuși de puțin revolută. La Ioan Stanomir, conturul simbolic al acestei relații este expus aproape didactic. Într-o parte sunt instantaneele vechi, dar prețioase, franjurii memoriei afective, în cealaltă, realitatea hâdă a României socialiste: ,Instantanee decolorate dintr-o cutie ascunsă în care se conservau fragmente dintr-un trecut căruia îi aparțineam, la rândul meu, prin naștere (...) Un ritm al vieții și o cadență a timpului, în
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
drepturile de moștenitor al lui Fondane. Acestora li s-a adăugat după 1990, printre devotați, Petre Răileanu, cercetător competent al interferențelor dintre avangarda română și cea franceză. În România, B. Fundoianu/Fondane beneficiază, de asemenea, de comentatori și editori atașați memoriei scriitorului, de-ar fi să-i amintim numai pe Mircea Martin, Ion Pop și Geo Șerban. Nefericirea face însă să nu avem în română o ediție completă, sistematică și, dacă s-ar putea, critică a operei lui Fundoianu. Ne-au
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
Acest orizont de așteptare se configurează, la rândul său, într-un mod relevant, integrând nișe temporale tot mai apropiate, până la deplina sincronizare între momentul trăirii și cel al confesiunii. Astfel, dacă imediat după Revoluție au fost publicate masiv jurnalele și memoriile ,arestate", cenzurate, puse la index, recuperându-se editorial un trecut interbelic și un sertar (nu foarte plin) anticomunist, în ultima perioadă asistăm la o veritabilă deplasare înspre roșu. Se scrie despre comunismul suprapus cu însăși viața autorului, intrat în pielea
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
provine, la a doua mână parcă, și un fel de generatio aequivoca, constituită din ființe semiorganice, pseudovegetație și pseudofaună, aparent asemănătoare cu făpturile vii. în fapt, sunt viețuitoare amorfe, fără structuri interne, rod al tendinței imitative a materiei a cărei memorie reproduce forme cunoscute anterior. Fiindcă morfologia materiei este limitată și unele exemplare se repetă la diferite niveluri ale existenței. Este procesul care întemeiază și apariția omului mecanomorf. O simulare a materiei care se ascunde sub aparențele înșelătoare ale vieții. Existențe
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
prin aluzii ceremoniale și printr-o cromatică în care tonul viu, lumina și apăsarea nocturnă comunicau pînă la contopire, este acum redimensionată prin punerea ei în relație directă cu efigia unei umanități la fel de ciudate. Ceea ce pînă nu demult era doar memorie și ipoteză, devine acum un fel de certitudine glacială. Reperele umane ale Paulei Ribariu, acele structuri împietrite într-o fizionomie vagă, sugerează, cu o imensă putere a expresiei, tipul generic al arhaicității, al întemeietorului, al omului primordial. Sînt absorbite aici
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
cu o bucurie gratuită, sfîrșește prin a delimita un spațiu magic, cu nenumărate compartimente obscure, în care neoliticul, arta sepulcrală și ornamentica pastorală și agrariană fuzionează iarăși într-o unitate misterioasă. Privită astfel, arta Paulei Ribariu este o artă a memoriei, o formă de resuscitare sau, poate, numai de prezervare, a unui timp mitic, ieșit din circuitul istoriei. Formele lui, sustrase și ele oricărei funcții previzibile, nu par a avea decît un singur sens: acela de a media între om și
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
sine în adevărate arhitecturi. Dintr-un univers al arhetipurilor, al începuturilor mitice, acestă pictură tinde să devină un model ideal nelocalizat încă și aparținînd unui viitor continuu. Prezentul acestei forme de existență cu totul speciale, disputată în aceeași măsură de memorie și de visul proiectiv, este unul tentacular: discursul și logica formelor, provocările optice nemijlocite, trăirea estetică la temperatură înaltă. In afara acestor elemente, în afara coerenței lor exterioare și a coeziunii lor interioare, n-ar exista nimic: nici trecut, nici viitor
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
voi negocia cu durerea?"). Apoi, trăirea intensă a acestei experiențe rezervate exclusiv femeilor conduce la o reconsiderare a raporturilor materne. Poate pentru prima dată fata își înțelege cu adevărat mama (poemul Înțelegerea este printre cele mai bune ale cărții). Reactivarea memoriei se face instantaneu legînd emotiv experiențele similare ale mamei și ale fetei pe cale să devină ea însăși mamă. Mama (personaj cunoscut din celelalte volume ale Ioanei Nicolaie: Nordul și Credința) devine astfel un sprijin mental neprețuit. Trecută prin repetate nașteri
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
prost la cadoul otrăvit al PSD-ului. Ce altă demonstrație mai trebuia făcută pentru a dovedi spaima de moarte a partidului condus de Geoană și Năstase că vor fi zvârliți peste bord de eventuale alegeri programate pentru toamnă? Să fie memoria atât de scurtă și bunăstarea de moment atât de înșelătoare? Să nu existe chiar nici o diferență între actualii ocupanți de fotolii din partea dreaptă a Casei Poporului și vechii titulari ai acelorași fotolii? Să fi devenit cu toții regaliști de nuanță pompadouriană
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
sufletul nemuritor. A te maturiza este, într-un fel, a accepta să mori puțin câte puțin, cu mult înainte de moartea hărăzită tuturor. Poeții știu asta. Ei îmbătrânesc dar nu se maturizează de buna lor voie niciodată și astfel rămân în memoria lumii nemuritori... Imposibila întoarcere eunăzi, a urcat scările redacției o tânără ce nu părea să aibă mai mult de 16 ani, și care dorea să stea de vorbă cu cineva. Adusese Dniște texte scrise de mână în câteva caiete, pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
sumbru de așteptare, neconfirmat, totuși, de evenimente. Să recapitulăm. Organizată de către Consiliul Uniunii, Conferința a fost deschisă de Nicolae Breban, președintele interimar al Uniunii, care a citit mai întâi o lungă listă cu nume de scriitori decedați în interval. în memoria lor a fost ținut un moment de reculegere. I s-a dat apoi cuvântul lui Eugen Uricaru, președintele demisionar, pentru a-și prezenta bilanțul celor patru ani de exercitare a mandatului. Acesta s-a referit la multele dificultăți, în special
Conferința Națională a Uniunii Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11575_a_12900]
-
în al treilea rînd, această pictură, care se complică proporțional cu intensitatea privirii, se dezvăluie ca o continuă oscilație între ordine și disoluție, între imaginea unei lumi reduse pînă la detaliul ei constitutiv și rigoarea absolută pe care o salvează memoria unui antropocentrism structural, identificat ca ipostază a unei feminități arhetipale, chiar dacă uneori esențializat, alteori aluziv sau numai difuz. Oximoronică în viziune și în limbaj, fundamentată riguros pe contrarii multiple, masculină și feminină în egală măsură, pictura lui Dumitru Ivan este
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
poate va beneficia de mai multă înțelegere din partea spectatorului român obișnuit să citească printre rânduri și printre puncte de suspensie, care abundă în această peliculă. Miza ei va interesa cu siguranță un psiholog: se știe că, în cazul unei traume, memoria e automat amputată. Dar dacă adaugi la asta o lipsă de somn - cam de un an - care e reacția scontată? Protagonistul e bombardat cu bucăți de amintiri și singura lui șansă pentru a relua contactul cu realitatea e să pună
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
neașteptate, demne de pana unui mare poet. Fata frumoasă reprezintă reînnoirea perpetuă a vieții sub privirea soarelui, un magnific curcubeu ,ce sare din rouă". Și, conclude Blaga, ea rămâne - ca prelungire a lumii noastre în vis și în mit - reperul memoriei noastre, veritabilă amintire a unei existențe. După aceste definiții lirice, un alt poem se cuvine amintit, ,Umbra Evei". Și aici, Eul poetic rămâne puțin în umbră (căci, în prima strofă din ,Catrenele...", interogația ,de ce-aș fi altfel decât soarele
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
tine ca de-un cuvânt. Somnul e umbra pe care viitorul nostru mormânt peste noi o aruncă în spațiul mut. Plăcut e somnul, plăcut. Apa curgătoare servește poate de catalizator unei operații de fluidizare a ființei celui adormit, începând cu memoria: uiți de tine ca de un cuvânt. Și aceasta pentru că fluviul (sau modestul râu), deși ,vede totul, amintiri nu are". Lucrul este de înțeles, de vreme ce însăși identitatea acvatică este secvențială, mereu alta; Grigore Alexandrescu, prin 1844, cânta ale valurilor mândre
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Lovinescu, în care el este întrebat: Ce se mai aude cu proiectul dumneavoastră de traducere la Hachette a Istoriei civilizației române? Nu știu din ce motive acest proiect nu a fost realizat, dar a existat. Deci, aveți perfectă dreptate. Și memoria cred că nu mă-nșeală - cred că am pe undeva și o fișă -, a existat această preocupare. M.I. : Așa cum tot de la Paris, înainte de Primul Război Mondial, apăruse cartea lui Pompiliu Eliade, despre influența spiritului francez asupra spiritului public din România
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
i s-a cerut să caracterizeze piesa de teatru Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu, a răspuns: ,E sfărâmată, domnule asistent!" Instanța, lipsită de umor, consideră replica lui o expresie a ,disprețului și urii față de literatura nouă, socialistă". (Fapt consemnat în Memoria nr. 1/ 2002.) În legătură cu valoarea unor scrieri de dată recentă pot formula observații critice, în afară de ideologii partidului, numai ,oamenii muncii", într-un ,cadru organizat", și numai atunci când partidul vrea să se folosească de autoritatea - mitologizată în epocă - a ,maselor" pentru
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
să monteze un spectacol la Cluj? Îl va inspira frumoasa clădire barocă în curs de renovare, sau, poate, nici nu va lucra în ea? Ce impresie îi vor face oamenii, spectatorii celor două întâlniri anunțate pentru lecturarea unui capitol din memoriile sale, volum în curs de apariție la Editura ,Polirom", și a prezentării unui film, cu fragmente din recentele sale premiere, din această primăvară: Faust de Gounod, la Metropolitan Opera din New York, și Visul unei nopți de vară de B. Britten
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
de vară de B. Britten, la Chicago Opera Theater? Cu câteva minute înainte de declanșarea grevei, coboară pe peron Andrei Șerban. O siluetă longilină, luminoasă, foarte modernă și firească, așa cum s-a mai spus. Și, totuși, spre ce asociații mă îndreaptă memoria? Dacă mă gândesc la arta interpretativă: figura călugărului Rubliov, din filmul lui Tarkovski, apoi, la mozaicurile și icoanele catedralelor Sfânta Sofia din Kiev și Uspenie din Vladimir, cu o spiritualitate mai blândă în expresie decât a reprezentărilor bizantine, dar cu
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
de pregătire, aparent simple, mi-au părut a fi tehnici anamnetice, de regresiune și de regăsire a unității persoanei, tehnici de permeabilizare a graniței care separă-unește conștientul și inconștientul, mintea și trupul, intelectul și afectivitatea, capacitățile cognitive și cele emoționale, memoria și imaginația etc. Exercițiile fizice cu care pregătește masa actorilor, însoțite și de comentarii precis-sugestive, sînt, de fapt, tehnici anamnetice, care fac apel la ființa complexă și trează, autentică și vie, a actorului. Pe scenă, în mijlocul actorilor - el, așezat normal
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
ni s-a făcut iar frică că suntem în centrul de clonare și ne gândeam să nu fie o cursă chestia asta cu muzeul și ne uitam să nu pună careva vreo rază laser pe noi și să ne șteargă memoria, să ne reprogrameze sau nici nu mai știu ce să ne facă. Până la urmă nu am pățit nimic (credem noi), de vreme ce acum ne scriem compunerea. Da' săracii artiștii care au făcut lucrările cu casa poporului nu cred că au scăpat
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
intențiile lor sunt bune, totdeauna o femeie sau mai multe îi împing la acțiune, dar se folosesc de o violență extremă pentru a le pune în practică. Toți sunt bolnavi, unul de inimă, ceilalți doi au halucinații și goluri de memorie. Ceea ce sugerează că, în acest oraș în care cei normali și sănătoși sunt și cei păcătoși, cei bolnavi sunt cei care luptă în numele binelui. Marv și Hartigan au trasee opuse, deși paralele: unul începe în poliție și sfârșește în închisoare
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
Bucureștiul unei belle époque pe ducă, stînd, la rîndu-i, pe amintiri (la a treia generație) de la Junimea, la Moldova ,moștenită" după mamă, cu vacanțele la Blânzi, printre țărani care împărțeau cu boierii lor simpla, adevărata noblețe. Sînt fîșii egale de memorie care-și cedează rîndul într-o cronică vivantă, în așa fel încît atunci cînd crește una, cealaltă o urmează ca un tiv. O mărturie, de la țară, de la oraș, potrivită, într-un fel, să răscumpere toate infamiile pe care i le-
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]