25,494 matches
-
caz cu zeii. * Înșelătoarele adevăruri, dar și înșelătoarele minciuni: Există adevăruri care umblă prin lume destul de înzorzonate ca să le luăm drept minciuni și cu toate acestea sînt pure adevăruri" (Lichtenberg). * Iluzia salutară a erorii: "Pînă și desele noastre erori păstrează meritul de a ne deprinde pînă la urmă cu credința că totul ar putea fi altfel decît ne închipuim noi" (Lichtenberg). * Mizantropie? Sau...? Un om drăguț este un om cu idei spurcate" (Swift). * Nu vei fi adîncit această lume pînă nu
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
ci după ce i s-au prezentat liste alcătuite de oameni de la Cotroceni. Emil Constantinescu e acuzat că după ce a reînființat ordine și decorații, le-a demonetizat acordîndu-le cu prea multă larghețe. Problema nu e nouă. Mai puțin decorațiile țintite pe merite în război - dar chiar și acestea umbrite la vremea lor -, în România modernă s-au văzut decorați, alături de cei realmente merituoși și inși puși pe listă din alte motive, de alcătuitorii listelor. În Franța secolului trecut, competiția pentru Legiunea de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
l-a ajutat pe Maupassant să scrie cîteva memorabile povestiri pe această temă și despre căile necurate prin care această decorație putea fi dobîndită. S-a demonetizat Legiunea de Onoare din cauză că ea a fost acordată și unor persoane lipsite de merite? De fapt fostul președinte al României e acuzat acum în presă că a decorat pe cine vrei și pe cine nu vrei, înainte de a pleca de la Cotroceni. Și că astfel decorațiile acestea s-au transformat în tinichele. Se întîlnesc în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
fostul președinte că și-a bătut joc de propria sa inițiativă e mai mult decît incorect. E chiar un proces de intenție. Constantinescu a decorat înainte de plecarea de la Cotroceni cu un dublu gînd - pe de o parte de a răsplăti merite absolut clare, iar pe de alta, de a crea o emulație, acordînd decorații și mai jos de aceste merite. Această politică nu înseamnă transformarea decorațiilor în tinichele, ci stîrnirea unei emulații la nivelul celor care n-au fost deprinși că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
proces de intenție. Constantinescu a decorat înainte de plecarea de la Cotroceni cu un dublu gînd - pe de o parte de a răsplăti merite absolut clare, iar pe de alta, de a crea o emulație, acordînd decorații și mai jos de aceste merite. Această politică nu înseamnă transformarea decorațiilor în tinichele, ci stîrnirea unei emulații la nivelul celor care n-au fost deprinși că meritele lor ar putea fi răsplătite astfel. Decorarea unui ins neînsemnat în ierarhia socială e, într-un fel, mult
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
absolut clare, iar pe de alta, de a crea o emulație, acordînd decorații și mai jos de aceste merite. Această politică nu înseamnă transformarea decorațiilor în tinichele, ci stîrnirea unei emulații la nivelul celor care n-au fost deprinși că meritele lor ar putea fi răsplătite astfel. Decorarea unui ins neînsemnat în ierarhia socială e, într-un fel, mult mai motivantă decît decorarea reprezentanților unei elite. Și simplul fapt că după închiderea listei de decorări Emil Constantinescu a stîrnit nemulțumiri în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
în două cărți (aceasta pe care o comentez acum e a doua) că lui i se datorează această parțială deschidere a ferestrelor spre adevărurile științei. Ceea ce e fals. D-sa a fost numai beneficiarul acestei perioade de liberalizare, avînd, negreșit, meritul de a nu i se fi opus (dar putea, cînd acestea erau directivele?), ci a fi mers în întîmpinarea ei, stimulînd-o și încurajînd-o. Și cum dl Pavel Țugui a avut buna inițiativă de a pleca de la locul său de muncă
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
la subminarea atotputerniciei lui Roller care, furios, își vede pozițiile pierdute. S-a ajuns pînă și la dezvăluirea abuzurilor sale "științifice", demonstrîndu-se curajos că lucrează cu negri pe care îi exploatează neremunerîndu-i pentru munca depusă și însușindu-și, cu japca, merite și premii care, de fapt, nu sînt rodul ostenelilor sale. Poziția sa e, acum, mult șubrezită în concurență cu istoria veritabilă și se luptă disperat să revină la putere, trimițînd note de informare șefului său Leonte Răutu. Dar acesta din
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
prima dată în istorie. Annie Bentoiu nu se limitează la o teoretizare a aberantei situații; ea povestește cum toți oamenii de valoare în mijlocul cărora a crescut și s-a format au început să fie hăituiți numai pentru că erau de valoare. Meritele lor au devenit un blestem, și pentru ei, și pentru familiile lor. Memorialista găsește ca nimeni altcineva tonul cel potrivit pentru a istorisi această tragedie, dar și pentru a manifesta o anumită înțelegere, de ființă superioară, față de toți frustrații de pe
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
ne iubim prin imperfecțiunile noastre. * Un zeu autentic nu poate cădea în uitare, ci doar în tăcere. Uitarea noastră e, în realitate, tăcerea lui. * Numai spiritele mediocre tremură de spaimă în fața criticii. Critica nedreaptă trebuie învinsă prin simpla evidență a meritului, care nu se cade neapărat să lupte, ci să fie. Pasivitatea senină, triumfătoare în fața agresivității. * Rănile te caracterizează mai bine decît orice alt factor. * Puterea taumaturgică a necunoscutului: Doctorul nu-i lecuiește pe cei care-l cunosc" (Isus, Evanghelia după
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
critică, sumarul reținînd 64 de poezii, excluzînd cele publicate în adolescență în Familia. Ibrăileanu a avut dreptate. Prin acest act de publicare a poeziilor lui Eminescu de către marele critic poetul devine, ca liric, cunoscut și recunoscut, impunîndu-se în conștiința publică. Meritul e excepțional, dacă țin seama că Maiorescu (avem, ca probă, însemnările din jurnal) făcea și corecturile la diferitele ediții (au fost șaptesprezece cu totul, ultima fiind din 1936), ultima pe care a îngrijit-o, fiind cea de a XI-a
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
erorilor de tipar, a eliminării a patru strofe din poema Luceafărul (Maiorescu n-a ținut seama de textul din "Almanahul României June", el avînd, asupra acestuia, o variantă prescurtată, pe care a preferat-o), lipsa mai multor inedite. În realitate, meritele extraordinare ale inițiativei lui Maiorescu din 1883 copleșesc infinit "erorile" pe care se tot insistă. În 1989, regretatul Petru Creția a reeditat ediția princeps, făcînd, într-o notă asupra ediției, toate emendările necesare. Dar nici o clipă nu a negat excepționala
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
fapt, realizează performanța de a propune texte în forme vechi și nici măcar consecvent. Ediția a fost și a rămas una cel puțin bizară. În 1929 avem de înregistrat ediția G. Murnu cu ilustrații la fiecare poezie de A. Murnu. Are meritul de a fi o ediție ilustrată. Dar în 1930 apare ediția poeziilor eminesciene datorată lui G. Ibrăileanu (reeditată ca atare în 1936). A fost o ediție polemic antimaioresciană (fără variante, adnotări și comentarii), ordonată cronologic, poeziile din adolescență fiind selectate
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
lucrări despre anumite expresii sau proverbe particulare; abordări istorice (grupate pe secole) și dialectale; cercetări contrastive și utilizări didactice. Autorul a folosit și bibliografii mai vechi, pe care le-a supus unor operații de verificare, actualizare, sistematizare. Capitolul românesc are meritul de a regrupa studii și articole concepute din perspective diferite, de la cercetările principale și de la cărțile de sinteză pînă la contribuții punctuale, chiar răspîndite prin reviste de mai mică circulație. Se dovedește foarte util și faptul de a include în
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
lucrării, Imaginarul apei la un poet al pământului, cercetătorul întreprinde un fel de arheologie a imaginarului, nu lipsită de dificultăți, având în vedere stratul programatic consistent care acoperă, în multe dintre poemele pillatiene, nivelele de profunzime. Este ceea ce face și meritul acestei interpretări deloc comode, care nu oferă întotdeauna primei vederi concretizări ale amintitului "principiu" organizator, ba chiar face totul pentru a-l oculta sub imperiul adeziunilor de ordinul ideologiei literare. Pornit, așadar, în căutarea "nivelelor 'pulsatile', sub-ideologice, sub-ideatice și sub-formale
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Gellu Naum, Radu Voinescu publică în LUCEAFĂRUL nr. 43, un fel de pamflețel (cu inevitabil efect de bumerang), în care afirmă că volumele poetului sărbătorit cum se cuvine la 85 de ani nu spun nimic. Nu lui, R.V., ale cărui merite nu s-au făcut remarcate pînă acum, ci așa, în general. Aceeași afirmație și tot fără argumente e extinsă și asupra exegeților lui Gellu Naum (după cum se știe, universitari și scriitori cu bibliografie consistentă) - nimic despre nimic: Nu demult, pohetul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
Theodor Stolojan să îi aducă acestuia, mai tîrziu, voturi, dacă va candida din nou la președinție. * Totuși să nu uităm că dacă dl Ion Iliescu s-a întîlnit în turul doi al prezidențialelor cu CVTudor asta nu ține doar de meritele electorale ale PRM și ale liderului său. Cităm din articolul lui Romulus Rusan apărut în ROMÂNIA LIBERĂ și intitulat Scurtă istorie a extremismului autohton: " La capătul acelui an 1990, democrații din România erau într-o situație catastrofală. Patru mineriade se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
acest personaj înalt n-a fost decît una politică. Și îl condamnă pentru rolul lui, de conivență cu Bodnăraș, de a-l fi propus pe Ceaușescu, în 1964, la moartea lui Dej în cea mai înaltă demnitate de partid. Singurele merite reale ale lui Gheorghiu-Dej, elogiate mult de autor, sînt inteligenta stratagemă din 1958 de a-l convinge pe Hrusciov (aici un rol esențial l-a avut, totuși, Emil Bodnăraș) de a retrage trupele sovietice din România. A fost o înfăptuire
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
mitice, tâlcurile anilor șaizeci au fost tâlcuri ale individualizării, curajului și speranței. Așa a fost depășită isteria partinică a "originii sănătoase", prin asumarea unei istorii literare, cu oglinzile ei dintre trecut și viitor. Erau, desigur, și alte lumini, luminile comunismului. meritul generației șaizeci a fost de a le scoate din omonimie, prin inventarea unui întreg vocabular, în replică la grandilocvența anacronică și sterilă a discursului oficial. Sunt, în acest vocabular, și tot felul de resuscitări, de altoiri cu elemente mai vechi
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
de originalitatea ei, n-a făcut de obicei caz de istoria receptării. A receptării critice, vreau să spun. Problema mea, cînd am repus în drepturi critica de dinainte, n-a fost doar una morală, de onestitate, aș zice, a recunoașterii meritelor unor precursori. A fost și una științifică. Remarcasem, parcurgînd atît operele, cît și imaginile lor în epocă sau mai tîrziu, că, mai cu seamă în cazul unor opere de care ne despart secole, lectura ori relectura textelor oferă mai puține
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
de combătut două, să le zicem, inerții pentru a-și susține manifestul. Prima era tentația revenirii la ideologia de dreapta izolaționistă prin recuperarea operei unor "profund antieuropeni" ca Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Petre }uțea, Eliade, Cioran sau Noica: "cu toate meritele lor, acești autori sunt orice, numai mari profesori de democrație, pluralim și liberalism n-au fost, nu sunt și nu pot fi". A doua problemă era imaginea unei Europe imperialiste, neocolonialiste, patria capitalismului feroce, despiritualizat, devorator de valori și de
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
minore ale lui Coșbuc. A pune ordine absolut necesar. Sunt (re)descoperiri care nu schimbă cu nimic nici ierarhia internă a scrierilor lui Coșbuc, nici, cu atât mai puțin, locul poetului în istoria literaturii. Ceea ce nu știrbește câtuși de puțin meritul documentar al ediției lui Mircea Popa.
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
gestului, performanța multora este însoțită și de o estetică argumentată într-un scenariu rotund, la baza căruia stau relațiile, tensiunile și dramatismul cuplurilor celebre din piesele lui Shakespeare. Mecanismului decodării teatrale i s-a adăugat acum cel al gestualului. Este meritul Roxanei Colceag, profesoara lor, că le-a încurajat, revelat, dirijat, sistematizat și coordonat acest tip de limbaj. Și posibilitatea exprimării lui profesioniste. Premieră absolută în formula spectacolelor de absolvență. O scenă-cadru, repetitivă, adună trupuri și măști. Un fel de bal
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
grăbit a se apropia de presupusul centru dispensator nu doar de rîvnite elogii, ci și de situații administrative la fel de rîvnite. Evitînd carnavalul beneficiilor, Ovidiu Pecican se declară a fi un Outsider. Iconoclast, dar gata a repara nedreptatea, scoțînd în relief meritele ce i s-au părut neglijate, mai tînărul nostru coleg a ales calea presărată cu felurite dezagremente a justițiarului ce intră în impact cu "centralismul" instituționalizat, deloc iubitor de controverse, uniformizant în virtutea intereselor sale invederate: Nu m-am temut să
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
Tudorel Urian In lumea literară de la noi, cu greu ai putea găsi pe cineva care să-l vorbească de bine pe Marin Mincu. Oricît de multe merite i s-ar recunoaște, discuțiile despre persoana sa sfîrșesc invariabil în acel "dar...", după care urmează toate nenorocirile din lume: ba că are o părere prea bună despre sine și se dă mare, ba că suferă de mania persecuției, ba
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]