1,742 matches
-
mare. Ai fi putut deschide chiar o sucursală la New York. Toate erau în mâna ta și tu ți-ai bătut joc. — Slăbește-mă cu prostiile astea. Stai comod? — Tatăl tău avea caracter. L-am respectat. — Tatăl meu era un om meschin și zgârcit, un mic tiran. În tinerețe aveam un oarecare interes pentru fabrica asta. Ba chiar aveam foarte mult interes. Ei bine, a distrus totul cu tirania lui. În ceea ce mă privește, Levy Pants e compania lui. N-are decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o glumă antisemită proastă. Din fericire, sunt mai presus de orice atac în această privință. Dar nu mi-am închipuit niciodată că ai să te cobori atât de jos. Cât trăiești înveți. Comentariile tale despre conferință reflectează o gelozie foarte meschină la care nu mă așteptam de la cineva care susține că are principii atât de largi și este atât de neimplicat. Conferința mea a și început să intereseze pe câteva dintre persoanele foarte distinse pe care le cunosc. Unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spre el, ci privea sferele pufoase de scamă care, stârnite de fiul ei, pluteau pe podea. Nu părea să mai fie nimic de spus. Ce avea de gând să facă domnul Levy? Abelman, din păcate, părea să fie un om meschin, prea mic la suflet ca să accepte o ușoară critică. O moleculă hipersensibilă de ființă umană. Scrisese omului nepotrivit. Potopul de ocări combative și curajoase fusese revărsat asupra unui auditoriu prost ales. În momentul acela, sistemul lui nervos nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
răspunde necesităților guvernului. Tehnologia în permanență abilă, seducătoare, nesusținută de democrație și pe mâini nepotrivite, va fi folosită pentru a manipula idei, pentru a fabrica cunoștințe și chiar pentru a proiecta o altă realitate. Ținta va fi individul. Doleanțe personale meschine, legate de înavuțire, ascunse, vor fi împlinite. Informațiile vor fi manipulate. Tehnologia va fi folosită pentru a modifica crezul nostru, actele noastre și cel mai periculos, credința noastră. Va trebui să ne păzim în fața ingineriei informațiilor din realitatea noastră. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Lumea era oricum de rahat. Trecut și viitor, aici și acolo... nu era nici o diferență. Aceeași mizerie peste tot. Dumnezeu fie nu exista, fie era prea distant ca să vadă mizeria În care ne băgase pe toți. Viața era crudă și meschină, și multe alte lucruri pe care se săturase de mult să le știe. Privirea ei Încețoșată a alunecat spre ecran unde Donald Trump al Turciei Îi perpelea acum pe trei dintre cei mai vinovați membri ai grupului care pierduse. Uniformele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
transformau În ochii mei În tot atîtea pledoarii care ar avea poate darul de a-l Îmblînzi pe procurorul general, alias Franz Weyergraf. Din meschinărie, mai doream și ca tata să le citească pentru a se simți izolat. Această viziune meschină asupra lucrurilor a fost rapid acoperită de un sentiment de vinovăție care mă făcea să mă gîndesc: „Nu am dreptul de a avea parte de acele articole de care tata nu a avut niciodată parte și care i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
șocată. Începea s-o enerveze tot mai mult felul În care Desert Rose uita de oricine, inclusiv de ea, când venea vorba de Charlie. Da, se așteaptă. Știu, e o nebunie, zise Desert Rose cu o privire stânjenită. O ceartă meschină nu mai avea nici un rost acum. Rulotele vor fi deschise publicului de dimineață până la miezul noptii. Nu vrei să mergem la un hotel? sugeră Kitty În grabă. Știu eu unele drăguțe pe Ocean Avenue, la câtiva pași de plajă. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty privi Mercedesul negru decapotabil dispărând și apoi se Întoarse singură În casă. Îl iubea și nu voia să se Îndoiască de el. Se va gândi ea la ceva și totul va fi bine. Nu se va lăsa pradă gândurilor meschine. Se simțea minunat, mai fericită decât fusese de mult, mult timp. Dar acum, că el plecase, casa i se părea prea mare și prea goală, așa că se refugie În micul dormitor de pe colț și-și sună părinții. — Bună, mamă! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
îi scăpase din mâini plăcerea, între toate perversă, a celor care se bucură de înfrângerile altora chiar când nu au nici un profit de pe urma lor. Pretextând că le-ar trebui ore ca să-și facă treaba și că îngreunau descărcatul altor furnizori, meschinul individ încercă să împiedice încărcarea camionului, dar Cipriano Algor puse, așa cum elocvent se spune, piciorul în prag și întrebă cine își ia răspunderea pentru cheltuiala cu închirierea mașinii în caz că trebuie s-o ducă înapoi, ceru caietul de reclamații, și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când în când să se întoarcă acasă pentru că numai acolo reușesc să capete despre sine și să păstreze o idee cât de cât mulțumitoare. Marta spuse, Vorbim de incompatibilități familiale, de rușine, de umilințe, de vanitate, de ambiții monotone și meschine, și nu avem un gând pentru acest sărman animal care nu-și poate închipui că peste zece zile nu va mai fi cu noi. Eu mă gândesc, spuse Marçal. Cipriano Algor nu vorbi. Își luă mâna dreaptă de pe volan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
casieria departamentului de achiziții după ce se rătăcise de două ori, în ciuda ajutorului săgeților și inscripțiilor, n-a fost același pe care ne-am obișnuit să-l cunoaștem. Dacă mâinile i-au tremurat atât, asta nu s-a întâmplat din pricina entuziasmului meschin pricinuit de faptul că primea pentru munca lui niște bani pe care nu contase, ci pentru că ordinele și orientările creierului, ocupat acum de subiecte de o importanță mai transcendentă, îi soseau acum dezordonate, confuze, cotradictorii la respectivele terminale. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizând ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume, unde nu-mi lipsea nimic. Cu mâinile sub cap, întins lângă Emilia, doborâtă de băutură, mă imaginam un geniu care uimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sculptor?” m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încât mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-am zis sec: „Pe nimeni”. Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se lăsase și ceața. O ceață deasă, vâscoasă, care aproape ascundea marea. L-am auzit pe Domnul Andrei explicându-le celorlalți bătrâni care se înghesuiseră la capătul coridorului și priveau ploaia: „Pe o vreme ca asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de miezul nopții, ba poate chiar se apropiau zorile, și eu continuam să-mi pun întrebări, să mă cert în gând cu Laura. În loc să fie alături de mine, ea ținea să mă silească să-mi miros, domesticit, ratarea. Prefera o dragoste meschină și lucidă. Când puteam să stăm amândoi în sala cu oglinzi, ea pe un fotoliu, eu pe altul, bând limonada sălcie care intra în ritual și visând fiecare în voie... nu, ea prefera să mă azvârle în pulbere de pe treapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi cu totul diferit. Amuzant și spontan, interesat de ceea ce gândea și credea Ben, de parcă i-ar fi despărțit o diferență de doar cinci minute, nu de cinzeci de ani. Și, mai degrabă decât a face front comun cu autoritatea meschină reprezentată de paznicul parcului, el o provocase constant, într-o manieră care lui Ben i se păruse destul de subversivă. — Grozav, Rover, uite! Arătă spre lumina de la etaj. — Tata e acasă. Băiatul și câinele intrară în goană pe ușă, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu îi datorezi și tu ceva? De ce nu renunți la cariera ta minunată ca să ai grijă de el, dacă ești atât de preocupată de datorie? Fran tăcu. Era un comentariu îndreptățit. — Oricum, - în glasul lui Phyllis se împleteau deodată satisfacția meschină și o notă parșivă - s-ar putea să afli că ai mai mult timp liber decât crezi. Am primit o ofertă de preluare a ziarului. De la trustul Express. Vor să combine Express-ul și Citizen-ul. — Mamă! zise, apucând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o conducă acasă; îi datora măcar atâta lucru. Fran se gândi la minutele care se scurgeau. Curând Jack avea să plece de la bar, iar ea era prinsă aici, cu această Camilla cuprinsă de isterie. Se simți rușinată de acest gând meschin. Camilla avea dreptate. Era întru totul egoistă. — Uite ce e, se auzi spunând, mașina mea e după colț. Te conduc acasă. Sleită de această descărcare, Camilla păru să se scurgă în scaun când Fran îi puse centura de siguranță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
după-amiaza aia, când o văzuse aplecându-se să-l sărute pe Laurence. — Doar dacă are puteri telepatice, replică Jack, trăgând un pled peste genunchii lui Ralph. A plecat acum două ore la Londra. N-a mai putut să suporte viața meschină din Woodbury. Oricum, s-a dovedit că nu eram eu principalul punct de atracție aici. În schimb Laurence era. — Ți-a picat fisa deci. — Sunt din nou împreună? Jack dădu din umeri. — Înțeleg că nu. Lui Laurence îi era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
le zic, târâturi. Am cunoscut și una, era de prin Prahova, dar acolo era altă mentalitate, alta decât aici, adică vii acolo trebuie să arăți ceva la oamenii ăia, să muncești. Era brunetă și sinceră, nu era din alea periculoase, meschine. La obiect, asta îmi plăcea. Nu mergea doar cu fututul, m-a pus și la muncă. Mi se părea normal. La țară nu poți sta degeaba, mă tot întrebau, ce faci, nu ne ajuți, nu ne aia...relația a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
înfățișăm de atîta timp un regat sau o împărăție a României care să aibă drept fruntarii Nistrul și Tisa și dincolo de Bucovina, o țară visată de toți Românii. Și deodată vezi întreg visul minunat, pămînturile acestea dumnezeiesc de frumoase, supuse meschinului politicianism de la noi, intrigilor de budoare, vanităților umflate ale cîtorva parveniți” (Principiul naționalităților). Literatura propriu-zisă e reprezentată de poemul „Vacanță în provincie“; primul text publicat de către Samuel Rosenstock sub pseudonimul Tristan Tzara este „comentat” de un desen stilizat, prezentînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București este, în definitiv, singurul creator al faimei literare. El o creează pe aceea a altora. De unde infirmitatea asta, care-l condamnă mai departe la obscuritate?...” Răspunsul la această întrebare (evident retroică) îl dă același Fundoianu: constrîns la o existență meschină, fără ecou public real, scriitorul bucureștean își petrece vremea în cercul strîmt al disputelor sterile de cafenea, văzînd în confrați nu un stimulent, ci o concurență care stimulează vanitatea. Nevoia de autoprotecție, așadar, este cea încurajează menajarea colegilor, cărora - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
necesitate”. O chintesență a spiritului modern și a artei moderne: originalitatea „absolută” se asociază imaginii mitice a întemeietorului absolut. Mitul cosmogonic (o cosmogonie nihilistă, à rebours) se asociază mitului de sorginte platoniciană al artistului damnat, inadaptabil la rigorile unei societăți meschine și, totodată, profet al unui „nou ev” (folosesc, desigur, accepția termenului „mit” într-un sens foarte larg). George Ciprian, „profetul” Primul promotor informal al scrierilor urmuziene a fost colegul de liceu și prietenul său George Ciprian, actor de comedie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Roll și „Candelă-stea” de Geo Bogza; numărul 31 din noiembrie 1930 cuprinde, la rîndul său, panegirice de Ilarie Voronca („Ascuțiți-vă așadar foamea”), Sașa Pană și Stephan Roll. Dacă Sașa Pană insistă asupra revoltei sociale a grefierului sufocat de convențiile meschine ale burgheziei, Geo Bogza accentuează dimensiunea poetului maudit, iar Voronca subliniază puritatea și singurătatea gestului său profetic și negator. În „Urmuz premergătorul”, Geo Bogza nu se sfiește să-l așeze pe Urmuz „alături de Eminescu” (dar și de Poe, Rimbaud, Chaplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
centru „marea literatură” și figura geniului-creator-de-opere-monumentale, închise. În orice caz, spiritul său critic „în răspăr” reprezintă o pată de culoare în climatul encomiastic al epocii. Spiritual, criticul îi „pune la punct” în mod avenit și pe comentatorii care deplîng condiția meschină a „obscurului grefier de la Înalta Curte de Casație”: „Amintim că grefierului îi revenea importanta sarcină de a redacta sentința definitivă pe care o semna, sub controlul președintelui, ceea ce însemna o mare răspundere și pretindea temeinice cunoștințe juridice. Funcția de grefier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este o infailibilă dovadă a acestei previziuni. A prevăzut chiar moartea artei, a imaginației — așadar pe Foucault și Beckett la un loc”. O adevărată răzbunare a „precursoratului” local pe întreaga literatură europeană modernă! Departe de a fi avut doar o „meschină” miză estetică, „genialul” scriitor-demiurg, „conștient de unicitatea valorii lui”, „și-ar fi dorit în ascuns o literatură care-și ajunge sieși asemenea unui D-zeu imaginar”, „o nouă geneză, o palingenezie”, o „mult visată ubicuitate și o renaștere în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]