1,109 matches
-
prezența lui a aprins gelozia Sarei, care a cerut expulzarea lui Ismael din casă tatălui său, Abraham. Abraham n-a pus acest plan în practică decât la cererea lui Dumnezeu, care l-a asigurat că numai Isac va moșteni promisiunea mesianica (cf. Gn 21, 1-21; 25,12-16). În Filistina Abraham a fost respectat și temut, si a avut ocazia de a-și asigura, printr-o tranzacție juridică, dreptul de proprietate asupra fântânii din Bersabea (la 40 km în linie dreaptă de la
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
de Ismael în peștera de la Macpela, alături de Sarah, soția sa (cf. Gn 25,7-11). Amintirea lui a rămas și a fost vie în toate veacurile următoare în mijlocul poporului ales, care de la el a moștenit și numele și - mai ales - promisiunea mesianica. Figură lui Abraham este prezentă în cele trei culte monoteiste: iudaism, creștinism și islamism. Aceste trei culte, deopotrivă celebrează eminenta sfințenie a lui Abraham, care este considerată sub trei aspecte: Iudaismul vede în Abraham prietenul intim al lui YHWH, cu
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
ginere al profetului Muhammad, care încarnează legitimitatea casei profetului (ar.: أهل البيت"Ahl al-bayt") împotriva celor trei califi (Abu-Bakr, Omar și Osman) care au domnit în locul său și împotriva descendenților acestora. Șiismul duodeciman „cu doisprezece imami” pune accentul pe caracterul mesianic al acestor imami, autorizați să practice reflecția (ar.: اجتهاد "iğtihăd" „efort de a înțelege”) ceea ce-i îndreptățește să interpreteze Legea divină, ba chiar de a-i aduce amendamente. Cel de-al doisprezecelea imam (imamul ascuns) va reveni la sfârșitul timpului
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
despre "promissio adventus eius" (făgăduința venirii Lui), și despre a trăi "expectantes et properantes in adventum Dei diei" (așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu). Conceptul și termenul specific se folosesc însă și în Vechiul Testament latin, în pasajul profetic și mesianic din Maleahi 3:2 ("et quis poterit cogitare diem adventus eius?" = și cine se va putea gândi la ziua venirii Lui?). Și pentru că venirea mesianică a lui Iisus nu se referă doar la viitor, ci Crezul mărturisește, după Evanghelie, și
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
Conceptul și termenul specific se folosesc însă și în Vechiul Testament latin, în pasajul profetic și mesianic din Maleahi 3:2 ("et quis poterit cogitare diem adventus eius?" = și cine se va putea gândi la ziua venirii Lui?). Și pentru că venirea mesianică a lui Iisus nu se referă doar la viitor, ci Crezul mărturisește, după Evanghelie, și Prima Venire, apariția istorică a lui Iisus mai este numită Primul Advent (Fapte 7:52 "praenuntiabant de adventu Iusti" = „prevesteau venirea Celui Drept"), punându-se
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
moartea lui Houteff, cu centrul la Waco, Texas. În conducerea acestui grup s-a impus în 1990 Vernon Howel, un adventist exclus pentru purtare imorală de Biserica din Tyler, Texas. Howell s-a autonumit David Koresh (David și Cirus, tipuri mesianice!) și a dezvoltat noi speculații tipologice și apocaliptice, un stil de conducere neobișnuit de manipulativ și abuziv, încălcând pe față normele pe care atât adventiștii cât și davidienii le respectă. A instaurat un regim personal de desfrâu poligam, cu abuz
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
Răget de leu în ou de ciocârlie, / Dar toată lumea trebuie să știe / Că nu-i poetul animal domestic, / Ci armonie în sălbăticie". Poetul trebuie să fie în stare de orice sacrificiu, pentru Patria sa, pentru semenii săi, să-și uimească mesianic poporul prin biruințele sale: Dacă mi-aș da pentru gloria țării o mână, / Poate chiar mâna dreaptă cu care scriu, / Poate numai atunci v-ar fi limpede într-un târziu / Cine sunt și ce-nsemn în cultura română. Sunt Poet ce
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
Asiriei (7,12), nașterea dintr-o adolescentă a lui Isus (, doar conform creștinilor, căci textul nu pomenește cuvântul Mesia, cercetătorii cred că era vorba fie de un fiu al regelui Israelului, fie de un fiu al profetului), perspective despre împărăția mesianică (9, 1-6), principele păcii se naște în condiții modeste (11, 1-3), El va domni cu dreptate și pace (11, 3-9). În al doilea ciclu arată zece profeții de amenințare împotriva diferitelor regate și popoare (Babilon, Asiria, Moab, Siria și Israel
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
și pace (11, 3-9). În al doilea ciclu arată zece profeții de amenințare împotriva diferitelor regate și popoare (Babilon, Asiria, Moab, Siria și Israel - cap 13-27), pedepsirea Ierusalimului (cap 22-23) și un cuprins arheologic și apocaliptic: judecata universală, instalarea împărăției mesianice (cap. 27). Al treilea ciclu cuprinde o cuvântare împotriva Egiptului și a regatului Iuda (cap 28-35) și un adaos istoric (cap. 36-39). Partea a doua cuprinde în general profeții de mântuire și îndemnuri profetice. Ideea generală poate fi cuprinsă în
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
profeții de mântuire și îndemnuri profetice. Ideea generală poate fi cuprinsă în cuvintele: „cei întorși se vor converti întru dreptate și vor da mărire lui Dumnezeu”. Se vorbește despre problema răscumpărării, despre pedeapsa păcatului, despre judecată, despre Mesia și împărăția mesianică. Putem deosebi trei secțiuni: deșertăciunea idolească (cap 40-43), se tratează despre robul lui Dumnezeu și despre viitorul fericit a lui Israel, despre chipul lui Mesia în suferință și opera sa mântuitoare (cap 49-57), tratează despre înfăptuirea împărăției mesianice, despre convertirea
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
și împărăția mesianică. Putem deosebi trei secțiuni: deșertăciunea idolească (cap 40-43), se tratează despre robul lui Dumnezeu și despre viitorul fericit a lui Israel, despre chipul lui Mesia în suferință și opera sa mântuitoare (cap 49-57), tratează despre înfăptuirea împărăției mesianice, despre convertirea popoarelor și adorarea lui Dumnezeu în Ierusalim. El ar fi prezis conform interpretărilor creștinilor (interpretări care nu îi conving pe evrei, deoarece Isaia vorbește de o personificare a poporului Israel, nu discută despre Mesia) pe Mesia și împărăția
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
despre convertirea popoarelor și adorarea lui Dumnezeu în Ierusalim. El ar fi prezis conform interpretărilor creștinilor (interpretări care nu îi conving pe evrei, deoarece Isaia vorbește de o personificare a poporului Israel, nu discută despre Mesia) pe Mesia și împărăția mesianică cu atâtea amănunte încât Sfinții Părinți l-au numit „Evanghelistul Vechiului Testament”. Scopul cărții este în general consolator. Profetul anunță judecata lui Israel și a celorlalte popoare dar această judecată va avea menirea să mântuiască pe aceia care în urma căințelor
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
lui Israel și a celorlalte popoare dar această judecată va avea menirea să mântuiască pe aceia care în urma căințelor avute se vor întoarce la Dumnezeu. Nici popoarele păgâne nu se vor nimici și ele se vor bucura de binefacerile împărăției mesianice. În chip deosebit, profetul scoate în evidență însușirile divine: atotștiința (cap 29, 15-16), puterea (cap 30, 27-33), bunătatea (cap 30, 18), iubirea și sfințenia (cap 39, 13 ; 33, 14) și dreptatea. Profetul stăruie în chip deosebit asupra sfințeniei divine. În
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
dreptatea. Profetul stăruie în chip deosebit asupra sfințeniei divine. În partea a doua a cărții ni se înfățișează trei adevăruri fundamentale: transcendența lui Dumnezeu, opera de mijlocitor a „robului lui Dumnezeu” și universalitatea mântuirii. Isaia este în același timp profetul mesianic prin excelență caracterizându-se prin ideea universalității, genealogia lui Isus, fiul Fecioarei, din tulpina lui Iesei, tatăl lui David, funcția de învățător și mijlocitor al mântuirii și răscumpărarea în calitate de „rob a lui Yahwe”. Evreii, în mod firesc, nu creditează asemenea
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
nu se putea altfel. S-a mistuit pe sine în toate aceste arzătoare bătălii care, nu de puține ori, au sfîrșit în neizbîndă. A fost, fără îndoială, un vizionar. Și vizionarii poartă totdeauna, în plasma ființei lor, germenele martiriului. Acești mesianici răzvrătiți (care, incontestabil, sînt sarea pămîntului), nu prea se bucură de viață personală, mai totdeauna sacrificată pe altarul vocației, relegată mereu în planul secund, și nici acolo îngăduită. Ciudat e că Stere nu și-a cunoscut formula temperamentală. Se credea
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
Celui de-Al Doilea Templu în anul 70 d.Hr. Textul ebraic cu o traducere în limba engleză poate fi găsit în Siddurul (Cartea) lui Philip Birnbaum. Povestea de Hanuka este luată cu învățăminte de suveranitatea lui Dumnezeu și simbolism mesianic. Pe cum celebrăm Sărbătoarea Candelelor avem oportunitatea să ne împodobim () trupurile noastre care sunt temple ale Duhului lui Dumnezeu (), să ne rededicăm prin reînnoirea făgăduințelor și a promisiunilor care le-am făcut lui Dumnezeu. Din punct de vedere ritualic, în
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
evenimentului, când soarta războiului iudaic împotriva dominației romane lăsa deja să se prevadă catastrofa. Proclamarea solemnă de la început (): «Isus, Christos, Fiul lui Dumnezeu» permite să fie identificate în Marcu două arcuri narative: a) primul se încheie cu proclamarea de credință mesianică făcută de Petru «Tu ești Christos, Fiul Dumnezeului celui viu» (); b) al doilea se încheie cu mărturia centurionului roman sub crucea lui Isus: «Fiul lui Dumnezeu era acesta» (). În felul acesta Evanghelia se evidențiază ca un itinerar care duce la
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
și precursorul Ioan Botezătorul (și chiar al lui Paul, în Fap.) reprezintă speranța lui Israel în împlinirea făgăduințelor divine. Întreaga Scriptură (fie luată global, fie luată în texte particulare) este înțeleasă de Luca drept profeție ce tinde la realizarea mântuirii mesianice. Această promisiune se împlinește în primul rând în Iisus, în ministerul său profetic () și, mai ales, în moartea și învierea lui (; «Timpul lui Iisus», cuprins între Botez și înălțarea la cer (), este așadar «astăzi» al mântuirii (; ; ; ; ), mântuire ce devine posibilă
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
1988 a tatălui său l-a introdus în atmosfera Bucureștiului acelor ani: "„Ce vremuri! Un enfant prodige de 19 ani, care amestecă frustrări și orgolii într-un proiect cinematografic de o ambiție gigantescă, invers proporțională cu statura lui! Un «producător» mesianic și vizionar care conversează direct cu Dumnezeu [...]! Ce vremuri”". Este de remarcat că în pofida informațiilor documentate din acea carte, Caranfil propagă la rându-i mitul „Grigore Brezeanu - regizor și scenarist”. Filmul îi are ca protagoniști principali pe Marius Florea Vizante
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
îl cunosc din familie, iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi, ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat. De asemenea exista mii de karaiți, evrei creștinați - majoritatea membri ai unor comunități protestante, denumite evrei mesianici, și un număr foarte mic de evrei romano-catolici, câteva sute de samariteni. Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri. Druzii, care, în general, se consideră arabi, au un cult provenit din islamul șiit ale cărui
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
(n. 28 noiembrie 1958, Giurgiu) este un poet român. Semnează și sub pseudonimul literar Gavriil Stiharul. Studii de filologie și jurnalistică. Având o sănătate delicată, a căutat rezolvarea problemelor în Ortodoxie. Lirică religioasă cu tonalități mesianice și profetice. A scris poezii precum:„Eleison me ton amartalon”,„Prunc din Fecioara sfântă”,„Cuviosului",„Vis și înger”,„Iisus pe cruce”,„Rugăciune ucisă prin nerostire”,„Crezul meu pentru veșnicie”,„Frumoasa mea veșnicie”,„ Haideți să mai credem în Iisus Hristos!”,„Înviere
Gabriel Iordan-Dorobanțu () [Corola-website/Science/312796_a_314125]
-
perfect acord reciproc, înțelegându-se prin aceasta "familia lui Dumnezeu" formata din Tată și Fiu. Unii binitarianiști au susținut, de-a lungul istoriei, că în acest tip de cristologie este reflectat mai veridic ceea ce ei denumesc "creștinismul original" adică iudaismul mesianic. Ei au subliniat că "primii creștini au venerat în mod deosebit două ființe - Dumnezeu Tatăl și Iisus Cristos". Chiar și rabinii din primele secole de după Cristos au considerat creștinismul ca fiind binitarian.(Alan F. Segall - "International Conference on the Historical
Binitarianism () [Corola-website/Science/312266_a_313595]
-
Shakespeare, Goethe, Joyce și totodată e singurul poet portughez care se poate măsura cu Camões. Fernando Pessoa folosește versul tradițional, rimat, de o muzicalitate admirabila. El este și autorul volumului "Mensagem" (Mesaj), un volum de poeme de inspirație teozofica și mesianica, singura carte publicată de autor în ajunul morții sale în 1934. Așa după cum în muzică orice sunet se dezvoltă imediat într-o formă muzicală și nu există independent, tot așa în Pessoa orice stare emoțională devine imediat formă dialectica, este
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
de învățământ superior Collège de France, unde a predat până în 1844. Influențat de mesianismul filozofului polonez Andrzej Towiański, devine un promotor al misticismului religios. Lecțiile lui Adam devin un amestec de politică și religie, ceea ce atrage antipatia guvernului francez. Elementul mesianic intră de asemenea în conflict cu învățăturile Bisericii Romano-Catolice, iar câteva cărți îi sunt interzise, deși atât Mickiewicz, cât și Towiański sunt încurajați să participe la slujbele religioase. O selecție a prelegerilor susținute în acea perioadă sunt publicate în patru
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
aprilie 1920, Lenin termina scrierea lucrării ""Stângismul", boala copilăriei comunismului", concepută pentru ghidarea revoluției în cele câteva luni de dinaintea stadiilor sale finale. Cum starea de spirit a lui Lenin devenise foarte optimistă, el a devenit ultraîncrezător, uneori de-a dreptul mesianic, și îi era din ce în ce mai greu să reziste tentației de a declanșa un război serios cu Polonia. În conformitate cu convingerile adepților lui Lenin, revoluția în Rusia ar fi fost sortită pieirii dacă nu se sprijinea și nu sprijinea la rândul ei revoluțiile
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]