2,529 matches
-
Fardul verde, gros, supărător de verde sub sprânceana smulsă nemilos pe pleoapa fanată, deasupra genelor Încleiate gros, supărător de negre, culorile, mereu, ele fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic a și rămas goală, dincolo de hublou, albul orbitor, catifelat, dedesubt, macheta minusculă a unui alb oraș-jucărie, a alunecat prea repede sub aripa avionului? Ai Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-i prindă privirea și atunci o devoră pe îndelete, pe față, fără echivoc, dimpreună cu fondanta roz ținută grațios între policar și index. Și pictorul o fixa, însă nu o vedea, fiind preocupat de altceva. Intrigată, Toinette se opri din mestecat. Îl urmări cum se îndepărtează și aruncă restul fondantei înapoi în cutie. Iancu tocmai revenea în sală. Purta cele mai elegante haine pe care un tânăr boier și le-ar fi dorit. Ar fi arătat bine și în hainele europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încuraja. Îi făcea bine să le audă. La un moment dat îi strigase să oprească. Coborâse și luase un pumn de castane coapte. Le luase cu mâna direct din tăvița sub care ardeau cărbunii. Nu-i mai păsa de arsuri. Mestecase vreo două așa, fierbinți, chiar dacă îl ustura limba. Cu gura plină, îi poruncise vizitiului să-i aducă muieri. După vreun sfert de oră se întorsese cu două dintre acele femei care slujeau de „sfânta găurică” pentru soldații ruși. Dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mișcă ceva printre nămeți și văzurăm, fraților, o arătare, un strigoi, gol și vânăt. Tot întindea mâna înghețată spre Glavnoe Komandir. Să-ndură careva și-i aruncă un posmag. Și, drept spui, pă crucea mea, că nu l-a mai mestecat, nu l-a mestecat dăloc. S-a scurs posmagu’ ăla pă gâtu’ lui cum să scurge votca la sete mare. Atunci crăpă gura și Înălțimea Sa dă-l întrebă dacă este pidemie. Ăla, neam să priceapă, că nici eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și văzurăm, fraților, o arătare, un strigoi, gol și vânăt. Tot întindea mâna înghețată spre Glavnoe Komandir. Să-ndură careva și-i aruncă un posmag. Și, drept spui, pă crucea mea, că nu l-a mai mestecat, nu l-a mestecat dăloc. S-a scurs posmagu’ ăla pă gâtu’ lui cum să scurge votca la sete mare. Atunci crăpă gura și Înălțimea Sa dă-l întrebă dacă este pidemie. Ăla, neam să priceapă, că nici eu n-am auzit de pidemie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
va fi chiar ultimul. Degeaba încercă D’Autrey să pătrundă dincolo de zâmbetul prințului. Acesta își lăsase deja pleoapele în jos. Așa încât se apucă temeinic să mănânce. Înghițea enorm. Își trecea, pur și simplu, mâncarea direct în stomac, fără să o mestece, lărgindu-și gâtlejul cu ușurința unui imens șarpe boa. ― Sunteți un om extrem de generos, Alteță! Prietenul meu se va bucura, după cum, de altfel, și eu mă bucur că am din nou privilegiul de a vă vorbi despre tainicele aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul unuia din cei doi păstrăvi. Apoi, cu un zâmbet enigmatic, îl împinse ușor în farfurioara pentru resturi. Da. Terminase definitiv cu marele vizir. Mestecă liniștit fiecare îmbucătură, mulțumit de bogata salivație pe care i-o provoca savoarea păstrăvului proaspăt. Asta însemna pentru Marele Komandir a mânca sănătos! Cât despre amiralul Ciciagov... De acum dumnealui n-avea decât să sosească oricând poftea, cu toată suita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
urechi - cu carne de porc? Afumată, ori numa’ sarată? Bini, bre: afumuită la fum de-afumătoare, de s-aniroasă carnea a verdi ș-a capcioancă din târg! Altul-alta: - Ș’ dac-ai ișî tu o lingură di tigai’, numa bună de ’mestecat niști rărunchi di jițăl cu multă ceapă, stânsă c-on stăcan di jin alb, bre? Ba nu: - Ba nu, că ești cam scurticel, ne-om frige la mânuri cân’ Îmblămcu tini-n foc - ia s’ eș’ tu o lingurică-di-dulcică-di-jișânică... - nu di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noștri să-l desforțeze; așa că descărcasem. Bun. Stau În calidorul casei din Mana. Casa noastră din Mana, făcută, o dată cu școala, de tata; cu mânurile lui. Bun. Stau În calidor și nu mai văd decât, În mijlocul curții, boii dejugați lângă car; mestecă rar și liniștitor boii, de parcă ar fi pace; de parcă n-ar fi război; de parcă n-ar da iar Rușii peste noi. Bun. Adică așa și-așa: tata n-a mai găsit căruță cu cai. Iar cu boii, cărora nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la coafor. Ceea ce însemna că avea suficient timp ca să intre în magazinul de lenjerie din josul străzii, ca să vadă dacă exista ceva marfă nouă, cu care să-l întâmpine pe James atunci când aceasta avea să se întoarcă acasă... După ce a mestecat în sos, Julia a ridicat lingura în dreptul gurii și a gustat puțin. Perfect. Ca de obicei. La scurtă vreme după ce-și făcuse operația de mărire a sânilor, operațiunea demarată în scopul de a deveni soția perfectă fusese continuată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
eu m-aș împotrivi relației lor - indiferent de problemele pe care le generează între noi doi - ce fel de căsnicie am avea? Una mult mai sigură și mai fericită, după cum se pare, i-a răspuns Julia în timp ce-și mesteca ceaiul de mentă. Eu l-aș expedia pe căcăciosul ăla mic undeva, în sălbăticie. —Așa grăi mama pământ, a râs Susan. Celelalte au început să ele să râdă. Inclusiv Julia. Da’ serios acum, a revenit Fiona uitându-se la Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vă găsiți timp și pentru asta, de vreme ce voi doi sunteți așa de ocupați cu discuțiile voastre despre fizică cuantică și plăci tectonice. Sunt foarte flatată că insignifianta mea persoană figurează în agenda voastră cea prețioasă. Ambele femei au tăcut. Deborah mesteca leneș în cafea, în vreme ce Julia își aranja furioasă șervetul, întrebându-se neliniștită ce putuse James să povestească despre ea. Dacă povestise ceva, desigur. Se putea foarte bine ca Deborah să-i fi întins o capcană, nu? Dar Julia nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
uneori dificile, nu? Alison a clătinat din cap și i-a zâmbit recunoscătoare. — Da. Da, pot fi dificile. Dintr-odată, femeia a simțit că între ea și doctor se formase o punte de legătură. — Doamne, sună de coșmar! Fiona a mestecat în ceașca de cappuccino și-a băgat în gură o linguriță cu frișcă. Ajungi să te întrebi cum de o persoană așa de brutală a fost atrasă de o carieră care-l obligă să trateze cu oamenii, în carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încet cu băutura. Apoi femeia a surâs și s-a întors către Fiona. Dar destul cu lamentațiile mele. Vreau să aflu și problemele altora! Cum mai merge treaba cu Jake? Fiona avea gura plină cu pâine cu măsline, așa că a mestecat de vreo câteva ori, după care a înghițit repede. Să bat în lemn..., a spus ea și-a început să se uite împrejur până când s-a hotărât și s-a întins în spatele lui Alison ca să bată în spătarul scaunului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să mă duc la pipi. După ce fetița a ieșit lipăind din cameră, Susan a făcut o grimasă și și-a ascuns farfuria cu pâine cu unt sub pat, apoi a întins mâna ca să ia un sandwich cu șuncă. —Mulțumesc. În timp ce mesteca, Susan l-a studiat pe Nick, care se uita la știrile de dimineață de la televizorul așezat pe colțul unei comode. Bărbatul arăta la fel, se îmbrăca la fel și vorbea la fel, numai că, din toate celelalte puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aia îi spunea Juliei că la mijloc era mai mult decât gânduri legate de marjele de profit. —Nu, te rog, spune-mi, a insistat ea. Mi-ar face plăcere să-mi povestești. Preț de câteva secunde, James a continuat să mestece studiind-o însă foarte atent. —Ai mai auzit lucrurile astea, a murmurat el într-un târziu. Julia s-a încruntat, chinuindu-se să-și amintească vreo conversație recentă pe care-o purtaseră pe subiecte bancare. Dacă era să fie sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în nisip moale ce i se prelingea printre degete. Plângea vântul la ceasul vânătorului. Privi stelele, care îi spuseră cât mai lipsea ca lumina să le șteargă de pe firmament, strigă noaptea și îi răspunse mugetul stins al mehari-ului ce mesteca scaieții umezi. îi puse șaua, porni din nou la drum și pe la jumătatea după-amiezei zări în depărtare cinci pete întunecate ce se profilau pe întinderea pietroasă: tabăra lui Mubarrak-ben-Sad, imohag-ul din „Poporul Lăncii“ care îi condusese pe soldați până la jaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
păstra încă în măruntaiele sale resturi de umezeală. Sfioase tamarisce și o jumătate de duzină de sălcii pitice se înălțau ici și colo, și își dădu seama bucuros că instinctul lui de vânător îl ajutase încă o dată, pentru că în fund, mestecând iarbă ori dormind sub soarele de după-amiază o familie de animale frumoase cu coarne lungi și piele roșcată, părea că îl invită să tragă. Scoase pușca, încărcând-o cu un singur cartuș, căci în felul acesta evita tentația, dacă greșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Fii calm... Când o să fii ca Duperey, colonel guvernator al regiunii și prieten intim cu președintele republicii, poate o să reușești să faci ceva. — Nu cred că atunci o să mai fie cineva pe care să-l protejez, răspunse și începu să mestece încet carnea tare ca o talpă a unei cămile bătrâne pe care ordonase oamenilor săi s-o sacrifice înainte de a muri fără ajutorul cuiva. De-a lungul unei singure generații independente o să distrugem tot ce-a izbutit să supraviețuiască timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere. Apoi își scoase pumnalul încovoiat, desprinse șaua și tăie cu forță pielea de pe cocoașa cămilei, extrăgând grăsimea albicioasă, un seu rece care în curând avea să se strice, dar pe care îl mestecă, conștient că era singurul aliment ce-i putea reda forțele. Chiar și după moarte, fidelul său animal îi făcea un ultim serviciu: sânge din venele sale, apă din stomacul său și prețioasa lui rezervă de grăsime pentru a-și redobândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
întrebă fără nici o intonație în glas: — Tu ești Gacel? Gacel Sayah, din neamul Kel-Talgimus? Și, văzându-l că încuviințează în tăcere, adăugă: — Te caută. — Știu. — L-ai omorât pe guvernator? — Nu. îl priveau cu interes și încetaseră chiar să mai mestece, străduindu-se, probabil, să vadă dacă spune adevărul sau nu. în cele din urmă, beduinul adăugă cu naturalețe: — Ai nevoie de ceva? — Patru mehari, apă și mâncare. Scoase din punga de piele roșie de la gât ceasul și inelul și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
belșugului timp de multe luni. Peste trei ani aveau să se întoarcă și Laila o să le facă făină, care, amestecată cu miere și curmale, o să-i încânte pe copii. îi plăceau prăjiturile acelea și ducea dorul ceasurilor din amurg, când mesteca o bucată, privind soarele ce se ascundea și sorbea ceaiul fierbinte la intrarea cortului său. Apoi, pe când femeile mulgeau cămilele ori flăcăii adunau caprele, se plimba alene până la ghizdul puțului, să vadă până unde ajunge apa, și refuza să admită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
știau ele ce-i puneau în cârcă, păi, bineînțeles c-ar mânca-o, și chiar o mănâncă de vie. Ar fi trebuit să-și spună că nu-i pasă, Mirelo, te speli și ești ca nouă, n-ai decât să mesteci iluzia asta cât umblă după tine disperarea și te ajunge din urmă, și ai da atunci de pământ cu slujba de la cantină în care-ți verși sufletul, până ce într-o bună zi ai să cazi ca un animal de povară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aia că-i copil de bătătură, ce găsește bagă-n gură: cotoare de mere și oase, coji de pâine uscată, rătăcite sau puse de el la păstrare sub covor, și doar să ai grijă să nu se înece, c-altminteri mestecă și clefăie non-stop, în timp ce-și exersează mersul prin casă, ușurându-se pe unde apucă... Amintește-ți că arăta cea mai pusă pe rele din tot cârdul ăla de femei. N-o știai nici măcar din vedere, dar îți era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
până să devină mai relaxată. Mesteca temeinic câteva minute, până i se ștergea de pe față expresia aceea de vinovăție inexplicabilă, care urca probabil din viscere. La o adică, foamea poate explica și justifica multe. Uite-o înfulecând posedată de precipitare, mestecând dumicați mari dimpreună cu vorbe gâfâite, șuierate, înghițite și împroșcate concomitent. Povestește de bărbatu-său, milițianul, ce mai pedeapsă pe capul omului, Rafaele, femeia asta, și peste asta alta, auzi, cum îl mai freacă șefii de la secție de-i ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]