2,951 matches
-
să descopere metamorfozele personale pe care le suferă în opera sa temele și motivele consacrate. Teme obsedante: metamorfoza, temă barocă, împinsă până la limită, când transformarea devine transsubstanțiere; urmărirea himerei, rătăcirea în căutarea esenței de sub formele proteice - de fapt, reluare a metamorfozei din unghiul celui însetat de absolut, percepând fascinația formelor; coincidența contrariilor, după o convertire a unuia în opusul său; misterium tremendum al trăirii sacrului în formele banale ale cotidianului. În perioada când moda literară a impus ca temă raportul scriitorului
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
simbolice, clasicismul formelor disciplinate, barocul căutărilor proteice, intelectualismul ermetizat prin aluzia livrescă și conceptualizarea trăirilor, transa mistică. În prima etapă a creației sale, sub influența baladei romantice germane și a prietenului Radu Stanca, baladist modern, a cultivat mai ales tema metamorfozei în formă baladescă. Această etapă, depășită, a creației sale va fi cel mai lesne receptată și cea la care va fi redusă de public întreaga sa operă, cu mult mai diversă. Textul ce poate fi considerat emblematic, Sfântul Gheorghe cel
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
serie a metaforelor subordonate sensului global al poemului. În ultima etapă a creației, poetul se apropie tot mai hotărât de barocul ermetizant, pe de o parte, și de marea tematică mistică, pe de alta. Constantă rămâne, în toate momentele, tema metamorfozelor, a absorbției de substanță străină și a unității și identității sub aparențe mereu altele - temă înglobând în același timp obsesia alterității și elanul către unitate: „Sunt Ion în vârful unui stâlp. Merinde / Nu cere gura mea, hrănit cu posturi, / mă
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
din adăposturi. Să simt în jur pustiul - ce cutremur, / Îmi mușc de spaimă buzele și tremur / ca frunza plopilor fără-adiere. / În vârful acestui stâlp aștept Cuvântul./ Se va rosti? Ori sunt sortit, ca vântul / Să fac zadarnic gesturi de-nviere?” (Metamorfozele). Unul dintre cei mai cultivați intelectuali ai generației sale, D. este în același timp un excelent traducător și un teoretician al traducerii. Principiile enunțate de el rămân o cartă a traducătorului, semnificativă pentru caracterul ei general-valabil: „Mai întâi, o bună
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
suprimarea acțiunii narate. Ideea platonică, arhetipul permanent presimțit, permanent căutat, permanent refuzat se manifestă în reluarea câtorva motive poetice obsedante: motivul iluziei - al descoperirii că orice aparență este iluzie, inclusiv propria aparență; al suprimării iluziei ca suprimare de sine; motivul metamorfozelor, al trecerii aparențelor iluzorii din una în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al răsfrângerii Unului în forma materială a chipului contemplat; motivul
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
nisus formativus al Cercului Literar de la Sibiu: foamea insațiabilă de cultură, din toate timpurile, din toate spațiile; rafinarea realului trecut prin filtrul estetic; stăpânirea perfectă a meșteșugului, a tehnicii într-un domeniu oarecare al manifestării; căutarea unității în diversitatea și metamorfoza întrupărilor. Un discurs poetic stăpânit, pe întreaga sa suprafață, de luciditatea unei conștiințe care-i rotunjește toate reliefurile; o rostire iubitoare de clarități, înscriind, în ritmurile-i solemne, până și tulburile fantasme nesupuse, îndeobște, nici unei geometrii; considerarea reticentă a contingentului
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
pentru primele cărți. Deși nu i s-a ignorat originalitatea, în timp consemnările critice lasă impresia unor lecturi doar condescendente, amabile. Fapt semnificativ, comentarii aplicate, substanțiale și nuanțate vin din partea unui coleg de breaslă, prozatorul Sorin Titel, observator atent al metamorfozelor parcurse de proza lui M. în anii ’70-’80. Dacă în câteva culegeri - Auroaica (1967), Minciuna (1967), Umbrele timpului (1969), Fumul bunicului (1971) - preferința pentru formele scurte ale prozei este evidentă, îndeosebi sub „specia sentimentală a povestirii-evocare” (Nicolae Balotă), în
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
din secolele trecute prin filiere de explorare impuse de prozatorii moderni. Se demonstrează astfel circulația, nici o clipă întreruptă, a ideilor și tehnicilor literare dinspre clasici spre contemporani și invers. O circulație ascendentă, de vreme ce „rupturile vehement proclamate sunt iluzorii”, „mutațiile” și „metamorfozele” fiind doar momente decisive, oricât de spectaculoase, ale unei procesualități necesare, prin urmare ale unui spațiu continuu - literatura. La scriitorii incluși în sumar - Madame de Sévigné, Madame de Staël, Choderlos de Laclos, Lamartine, Flaubert, Alfred de Vigny, Paul Valéry, Jules
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
audiția colorată sinestezică la Alexandru Macedonski, București, 1944; Baconsky, Poeți, 57-76; Micu, Literatura, 223-238; Bote, Simbolismul, passim; Adrian Marino, Viața lui Alexandru Macedonski, București, 1966; Negoițescu, Scriitori, 65-90; Streinu, Versificația, passim; Adrian Marino, Opera lui Alexandru Macedonski, București, 1967; Manolescu, Metamorfozele, 7-12; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968, passim; Tomuș, 15 poeți, 46-61; Nicoletta Corteanu Loffredo, Alexandru Macedonski - perspettive critiche di ieri e di oggi, Napoli, 1969; Mincu, Critice, I, 58-75; Ciopraga, Lit. rom., 144-151; Micu, Început, 144-151; Zaciu, Glose, 39-45; Rotaru
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
dialog cu Mircea Mihăieș, Timișoara, 1999; Masca de fiere, Iași, 2000; Încet, spre Europa, Iași, 2000; Atlanticul imaginar, Timișoara, 2002; Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele, București, 2003. Ediții: Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum, Timișoara, 1992; Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, Iași, 1999; Tony Judt, România la fundul grămezii, Iași, 2002. Repere bibliografice: Al. Călinescu, „De veghe în oglindă”, CRC, 1989, 16; Val Condurache, Literatura la mașina de scris, CL, 1989, 7; Ramona Fotiade, Arta ficțiunii biografice, VR
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Mircea Mihăieș, Timișoara, 1999; Masca de fiere, Iași, 2000; Încet, spre Europa, Iași, 2000; Atlanticul imaginar, Timișoara, 2002; Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele, București, 2003. Ediții: Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum, Timișoara, 1992; Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, Iași, 1999; Tony Judt, România la fundul grămezii, Iași, 2002. Repere bibliografice: Al. Călinescu, „De veghe în oglindă”, CRC, 1989, 16; Val Condurache, Literatura la mașina de scris, CL, 1989, 7; Ramona Fotiade, Arta ficțiunii biografice, VR, 1990, 1
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
scrie într-o limbă fără impurități și într-un stil prin care imită corect modelele clasice și creștine. Poetul posedă notabile capacități descriptive, confirmate de frecventele divagații narative, cum sunt episodul transformării soției lui Lot în statuie de sare (o „metamorfoză” descrisă în manieră ovidiană) și descrierea revărsării Nilului. Multe alte episoade sunt imitații evidente ale marilor poeți și ale miturilor clasice. S-ar putea vorbi încă de parafrază biblică, în maniera lui Iuvencus, însă Avitus își ia mai multe libertăți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe ideea că cei vii sunt prelungiri ale celor dispăruți, iar atrofierea acestei relații este sursa vidului existențial al umanității. Piramida (I-II, 1995) focalizează narațiunea în zona mitului creației. Fundamentat pe o teză soteriologică utopică și pe ideea permanentei metamorfoze, G. scrie o parabolă despre distrugerea apocaliptică a întregii umanități, în urma căreia rămâne un singur supraviețuitor, noul Adam. Acesta întemeiază o nouă civilizație care funcționează prin anihilarea durerii și atotputernicia binelui. Versurile din volumul Ploi de lumină (1976) se concentrează
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1974. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, III, 66-72; Chinezu, Pagini, 53-60; Perpessicius, Opere, VII, 336-341, IX, 23-27, X, 114-119, 184-189, 191-193, XII, 183-186; Călinescu, Ist. lit. (1982), 942; D. Micu, „Poemele verii”, CNT, 1964, 31; Manolescu, Metamorfozele, 115-116; Magdalena Popescu, „Poezii”, RL, 1969, 5; Aureliu Goci, „Semne pe scut”, RL, 1973, 3; Traian Stoica, „Semne pe scut”, VR, 1973, 2; Victor Felea, „Semne pe scut”, TR, 1973, 24; Al. Piru, Un poet auster: Emil Giurgiuca, RL, 1974
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
acest fond are loc evoluția personajului principal, un tânăr ofițer crescut în Franța, de la disperarea de a fi condamnat să trăiască în „vizuina românească” la satisfacția de a se simți organic legat de solul natal. Momentul de răscruce al acestei metamorfoze este cel al rănirii în luptă, când sângele scurs în pământul țării îi dă senzația concretă a înrădăcinării. Suferința, efectul subconștient al identității etnice îi schimbă conștiința alienată și aduce eul la matca naturală, la dorința de a se integra
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
bibliografice: Zaharia Stancu, Antologia poeților tineri, București, 1934, 109-114; Călinescu, Ist. lit. (1941), 847-848, Ist. lit. (1982), 933; Nicolae Manolescu, Poezia română modernă de la George Bacovia la Emil Botta, I, București, 1968, 199-202; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 74-76; Ion Bălu, Metamorfozele poeziei moderne, APF, 1996, 9; Dicț. scriit. rom., II, 481-482; Viorel Cosma, Muzicieni din România, București, 2001, 22. N.Bc.
HAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
basm”, „Azi”, 1934, 4; Boz, Cartea, 141-144; Streinu, Pagini, I, 351-367; Ionescu, Război, I, 317-319; Călinescu, Ulysse, 373-378; C. Fântâneru, „Poemele lui Edgar Poe”, UVR, 1938, 5; Predescu, Encicl., 382; Călinescu, Ist. lit. (1941), 821, Ist. lit. (1982), 906; Manolescu, Metamorfozele, 109-110; Ciopraga, Amfiteatru, 461-464; Acterian, Privilegiați, 89-90; Dicț. scriit. rom., II, 469-470. V.D.
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
Ardealului” (1949), iar editorial, cu volumul Drumuri, apărut în 1954. În istoria poeziei ardelenești de după al doilea război mondial, G. reprezintă explicit fenomenul desprinderii de tradiția sămănătoristă a ruralismului și orientarea spre modernismul de esență citadină. În intervalul unui deceniu, metamorfoza poetului e spectaculoasă, atât în modul de înțelegere a poeticului, cât și la nivelul constituirii imaginarului. Primele două plachete, Drumuri și Zilele care cântă (1957), conțin aproape integral versificări modeste, cu motive și ecouri ritmice din V. Alecsandri, G. Coșbuc
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
Filonul legendar se extinde, înglobând și figurile eposului antic grec (Homer și Ahile). Aspirația spre puritate se concretizează mai puțin metaforic și mai mult tematic, clasicismul antic fiind ridicat la rang de model. Unele rezonanțe magice (se pune accentul pe metamorfoză, oamenii se schimbă, „el, într-un stejar, ea, într-o floare”, se spune în poemul La marginile lumii, bând izvoare) sunt caracteristice pentru cele mai izbutite poezii din volum. Ca întotdeauna când dispariția prematură întrerupe evoluția unui poet, presimțirea și
HOTINCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287456_a_288785]
-
bunurilor simbolice, titluri universitare, opere ale patrimoniului cultural național etc. O a doua ipoteza privește strategiile de omologare pe piața internațională a diferitelor genuri de capital acumulat, la originea proiectelor de reformă a Învățământului de partid, după cum o arată exemplul metamorfozelor succesive ale „comunismului științific” și „socialismului științific”, inclusiv Încercarea de a fi recunoscut că o știință politică egală celorlalte. Sunt analizate de asemenea raporturile dintre filosofia marxist-leninistă, literatura și științele sociale empirice (sociologia), pornind de la câteva exemple În RDG și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mișcări culturale originale Într-un aparat ideologic consolidat, eliminând alternativele inițiale la comunismul leninisto-stalinist, si ratând astfel câteva oportunități istorice. Doar istoria instituției reale a acestor școli ale partidelor comuniste poate conduce de aceea la Înțelegerea În același timp a metamorfozelor lor succesive, precum și a invariantelor istorice ale acestora. Partidele comuniste, confruntate cu nivelul cultural și școlar scăzut al militanților, le asigurau prin aceste școli o serie de competențe minimale, controlând astfel propriul corp sacerdotal. Centralizarea și mai tarziu integrarea În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
pe care o arătaseră Înainte și de subestimarea forței adversarului. Numele lui Alexandre Zinoviev este menționat În legătură cu lucrările sale recent publicate, foarte critice la adresa lui Gorbaceov, proscris și În rândurile foștilor militanți comuniști est-germani. O nouă elită politică? Delimitări În raport cu trecutul Metamorfozele prin care trecuse fostul partid comunist est-german În decurs de un an, de la căderea zidului Berlinului (noiembrie 1989) până la reunificarea Germaniei (noiembrie 1990), s-au regăsit Într-o nouă concepție a pregătirii politice (politische Bildung), diferită de cea tradițională, practicată
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
la dogmă și, implicit, la ideologie este totuși produsul unei situații de criză și reacțiile critice care o Însoțesc pot constitui la rândul lor noi ortodoxii (vezi subcapitolul dedicat doxei literare și rezistenței la obiectivare, În Bourdieu, 1992, pp. 259-263). Metamorfozele marxismului și avatarurile stalinismului au demonstrat-o, la fel ca si naționalismele și ideologiile referitoare la lumea-a-treia, Într-o istorie care-i de fapt fără de sfârșit. De altfel, pot fi luate În discuție și opinii mai puțin «ortodoxe» În legătură cu noțiunea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
l-au favorizat. Sfidarea lansată de Nae Ionescu academismului filosofic neokantian din epoca să a fost recitit o jumatate de veac mai târziu În contextul «post-marxismului» și prin intermediul consacrării sale de către moștenitori că un profet Împlinit. Este principala explicație a metamorfozei acestui anti-model În mode intelectuale și a menținerii capacității sale de vătămare politică În pofida sfârșitului prea puțin glorios al personajului și a urmărilor funeste ale acțiunii sale. Narcisismul intelectualilor de astăzi În căutare de genealogii proprii, grăbiți să șteargă «paranteză
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
1866, cooptase În mod simbolic intelectuali din toate provinciile locuite de români, secția să literară editînd un dicționar și o gramatică a limbii române. Academia numără 41 de membri În 1941 (137 de la Întemeiere). O analiză În detaliu a acestor metamorfoze În Sorin Alexandrescu (1983, pp. 47-79). Precaritatea profesiilor litrerare de la sfîrșitul secolului al XIX-lea este ilustrata de cazurile lui Mihai Eminescu și al lui I.L.Caragiale. Depinzînd de protecții politice, schimbînd În permanență ocupațiile (Caragiale a fost, Între altele
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]