1,344 matches
-
și-au pierdut francofonia, precum Grecia. Nu cred că asemenea valori se pot pierde. Ele marchează, rămân pentru totdeauna în oameni, în cărți, în idei, în mentalități. Ele doar se transformă, din nevoile și în interesul oamenilor. Acestea evoluează, se metamorfozează într-o dinamică naturală. (iulie 14, 2010) La Ziua Franței... (Interviu) Prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu, Cavaler al Ordinului “Palmes Académiques”, membră a Delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Francofoniei, membră a Grupului Parlamentar de Prietenie cu Republica Franceză-Adunarea
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
întrebăm ce se întâmplă, în aceste condiții, cu mesajul, construit într-un moment discursiv particular și transmis într-o situație de comunicare mai degrabă improprie actului de comunicare, apoi purtat de valurile comunicării care îl deturnează sau îl anihilează, îl metamorfozează până la dizolvare. Discursul public oferă vorbitorului posibilitatea de a-și urmări ideea centrală iar modul în care urmează să o susțină conduce, pe baza unei structuri-tip, la o înțelegere a ideilor, facilitând transmiterea și receptarea mesajului. Dincolo de realitatea discursivă
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
într-un rânjet amuzat: — Oricum, din câte știu eu, Nerva n-are încă nici un nepot. — A mai zis, șoptește Trio cu glas pierit, că a chemat sufletul mamei sale Scribonia, fosta ta soție... Sub ochii lui îngroziți, fața principelui se metamorfozează într-o schimonoseală hidoasă. Îl doare ceva? se întreabă descumpănit. E furios? Pe el? Da’ de ce? Panicat, varsă iute otrava fără să se mai gândească: — I l-a arătat pe Drusus, fiul lui Germanicus, rozând de foame paiele din pernă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mai am puțin și leșin. Acesta e tatăl lui Dan. Tatăl lui! Omul prea puțin sociabil, Încărunțit și cicălit de nevastă, care nu vădește vreun pic de șarm sau carismă În afara sălii de tribunal și care pare a se fi metamorfozat din senin În Leslie Phillips 1 În persoană. Aproape că aștept să-l aud continuînd cu ceva de genul: „Măi să fie. Pentru niște tinere mame, voi, fătuțelor, sînteți numa’ bune”. Bineînțeles că nu spune asta. Se Întoarce să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oribil, și țuguindu-și buzele înainte și înapoi peste dinții ăia scârboși. Se îndreptă și-și șterse fruntea cu dosul palmei. Ca de obicei, avea multă treabă. Cât despre maimuță, aceasta n-are nici cea mai mică intenție să se metamorfozeze. În lipsa oricăror rubedenii roiale sau a unei conștiințe prevestitoare, interesele ei primare țin, în principiu, de mirosul acela puternic de ceapă care-i gâdilă nările. Ceapa se poate mânca. Se așează pe o porțiune de zid în paragină și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
stânga și văzu cum privirea înghețată a lui Balzac îl urmărește. Iluzionistul își îndreptă apoi privirea spre Kara, care tocmai se apropiase de el. În prezența lui, Kara deveninse o cu totul altă persoană, timidă și care își cunoaște limitele. Metamorfoză, gândi Rhyme, în timp ce îl privea la rândul său pe Balzac cum închide ușa, separându-l pe vrăjitor și pe ucenicul său de restul lumii. Capitolul XXXV - O să repet. Dacă vrei, poți avea un avocat cu tine. - Am înțeles asta, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pot trăi scriind. Nu am avut cum. M-a urmărit o „fatalitate”: responsabilitățile instituționale. Am reușit câte ceva, între altele să creez câte un loc sub acest soare pentru zone noi de studiu. Valorile esențiale din viața mea: Ele s-au metamorfozat odată cu mine. Trei au rămas valori-credințe-sensuri: maternitatea, creativitatea și prietenia. Fără Andrei, fiul meu, nu mă pot imagina, chiar dacă sunt o mamă care-și ține mințile adesea în altă parte. Fără creativitate mă simt goală și doar funcțională. Fără prietenie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
supunerii și dominației. Revista AnaLize, nr. 1-2, 1998 Reflecții despre femeiesc și feminism Prin 1996 am intrat într-o expoziție a Marilenei Preda Sânc. Se numea „Viul”. Mama formelor de gips, pânză, imagine video cu fețe de bătrâne care se metamorfozau în glie, ședea discretă ca o umbră, undeva într-un colț al sălii. Mi-am plimbat privirea pe „formele” născute de Marilena, ascultând vocea care însoțea filmul metamorfozelor pământ-chipuri de bătrâne. După o vreme, am părăsit sala fără să-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și contracepției este mult mai radical decât decretul lui Ceaușescu fiindcă nu admite excepții nici pentru cazuri de viol, de pereclitare a sănătății și vieții materne sau limită de vârstă, de unde se vede că duhul totalitar nu piere, ci se metamorfozează pe o treaptă superioară. Ceea ce distinge proiectul „Moisin” de decretul lui Ceaușescu este atât radicalitatea primului, cât și justificarea. Ceaușescu dorea constructori ai comunismului. Mulți și anonimi. Sacrificabili pe altarul ateu al paradisului terestru. Ideologia care îl anima era cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
privea în continuare semnalizatoarele, nimeni nu spunea nimic. Cincizeci și șapte de ani. Visase timp de mai bine de o jumătate de veac, iar în acest răstimp, prietenii ei îmbătrâniseră și-și dăduseră sufletul, lumea pe care o părăsise se metamorfozase în Dumnezeu știe ce. Pe Pământ se schimbaseră guverne, invenții dăduseră peste cap existența oamenilor, apoi se demodaseră și fuseseră aruncate la gunoi. Nimeni nu ar fi putut să supraviețuiască peste șaizeci și cinci de ani în hipersomn. Dincolo de această limită, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cadranele și efectuau reglajele. Pe măsură ce naveta accelera, gravitația creștea în interiorul VTT-ului. Niște buze mai tremurau, dar nimeni nu scotea o vorbă pe când cădeau ca un bolovan spre atmosferă. Sub ei, dâre cenușii. Învelișul sumbru de nori al Acheronului, se metamorfoză brusc într-un văl sidefiu. Atmosfera, densă și agitată, se învolbura deasupra întinderilor deșertice; numai materialul de detecție perfecționat putea să vadă peisajul. Naveta vibra și se legăna, lovindu-se de straturile superioare ale atmosferei. Interfonul le transmitea vocea clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și ondulații, sculptat de o mână neumană: o versiune monstruoasă a Porților infernului de Rodin. I-au găsit pe colonii dispăruți: inserțiuni vii în rășină epoxidă deja utilizată la construirea structurii spre care se deschideau tunelele, grotele și puțurile care metamorfozau nivelul inferior al stației de epurare într-un coșmar xenopsihotic. Corpurile erau montate în panou, în pozițiile cele mai inconfortabile. Brațele și picioarele erau strâmbe și rupte, ca pentru a corespunde dorințelor extratereștrilor. Capetele erau înclinate în unghiuri neverosimile. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Începea să-și aducă aminte de o fetiță care semăna cu Newt: o frumusețe cu un căpșor drăgălaș și cu bucle brune. Încerca în zadar să facă o legătură între această amintire și holograma bătrânei, a necunoscutei în care se metamorfozase fiica ei în vreme ce era adâncită în staza hipersomnului. Amintirea tatălui ei, era încă și mai îndepărtată. O felie de viață totuși atât de importantă, pierdută și uitată. O iubire din tinerețe, victimă a lipsei de maturitate, o scurtă explozie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vârâte în mănușile brațelor telemanipulatoare ale mașinii de încărcat, iar picioarele ei deplasau niște comenzi similare. Îmbrăcată în această mașină vie ca într-o armură cibernetică, mergea drept spre regină. Picioarele încărcătoarei bubuiau pe puncte și fața lui Ripley se metamorfoză într-o mască a furiei materne de pe care dispăruse frica. ― N-o atinge, scârboaso! Regina produse un scrâșnet înspăimântător și se năpusti asupra adversarului mecanic. Ripley comandă o mișcare a brațului cu care încărcătoarele și celelalte mașini de acest fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lăcuite cochet. Nu era nimic libidinos, scabros ori necuvenit (sper să nu șochez pe nimeni) în imaginea cu pricina, din cauza fineții neasemuite a desenului negru, care preschimbase falusul într-o tulpină de mătase, în negru pur strălucitor, năucitor. Măiestria desenatorului metamorfozase riscul tematic într-o splendidă imagine catifelată, cu irizații și scintilații fascinante. BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Hard Candy Țin minte ca ieri: într-o tabără din 1983, pe când aveam nouă ani, am ascultat prima oară un hit al unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
rămâne în lumea lucrurilor fragile, în lumea celor ce văd, dar nu sunt văzuți. Un bărbat-cutie nu are cum să scape de condiția sa și să redevină om, fiindcă orice ieșire îl face să semene cu „o insectă care se metamorfozează“. Bărbatul-cutie este asemenea unui aparat de fotografiat ascuns între lucruri, care surprinde relele intenții din peisaj, starea deplorabilă din „orașul anonimilor“, oraș care nu pare a fi decât o metaforă a societății contemporane, indiferentă și lipsită de identitate. Frankfurt 2007
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
cu orgoliu, că se hrănește doar cu carne crudă - dar era de-ajuns acest lucru ca să îl facă indezirabil și incompatibil în fața celorlalți, a celor care se hrănesc cu carne gătită, să spunem? Tot omul-tigru își implantase mustăți și își metamorfozase gura în bot de fiară. Mai putea acest bărbat să sărute în mod firesc o femeie? Sau, mai exact, mai simțea el nevoia unui astfel de sărut? Nicidecum. Omul-tigru își ajungea lui însuși, dar, în același timp, nu era neapărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
relaxează și atîrnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de pat, își scoate masca, o lasă să cadă jos, pe covorul grena, ca să rămînă lîngă el goală, indecent de goală, acoperită numai cu un strat subțire, transparent de celule primordiale...". Proza Doinei Popa explorează ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
banii economisiți mici obiecte casnice. Parcă era cuprinsă de febră, trebăluia prin casă cu gândurile aiurea, uneori putea fi surprinsă fredonând, își înfrâna repede elanul când observa că este supravegheată, mereu aveai impresia că pune la cale cine știe ce surpriză, se metamorfozase cu totul, nici nu mai era ea. Se gândea cu emoție, cu înfrigurare la noua ipostază a Elenei, se scutura adesea copleșită de trăiri puternice, aproape palpabile ale sentimentelor ei din tinerețe, primele zile de femeie măritată, niciodată nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
relaxează și atârnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de pat, își scoate masca, o lasă să cadă jos, pe covorul grena, ca să rămână lângă el goală, indecent de goală, acoperită numai cu un strat subțire, transparent de celule primordiale... Iar nu fusese atentă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multe altele, exista un singur lucru În ceea ce o privea pe mătușa ei cea mai În vârstă pe care avea mari dificultăți În a-l accepta: numele ei. Îi era absolut imposibil să accepte faptul că „Mătușa Banu“ se putea metamorfoza În „Șeicul Alună“, așa că, de fiecare dată când În casă se aflau cliente sau cărți de tarot deschise pe masă, o evita pur și simplu. De aceea, deși auzise perfect ultimele cuvinte rostite de mătușa ei, s-a prefăcut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
are reacții bizare și e un fantasc, dar asta nu înseamnă că intuiția sa cu privire la o uniune mediteraneană nu e cu adevărat importantă și trebuie luată în serios. Trebuie investiți bani în acest organism. Am văzut cum Spania s-a metamorfozat și a devenit o țară modernă, aflată în totală fază cu spiritul european, grație banilor europeni. Aflu că dacă Uniunea Europeană acordă unei țări ca Ungaria sprijin financiar care reprezintă o sută, fondurile pe care Europa le dă pentru malul stâng
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
și acolo... Să nu avem cumva necazuri... EA: Iar cu dar! Toată ziua dar, dar... Altceva mai știi să spui, frate? Acolo e un loc unde oamenii se schimbă, se călesc, se transformă (în bine, firește). Acolo orice rău se metamorfozează, păcatele devin virtuți. Ce mai, ca-n rai! EL: Credeți? EA(autoritară): Tovarășe Lambru! EL: Mă rog, cum ziceți dumneavoastră - așa e bine... ... ...IV.13. ... Trenul s-a oprit. Din vagoane coboară mai întâi valize și geamantane de diferite calibruri
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
din Prometeu înlănțuit a lui Eschil, iubită odinioară de Zeus și silită acum să rătăcească flămândă prin ținuturi sălbatice, populate de tot soiul de spectre, de arătări, de fantome, urmărită de eidolon-ul lui Argos, boarul cu o sută de ochi, metamorfozat într-un tăun care o înțeapă neîncetat, întruchipare a țepușei divine. Chiar și Prometeu, atunci când își povestește viața, nu uită să evoce acea regiune îndepărtată pe unde hălăduiesc Forkidele și Gorgonele și pe care i-o amintește episodul cu Io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ale celor din preajmă, Își arunca și ea luminile și umbrele personale În Încăperile În care zăbovea, până când a făcut din prozaicul ei unchi bătrân un om de un farmec excentric și meditativ, iar pe băiatul de la telegraf l-a metamorfozat Într-o creatură asemănătoare lui Puck, de o Încântătoare originalitate. La Început, calitatea aceasta a Clarei l-a enervat puțin pe Amory. Considerându-și propria unicitate suficientă, el s-a simțit destul de stânjenit când ea a Încercat să descifreze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]