6,122 matches
-
și modernizarea metodologiei Învățământului de toate gradele. În fond, creația, În materie de metodologie, Înseamnă o necontenită deschidere și receptare la nou, căutare, reînnoire și Îmbunătățire a condițiilor de muncă În instituțiile școlare. Atitudinea de nemulțumire față de menținerea unei structuri metodice arhicunoscute, stereotipizate, ce ar urma să se repete la infinit, reprezintă, astăzi, o notă distinctă ce caracterizează profilul unui adevărat profesor, care se pretinde a fi În pas cu tendințele actuale de modernizare a Învățământului. Neîmpăcat cu fixismul rețetelor de-
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
1974, p. 170). Ceea ce face ca la vechile metode să se adauge alte și alte noi metode. A merge pe linia multiplicării dispozitivului de modalități practice de instruire, cât mai eficiente și mai suple, nu Înseamnă a găsi neapărat echivalentul metodic al fiecărei situații de Învățare În parte. Acest lucru ar fi practic imposibil. Trebuie să se țină seama de faptul că situațiile de Învățare, cu toată autenticitatea și unicitatea lor, prezintă și numeroase asemănări și trăsături comune, ceea ce lasă loc
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
TV, instruirii asistate de calculator, Învățării electronice (e-learning) considerată cea mai actuală și spectaculoasă metodă de Învățământ la distanță și bineînțeles: - cercetarea științifică proprie Învățământului În combinație cu - experiența practică a școlii, un inepuizabil izvor de noi și noi proceduri metodice. De exemplu, cercetării Îi datorează apariția instruirea programată; cercetării și experienței practice; numeroasele metode interactive, de Învățare prin cooperare sau colaborare, cunoscute sub denumiri de tipul: tehnica focus-grup, metoda acvariului, turul galeriilor, metoda mozaicului, metoda piramidei, metoda Phillips-66, conversația creativă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Raportându-ne la aspectele metodologice, creativitate Înseamnă alegere, opțiune, noutate, originalitate, combinații inedite, restructurări ale elementelor existente. Or, ca să poți alege, ca să poți combina este nevoie să stăpânești un evantai foarte larg de tehnici de lucru foarte diferite. Un repertoriu metodic (procedural) bogat mărește capacitatea de acționare În mod creativ; după cum un bagaj tehnic deficitar nu poate decât să frâneze creativitatea (Glasser, 1975). Preocupările În aceastădirecție nu pot decât să sporească În mod semnificativ posibilitățile de acțiune, În sensul că elevii
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
sensul că elevii/studenții vor putea avea la Îndemână mai multe instrumente de Învățare, iar profesorii - de predare. Variația vine În sprijinul flexibilizării muncii școlare, a individualizării și personalizării instruirii. Prin natura ei, profesiunea didactică se Întemeiază, deci, pe diferențe metodice. Ajungând la acest punct, nu putem trece cu vederea opinia potrivit căreiainovația În materie de metodologie este stimulată de cercetare și nu atât de activitatea de predare sau instruire. Cu justificarea că predarea și instruirea sunt, În mod obișnuit, activități
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cu timpul. Este vorba de o orientare care nu se declară În favoarea abandonării metodelor considerate tradiționale, ci a revitalizării și utilizării În continuare a acestora. Cum se explică această reîntoarcere la „vechi”? Pur și simplu prin recunoașterea faptului că procedurile metodice se pot schimba În timp, că unele pot deveni anacronice pentru un moment dat, uitate sau abandonate, dar că tot atât de bine ele pot să fie reabilitate după trecerea timpului. De altfel, istoria Învățământului ne oferă suficiente exemple de valorificare a
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
materializat Într-un efort de reînnoire sistematică a curriculumului Învățământului, de refacere cu atenție a planurilor, programelor și manualelor școlare, prelungit Într-o nevoie acută de Îmbunătățire radicală a Întregii metodologii didactice. Din acest punct de vedere reconsiderarea Întregului registru metodic este, În ultimă instanță, o chestiune stringentă delichidare a unei vădite discordanțe care s-a acumulat În ultima vreme Între „...spiritul științei În ascensiune și predarea științei În școlile de toate gradele” (Piaget, 1972, p. 49), Între cerințele Învățământului științific
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
după natura conținuturilor și sarcinilor concrete de Învățare. Pentru aceasta am considerat util să pornim de la ceea ce este specific dintotdeauna Învățământului, de la ceea ce a fost și rămâne prin definiție instruirea școlară - În esență: forma cea mai organizată de construcție sistematică, metodică și intensivă a cunoașterii individuale. Și mai departe vom conferi acestei edificări semnificațiile principalei funcții vitale și decisive În modelarea ființei umane În devenire, ale axului fundamental În jurul căruia se structurează personalitatea elevului. Totul În ideea că actul cunoașterii este
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
să-și dea seama că fiecare categorie metodologică primește un sens numai prin existența celorlalte categorii, prin raportare reciprocă una la cealaltă și toate la un loc servind Învățământul modern și valorile pe care le promovează. Noi ne opunem exclusivismului metodic, utilizării unilaterale, preferențiale, doar a unui grup de metode În defavoarea altora și susținem necesitatea aplicării unei metodologii de un registru extrem de larg, realizat pe ideea complementarității. Unitatea metodelor ni se pare mai indispensabilă decât oricare altă metodă luată izolat, prin
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
departe, considerate drept elemente anacronice, incompatibile cu cerințele științei și tehnicii moderne. 1. Avantaje și limite ale metodelor expozitivetc "1. Avantaje și limite ale metodelor expozitive" La intrarea În școală, fiecare nouă generație Își Începe și Își desfășoară progresiv și metodic activitatea Într-o ambianță specifică, În care operează cu maximum de intensitate valorile culturii (științifice, tehnologice, literar-artistice, filozofice, etice etc.) selecționate și structurate după criterii bine determinate. Aceste valori, care sintetizează doar o parte din bogăția experienței socio-istorice a omenirii
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
critică ori de genul experimentării În plan mintal a unor noi structuri cognitive (idei, imagini, modele, soluții etc.) care vin să Îmbogățească experiența logico-matematică a elevilor. În același timp, reflecția poate avea un caracter ocazional, spontan sau sistematic (de studiu metodic) sau poate lua o formă dirijată sau autodirijată etc. c) Cultivarea reflecțieitc " c) Cultivarea reflecției" Fiind indispensabilă formării intelectuale, Învățământul modern caută să cultive prin toate mijloacele reflecția, să formeze oameni care știu să mediteze cu seriozitate și profunzime. Ca
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
aptitudine și metodă de muncă intelectuală, cultivarea reflecției merge mână În mână cu dezvoltarea inteligenței, a gândirii și a imaginației, cu Îmbogățirea orizontului de cultură generală a elevilor, cu inițierea lor În procesele raționamentului deductiv. În procesul de Învățământ, practicarea metodică a reflecției este stimulată și susținută În măsura În care acesta acordă atenție formării rațiunii, oferă sistematic ocazii de reflecție și asigură climatul și liniștea necesare concentrării activității mintale și afirmării creativității personale. Un asemenea exercițiu de meditație sistematică este posibil atât prin
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
spontană și neorganizată; observarea enumerativă și descriptivă; observarea - ca cercetare organizată și sistematică, independentă și observarea bazată pe dirijare impusă dinafară. b) Observarea independentă - ca formă de cercetare organizată și metodicătc "b) Observarea independentă - ca formă de cercetare organizată și metodică" Observarea poate interveni În găsirea unui răspuns la o chestiune care se pune, la o ipoteză de verificat, la satisfacerea unei trebuințe de cunoaștere, a unei curiozități, a unui interes, a unei neliniști epistemice etc. Studiul temeinic al celor mai
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
etc. Studiul temeinic al celor mai simple obiecte, fenomene și procese, sesizarea legilor esențiale ale naturii și vieții sociale, identificarea acestora În alte corelațiietc. nu se poate realiza În cele mai bune condiții În afara observării obiective, realizate În mod organizat, metodic și cu consecvență. Aptitudinea de a observaîn mod conștient este indispensabilă investigației naturii și realității sociale, descoperirii, Întocmai ca inteligența (G. Berger). Nu mai puțin, ea este utilă În Însușirea și practicarea oricărei profesiuni (G. Mialaret). La copil, ca și
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de adaptare; ea are valoare nu În sine, ci ca „...instrument care-i servește la rezolvarea problemelor practice ale vieții lui cotidiene și la satisfacerea țelurilor ludice” (Aebli, 1973, p. 34). În universul cunoașterii copilului sau al tânărului, observarea nemijlocită, metodică, a lucrurilor În starea lor naturală, firească, de existență și manifestare (așa cum sunt) constituie nu numai o sursă de informație directă, ci și unexercițiu veritabil de gândire analitică și sintetică de formare a unor deprinderi de investigație inductivă, de gândire
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
care pot fi consemnate În ceea ce numim „caiete de viață” sau jurnale, care pot lua În atenție munca oamenilor pe câmp, În domeniul construcțiilor de case, drumuri, poduri etc. De exemplu, la vârste mai mari se pot efectua asemenea observări metodice asupra unor fenomene fizice și chimice care se petrec În natură, asupra unor fenomene biologice, asupra unor comportamente ale animalelor, asupra metamorfozei insectelor etc. În general, studiul teoretic poate fi pregătit de un contact prealabil, progresiv, cu realitatea, pe calea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
practică, de muncă productivă, deoarece experimentul introduce un element de problematizare În cuprinsul muncii. Ridicând valoarea științifică a practicii, o face mai atractivă, mai interesantă, Îi conferă o motivație superioară. Pentru relevarea avantajelor menționate, vom pune față În față structura metodică (simplificată) a unei lecții de laborator În: A) variantă clasică (explicația profesorului alăturată demonstrației experiențelor) și B) varianta modernă (bazată pe activitatea experimentală proprie a elevilor). Subiectul: Reacții chimice, clasa a VII-a d) Despre tehnica organizării experimentuluitc "d) Despre
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Kurt, 1968): Fig. 9. Etapizarea prelucrării didactice a unui caz d) Trepte de parcurs În prelucrarea unui caztc "d) Trepte de parcurs În prelucrarea unui caz" Efectuarea unei analize de caz presupune cunoașterea În prealabil de către elevi/studenți a modelului metodic după care urmează să-și desfășoare activitatea, adică etapele de parcurs În succesiunea lor logică, Începând cu sesizarea situației care prefigurează cazul și până la susținerea argumentată a hotărârii luate. Modelul metodic sugerează de fapt, drumul cel mai scurt În timpul cel
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
presupune cunoașterea În prealabil de către elevi/studenți a modelului metodic după care urmează să-și desfășoare activitatea, adică etapele de parcurs În succesiunea lor logică, Începând cu sesizarea situației care prefigurează cazul și până la susținerea argumentată a hotărârii luate. Modelul metodic sugerează de fapt, drumul cel mai scurt În timpul cel mai redus, care conduce la adoptarea hotărârii optime pentru cazul dat. În reprezentare grafică sunt evidențiate următoarele etape și subetape (adaptare după Kurt, 1968). Fig. 10. Reprezentarea grafică a treptelor de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
În timp. Accentul se pune pe corectitudinea execuției și deci pe Înlăturarea la timp a erorilor. Și În cazul efectuării lucrărilor practice se aplică principiul creșterii progresive a gradului de dificultate, În așa fel Încât elevii să Învețe să Învingă metodic dificultățile caracteristice genului de lucrări dintr-un domeniu sau altul sau viitoarei profesiuni În care se pregătesc. Interesul pentru lucrările practice și eficiența lor sporește considerabil atunci când execuția lor include elemente de problematizare, de cercetare concretă, de creație personală; atunci când
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
lor, cu un efort cât mai mic, într-un timp cât mai scurt. Pentru ca orice lecție să constituie un pas mai departe în dezvoltarea personalității elevului se cer respectate unele cerințe: claritatea scopului urmărit: alegerea judicioasă a conținutului lecției; organizarea metodică a lecției. Structuri de lecție Prin structura de lecție se înțelege modul de organizare sau de alcătuire a ei. O lecție este o unitate, dar este alcătuită din mai multe momente (secvențe) sau etape. Pedagogii s-au străduit să găsească
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
care susține ideea contrarietății între filosof, om politic și sofist este afirmația de la începutul dialogului Sofistul, după care aceștia sunt trei lucruri diferite. Prin urmare, omul politic are un statut propriu, dar tot ceea ce face acest dialog este să construiască metodic o definiție. Raportul de contrarietate între omul politic, filosof și sofist nu se stabilește însă decât la nivelul teoretic și general al definiției și rămân vacante două poziții pentru filosof: sau să posede integral știința politică și să conducă (precum
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
păstorul risipește turma (Zaharia 13, 7; Matei 26, 31; Marcu 14, 27). 2. Studiu de caz - Banchetul („Discursurile-martor” sau aproximările succesive) Ce urmărește succesiunea discursurilor din Banchetul? Cumva să demistifice progresiv iluziile iubirii? Posibil! Platon e aici, pur și simplu, metodic. Primele cinci discursuri, așa-numitele „discursuri-martor”, sunt preliminarii și lucrează prin aproximări succesive. Asta vrea să spună nu că ar fi eronat conținutul lor sau că Platon nu le-ar admite în nici un fel (așa cum procedează Robin și Flacelière, de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
său” (K. R. Popper) Pentru cei mai mulți dintre noi, întâlnirea cu Platon rămâne, într-o formă sau alta, un exercițiu inițiatic. Gânditorul care a convertit istoria filosofiei într-o notă de subsol la propriile Idei nu are placiditățile, însă nici tenacitatea metodică a unui dascăl comun. De aceea, discipolatul steril și derapajul hermeneutic rămân, în ceea ce îi privește pe moderni, pe de o parte regulă, iar pe de alta, întâmplare previzibilă. Lipsit de promisiuni inutile, dar nu și de ambiții retorice, Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
posturi inedite (redublare uneori grațioasă alteori inutilă), refuzând cu încăpățânare exclusivități. Noi, post-modernii, intrăm de regulă prea profesorali în filosofie pentru a putea surprinde la dimensiunile sale reale, anvergura și esențele unui orizont istoric confecționat prioritar din scene disparate. Dezamăgiți metodic de „societatea spectacolului” și excedați de proceduri am reușit să „necropsiem” platonismul cu abilitate chirurgicală. Știm, indiscutabil, o seamă de amănunte despre Ideile platoniciene, despre tripartiția sufletului și poate despre Cetatea Ideală. S-a vorbit mai puțin despre felul în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]